692 matches
-
Anuca aici, să-mi dei o feștilă di lumânare, să mă pot înfățișa înaintea Domnului, cu lumină!“, gândi el, și își aținti privirea către icoana din colțul dinspre răsărit, apoi închise ochii și iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dorință, de a avea, poate, și o fată. și apoi-gata! Se vor opri. Lunile treceau, scandalul lua proporții, burta creștea. Cuțitele s-au ascuțit, mai apoi, prea tare. Periculos de amenințător, pentru familia și viața lor. Cu două luni înainte de soroc, el i-a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce tăia la sărbători. Atât de frumoasă era, însă, scrofița, de culoare gri, cum era, și cu atâta tronc le-a căzut la inimă proprietarilor, încât, n-au mai sacrificat-o de sărbători. Bineînțeles, că, atunci, când i-a venit sorocul, a adus pe lume pui. Niște drăgălășenii, de, numa-numa! șaptesprezece! Da, dragii mei, cum vă spun, șaptesprezece! Aceia au crescut. Pe majoritatea, familia proprietară i-a vândut. Câțiva au fost reținuți și folosiți pentru nevoile casei. Pe atunci, femeile cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de ce le lipsea, cel mai mult, ambilor: dragostea. Iubirea. Iubirea cea adevărată, pe care au și fructificat-o, pe loc. Au urmat alte și alte întâlniri. Stareța a rămas gravidă. N-au știut decât ei doi. Când i-a venit sorocul, s-a dus la medic. Doctore, nasc. Bine. Intră dincolo. A intrat dincolo și a născut. Două fetițe de zile mari. Prima nașă, provizorie, a fost însăși doctorița de gardă. În zilele următoare, Stareța a renunțat la viața și haina
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
metri, habar n-avea de leșinul bărbatului ei. În consecință, a început să geamă din ce în ce mai cu forță, pînă cînd femeia l-a remarcat. Ce te-ai lungit acolo, măi, animalule? Ah, ah, suspină Vasile. Ce-ai zis? Ți-a venit sorocul cumva? Oh, femeie proastă ce ești! N-ai decît să stai lungit toată ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiii erau bine cunoscuți în Japonia ca eroi și mari luptători, fiecare după faptele sale. Toți cei trei fii s-au întors la casa tatălui în noaptea vizitei lui Tekisui pentru a auzi ce are călugărul de spus. Când veni sorocul, Tekisui sosi cum fusese invitat și se înfățișă lui Isamu și familiei sale. Luă o pensulă de scris din robă și desenă o singură linie dreaptă în aer. Acesta a fost începutul și sfârșitul învățăturilor lui Tekisui. Unii spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor, însoțit cu „dulciuri și cântece“. Se referea, adesea, la o despărțire senină de viață. Refuza, bineînțeles, să primească vreun preot și nici nu admitea că îi venise sorocul ? Să credem că moartea l-a întâlnit și l-a eliberat brusc. Fără nici un martor, de vreme ce a fost găsit, după relatarea unora, neînsuflețit, la picioarele unei scări, poate chiar în fața bisericii San Pier Maggiore, unde se spune că ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi de ajuns de puternic sau de învins. Bătrân, incapabil să mai țină pensula în mână, fără a renunța la încercările zilnice de a se apropia din nou de culori și pensule, Cosimo nu admitea că i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să se împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de acasă, dar măcar erau munți și așa mi-a Încolțit În suflet speranța, că doar nu era să mă ia Umbra chiar atât de aproape de munți... Of, of, numai pe muntele lui o să moară Krog atunci când i-o veni sorocul, iar Siloa, oricui Îi va fi făcut ea prunc, o să-i răspândească cenușa În vânturile aspre ce bat dinspre Răsărit. Așa va fi, iar Moru, Vindecătorul oamenilor-lupi, va veghea să fie așa. M-am uitat la cel ce mă păzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
visez. Peste Încă o zi, aveau să mă ducă pe limba de nisip unde mă dădusem prins, ca să mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că vremea Începea să se strice și văzusem eu că pe măsură ce te duceai spre Miazăzi, se Încălzea din ce În ce. Nu știu cum de a potrivit Tatăl lucrurile, dar totul se petrecea de parcă cineva ne Îndemna să mergem tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă tot era să răspândesc vorba lui Moru printre Vindecători, puteam s-o fac oriunde se aflau neamuri, deci și la Miazăzi, unde căldura era tocmai bună pentru Runa și pruncul ei nenăscut Încă. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
