1,458 matches
-
stele. STEAUA VIEȚII MELE Lumina și setea de viață a izvorât Încă înainte de a mă fi născut, Chiar și când credeam totul pierdut Peste mine steaua fără nume a apărut. Născut ai fost Lumina lumii Trupul Tău nesupus stricăciunii, Ceas sortit pentru o Cruce divină, Despică-mi inima ca la tine să vină. Când steaua vieții mele m-a Răscumpărat, Te-am căutat și printre lacrimi te-am aflat, Luceafărul de Dimineață, viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
stă în ceea ce ei s-au făcut pe sine în cadrul mare al statului. Ajungînd pe această cale la o existență în sine, ei lasă și obiectele libere, concepîndu-le așa cum se prezintă, în determinarea și conexiunea lor. Indienilor, dimpotrivă, le este sortită, prin naștere, o determinație substanțială și, totodată, spiritul lor [219] este înălțat la idealitate, astfel încît ei reprezintă contradicția conform căreia ferma determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Și-astăzi punctual de solstițiu a sosit în omenire. Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei..." Conștiința istoricității îl face pe poet să aibă pe acest plan ca personaje, regii. Ei sunt sortiți pulberii: Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
i-ar fi îngăduit lui Leonid Boicu să ocupe un binemeritat post în cadrul Catedrei de Istorie a Facultății, cu atât mai mult cu cât era și preferatul ilustrului său (și al multor altora dintre noi) magistru, profesorul Dimitrie Berlescu. „Era sortit catedrei” - mărturisea sincer prietenul său (trecut și el, între timp, în lumea umbrelor), istoricul Vasile Cristian, iar „creatorul de școală și omul de echilibru care a fost Dimitrie Berlescu a dorit foarte mult să-l aibă asistent”. Afirmația e cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți; ascultă-mi ruga de dragul lui Luváh. Îl văd pe ucigașul lui Luvah al meu, în haine-nveșmîntat de sînge: Cel care luat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a doua, intensiune. Tradiției filosofice autohtone îi este propriu și un accent personalist. Mai mult: "adevărata filosofie începe, nu după ce s-au adunat multe cunoștințe asupra naturii externe, căci atunci ea n-ar mai începe niciodată: cunoștințele asupra naturii sunt sortite să se înmulțească la infinit; adevarata filosofie începe de îndată ce experiența intimă a vieții personale și-a găsit un rost care este în armonie cu cât mai multe cunoștințe asupra naturii"4. Ipoteza personalistă va deveni una dintre coordonatele sistemului. Persoana
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lume integrată ca un produs comun. Aceasta le și imprimă vigoare și vitalitate. Dacă una din părți lâncezește, cealaltă parte o scoate, mai devreme sau mai târziu, din amorțire. Instituțiile politicii externe nu pot rămâne mult timp inerte; ele sunt sortite să rămână organisme vii. Și în România, în activitatea Ministerului Afacerilor Externe, s-a manifestat, după răsturnările care s-au produs în Europa și în țară, acest fenomen. Când am intrat în Ministerul Afacerilor Externe, în anul 1956, am găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
organizați în grupuri de indivizi familia, ființa, tribul, așezarea. Evident că lumea materială este o lume a diavolului, în sensul oferit termenului de Denis de Rougemont și că orice încercare de punere în ordine, de exprimare asupra lumii banului, este sortită unor pericole pe care numai diavolul le poate imagina. Ne aflăm, de fapt, într-o încercare de a aduce lumină acolo unde este mult întuneric, în viața noastră de zi cu zi, stăpânită și condusă de către bani, aflată la dispoziția