doar că mintea Îmi era bântuită de un gând care lega zilele de veri și de ierni, de soarele ce alerga În văzduh și de luna care creștea, de pruncii care se nășteau și de oamenii care, după ce le venea sorocul, erau Îmbrățișați de Umbră. N’jamo s-a ținut de cuvânt. După două zile, mi-a dat oameni cinci de două ori și Încă cinci femei și am luat-o spre Miazăzi, căci auzise și el de o punte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jur Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și optzeci de zile pentru ca sorocul pruncului să fie după cum a lăsat Tatăl. Sau patruzeci de săptămâni. Sau nouă luni. Am Înghițit În sec și m-am uitat la Logon. - Sute? Optzeci? Săptămâni? Luni? - am repetat. Gupal râse și chemă o femeie. - Ceai, Îi spuse. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e văr bun, scoborâtor din Tatăl. Că lui Nunatuk i se apropia sorocul. Că pe vânătorii tăi de Încredere Îi cheamă Tek, Barra și Kikil. Că văzuseși un val de mare uriaș care te speriase. Că mâncaseși mațe de vită cu o noapte Înainte. Atunci, iar am Început să-l bănuim pe Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gau și au stat de vorbă. Numai noi știm ce spaimă am tras ca să ne strecurăm lângă ei și să tragem cu urechea la ce spunea iscoada. Zicea că nu mai era mult și că trebuia să te oprești, pentru că sorocul femeii tale se apropia. Atunci, Gau a zis că ăla era momentul potrivit ca să pună mâna pe tine, din cauză că o să faci chef și că el unul n-auzise niciodată de om rămas treaz În noaptea În care Îi apăruse copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știa că poate conta pe el. Fata a plecat, el a trimis-o și nu știu bine ce s-a-ntîmplat, Gil nu mi-a povestit niciodată, iar mie nu mi-a venit să-l Întreb, dar cred că i-a venit sorocul Înainte de vreme: erau În tren, se Întorceau În Sud și, Într-un orășel din părțile de răsărit, mecanicul a oprit trenul și Gil a ajutat-o să coboare În stație, iar a doua zi fata s-a ridicat și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am să mai pot scoate capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam că ai ceva mai multă minte și nu-ți faci griji dintr-un fleac“ - a zis. „Vai de mine“ - a zis fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
durerile, ca niște cuțite. M-am dus la fereastră și am strigat: „Vino, vino repede!“. Și ce să zic, n-a Întîrziat o clipă: a venit Într-un suflet. „Vai de mine, nu se poate!“ - am zis - „Nu-i Încă sorocul.“ „Ba cred că este“ - a zis. „Mă duc după doctor.“ Și s-a dus. Asta a fost În anul cînd au venit lăcustele, parc-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-au ros tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-au ros tot pămîntul de l-au lăsat gol, parc-a trecut atît de mult timp. Și totuși nu... (mă gîndeam) eram tot nedumerită, Înțelegi... nu se poate, n-a venit sorocul, doar anul trecut În ianuarie... Dumnezeule mare, mă gîndesc adesea la toate cîte mi s-au Întîmplat, mă și mir că mai sînt În viață să ți le povestesc. Cred că, de fapt, aveam În mine tăria firii... nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de repede, Înțelegi, tatăl tău și bătrînul doctor Nelson. Zăceam acolo sfîșiată de dureri și ziceam c-am să mă frîng În două. „Da’ nu se poate“ - i-am zis doctorului Nelson. „Încă nu-s pregătită. Nu mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
c-am să mă frîng În două. „Da’ nu se poate“ - i-am zis doctorului Nelson. „Încă nu-s pregătită. Nu mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au deslușit toate. „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt... La douăzeci de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
două. „Da’ nu se poate“ - i-am zis doctorului Nelson. „Încă nu-s pregătită. Nu mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești pregătită. Ți-a venit sorocul, fără Îndoială, ți-a venit sorocul.“ Și chiar așa a fost. Bineînțeles că asta era... asta-ți și spuneam, măi băiete!... așa s-au deslușit toate. „Doi... doi“ - spunea primul glas și „Douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt... La douăzeci de zile după ce-a trecut Ed Mears
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru anotimpuri Cele patru anotimpuri Eugen Jianu „Anul Nou tinerel și neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu omăturile, zilele de arșiță și de zăduf cu înghețurile și cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe Calea Secii. N-avea decât să se intereseze, mai departe, de isprăvile lui Alexandru "Machedon" sau ale lui Por împărat, zgîindu-se prin cărțile împrumutate de la preot, dacă avea grijă să vină seara, acasă, cu vacile sătule. Când a sosit sorocul mersului la școală, n-a vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]