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
explica foarte clar care sunt mecanismele de tip economic care dus la îmbogățirea unei națiuni și sărăcirea alteia. De aceea, indiferent de eforturile făcute de către monarhi pentru a impune o circulație monetară sănătoasă, bazată pe monede metalice puternice, acestea erau sortite eșecului 502. Discutăm despre "crize ale monedei metalice", deoarece în epoca monedei metalice nu exista o economie financiară în înțelesul modern. Sigur, economia era monetizată în sensul în care alături de troc a existat în permanență și moneda metalică, dar moneda
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ceea ce prin natura sa nu este posibil decât sub formă de fenomen episodic". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 301. 1219 "Suferința ne asediază din trei părți. Din partea propriului nostru corp care,sortit decăderii și disoluției nu se poate dispensa de acele semnale de alarmă reprezentate de durere și angoasă. Din partea lumii exterioare care dispune de forțe invincibile și inexorabile pentru a se înverșuna împotrivă-ne și a ne nimicii. A treia amenințare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
care această funcționare are loc și felul în care ei sunt integrați, izolați, dependenți, aserviți sau liberi în această societate. Obiectul științelor umane nu este acel om care, din zorii lumii, de la primul strigăt al vârstei sale de aur, este sortit muncii, ci ființa care, din interiorul formelor de producție, prin intermediul cărora întreaga sa existență este divizată, dă naștere reprezentării propriilor nevoi, a societății prin care, cu care sau împotriva căreia el și le satisface, astfel încât, pornind de aici, el ajunge
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
sau nu, pentru a cunoaște soarta celui mort. Unele spun că nu e jignit, altele că da. În cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că spre vârful bradului lipsesc două crenguțe, ceea ce Înseamnă că „băiatul a fost sortit să moară”. Când mama mortului a văzut bradul, s-a lăsat asupra lui și a Început a boci. În tânguirea ei, a spus: „O, Doamne, Doamne,/ Ce mireasă i-a adus/ Băiatului meu;/ Mai bine muream eu” (E. Bernea, 1998
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trebuie să fie frumos ca acesta; este purtat pe umeri, cu vârful Înainte, la fel cum este dus mortul); b) ca un mesager al ursitei, ca un semn al sorții tânărului (după cum este el se poate afla dacă tânărul fusese sortit să moară sau nu); c) ca un substitut al miresei ( Într-un sistem simbolic În care nunta este inversată - tânărul are ca mireasă un copac „masculin”, iar nunta sa marchează unirea cu lumea morților), astfel Încât această mireasă non-culturală este sinonimă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de bucătărie Între soare și omenire se face, prin urmare, În două feluri. Prin prezența sa, focul de bucătărie evită o disjuncție totală, el unește soarele și pământul și Îl ferește pe om de lumea putredă care i-ar fi sortită dacă soarele ar dispărea cu adevărat. Dar prezența aceasta este și interpusă, ceea ce Înseamnă că Îndepărtează riscul unei conjuncții totale, al cărei rezultat ar fi o lume arsă (C. Lévi-Strauss, 1995, p. 359). Dintre nenumăratele constructe mitologice consacrate explicării originii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu totuși bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieții. LUCIAN RAICU SCRIERI: Invocație nimănui, București, 1971; Elegii de când eram mai tânăr, București, 1973; Proprietarul de poduri, București, 1976; La dispoziția dumneavoastră, București, 1979; ed.
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
nu sunt integrate decât acele motive lirice capabile să nuanțeze, prin reluarea unor aspecte fundamentale, tonalitățile elegiace ale „plângerii”. E de observat, de altfel, că orice încercare de a depăși această condiție prin abordarea unei motivații apăsat confesive va fi sortită eșecului, capacitatea sa de a transfigura trăirea nostalgică a rememorării fiind destul de redusă. În vechea limbă românească, „plângerea” semnifică și tânguirea, iar aceasta la rândul ei presupune bocetul, invocarea, ruga, cu un cuvânt, ritmul esențial al reintegrării în sacru. De
CUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286608_a_287937]
-
exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
colectivității adulte sunt bine cunoscute - au ajuns, în ultimul timp, numai (sau mai ales) în repertoriul copiilor. Un fenomen în egală măsură simptomatic și spectaculos este cel al căderii în desuetudine, pentru maturi, a basmelor. Foarte probabil, acestea ar fi sortite dispariției dacă n-ar fi păstrate și astfel salvate pentru copii, care, din fericire, mai au încă nevoie de ele. Parafrazându-l pe Mircea Eliade - care scria : „Se întâmplă ca ceea ce la un trib este învestit cu prestigiul mitului, la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care îi reproșase că îl dorește și îi spusese că doctrina augustiniană nici nu dezavua homosexualitatea și nici nu propovăduia castitatea, că sentimentele sale erau o lucrare a Domnului, iar atracția dintre ei ar fi putut fi temelia unei deveniri sortite de însuși Dumnezeu. Aloim știa că Abatele vedea în el nu numai un amant, ci și un aliat puternic în lucrarea destul de complicată a conducerii celor douăsprezece mii de călugări care constituiau ordinul augustinian, și apelase adesea la serviciile sale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încercare cu băiatul ăsta? Prefăcîndu-se că nu a văzut nimic, Abatele continuă amuzat, știind că Aloim nu va înțelege oricum mare lucru. ― Ce-ai spune dacă Domnul Dumnezeul nostru ar ști dinainte care dintre sufletele care ajung pe Pământ sunt sortite mîntuirii? Aloim râse scurt: ― Aș zice că e tare plicticos să fii Dumnezeu! ― Asta e o observație a cărei subtilitate nu-i reduce cu nimic caracterul blasfemiator. Știi că nu-mi place să vorbești așa! Sfântul Augustin din Hippona credea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
episcopul Augustin, ăla creștinul? Mi-ai descris un mecanism fără nici un punct de sprijin! ― Credința, Aloim! Credința nestrămutată că liberul-arbitru e doar o aparență de libertate. Eu, Dumnezeul Satului de Clone, cred în Stin. Și, în acest fel, el e sortit să devină ceea ce i-am hărăzit eu, spuse repede Abatele, încercînd din răsputeri să-și reprime un sentiment de teamă despre care știa că poate fi citit repede de Aloim. ― Păi și nu-l mânii pe Dumnezeu, substituindu-te Lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întemeiată decât gestul simplu de a nu mânca timp de câteva zile? Ce fel de judecată mai e și asta? ― Una care se călăuzește după legile care domnesc aici în sat! Copil! Impetuos și minunat copil! Nu numai că ești sortit să te jertfești, dar îți construiești singur și altarul! ― Înseamnă că legile sunt strîmbe! ― Nu se poate! Ele au fost stabilite de Abate și... Stin tăcu brusc, realizând că, de fapt, călugării nu le spuseseră niciodată că trebuie să urmeze
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bine și, dintr-o zi în alta, frații-savanți vor termina munca și vor... ― Mai devreme te îndoiai de eventualitatea asta! ― Ceea ce cred eu nu e neapărat necesar să se și întîmple. Nu știu de ce, dar mi se pare că suntem sortiți să nu mai ieșim niciodată de-aici. Dar ăsta poate fi și un sentiment de disperare, izvorât din răstimpul îndelungat petrecut în Sat. Ce cred eu nu are nici o importanță, fiindcă realitatea e că, în Abație, se lucrează pentru un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre cealaltă opțiune, despre cunoașterea fragmentară. "Despre minciună adică?" îl întrebase Maria când îi împărtășise temerile sale. Stin protestase, dar până la urmă fusese nevoit să accepte că la asta se gândea. Arhitectura gândurilor sale era extrem de simplă: chiar dacă oamenii sunt sortiți, încă dinainte de a se naște, unii pentru mântuire, alții pentru damnare, liberul-arbitru care le călăuzește viețile fiind de fapt o iluzie, poate că nu e necesar să li se repete în fiecare zi acest lucru. Omul e o ființă slabă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]