9,106 matches
-
Semnalam, într-o cronică la volumul lui Sergiu Pavel Dan, intitulat Fiul craiului și spinul, opinia acestui critic potrivit căreia Cezar Petrescu este, la ora actuală, un nedreptățit, în baza "condamnării călinesciene", care ar fi sunat "că o sentință fatală": "Spaimă conformista, esențial snoaba, de a nu trădă cumva slăbiciuni desuete față de un scriitor contestat, în numele unor pretinse exigente estetice, de către înaltele foruri ale istoriei literare, a cuprins rînd pe rînd sintezele și cursurile universitare, proiectele editoriale serioase (edițiile critice), programele
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scenă, vai... scenă în aer liber, pe care evoluau, vezi doamne, formațiunile amatorilor din fabrici și de pe ogoare, prezentate de golănică ăla șmecher, activistul cultural, după ce, în prealabil, băgase spaimă în stațiune, cu chemările lui (obligatorii) la educativele reprezentații. (Asta se consumă în acel comunism sîngeros și primitiv; nu apăruse încă momentul, oricum destins, al obținerii, de către uniunile de creație, a celor cîteva vilisoare.) Scenă în aer liber? Scenă lumii
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și ea, la finalul celui de-al treilea dialog, Jocul de cărți - și, totodată, locul geometric de întâlnire a hegelianismului cu fenomenologia. Căci spaima generează conștiința Nimicului, deci a însăși Ființei. Dialogurile din cel de-al doilea capitol accentuează convingerea istoricului literar că, pe cont propriu și în deplin secret, Sesto Pals face o experiență pe care o făcea (exact în același timp), colegul
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
dirijat de la Moscova se producea în climatul postbelic al revanșei URSS, cel puțin față de țările coaliției fasciste din care făcusem parte. Se mai adăuga nevroza „războiului rece“, o noutate ce aducea alți nori pe cerul planetei, iscând altă neîncredere, altă spaimă și altă încrâncenare. Un „amănunt“ uitat: ocupația sovietică De această stare tensionată, amintită în eseul anterior Istoria ca pamflet, erau încărcate, prin urmare, Ordinele de zi transmise de URSS țărilor satelit, constrânse să respire în ritmul baghetei învingătorului suspicios, intolerant
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
instrumente involuntare ale presiunii) aceste adevărate întruniri de magie neagră, aparținând parcă unui Ordin secret, din cei ce au văzut și au auzit ritualul de unde nu numai victimele, ci și acuzatorii improvizați ieșeau năclăiți în sudoarea propriului spirit. De aici, spaima de greșală, groaza de a fi chemat în fața tribunalului alcătuit din propriii colegi și tovarăși, ce anatemizau cu inima cât puricele, la gândul că pot ocupa oricând scaunul vinovăției. Efectul? Supunerea necondiționată la rutină, înăbușirea curajului creator ca îndemn la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Parcă o conjurație a prostuluigust îi îndeamnă pe regizori să împingă degradarea pînă la treapta complacerii în deriziune. Din acest motiv, spectacolul de care ai parte pe scenele contemporane ascultă de același tipar: actorii se agită bezmetic, parcă stăpîniți de spaima că, dacă stau locului, tavanul sălii le cade în creștet. Li s-a inoculat atît de adînc prejudecata că timpii morți sunt blestemul scenei, că artiștii sunt în stare să facă orice, să se zvîrcolească, să se cațere pe funii
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
roată. Am amorțit tot stând pe o personajului i-e foame. Ei și? Sunt Mă doare gâtul și-mi frig tălpile. parte. Tresar greu, mă mișc pe și personaje care mănâncă. Și Scot un picior de sub plapumă pe partea cealaltă. Spaime. La ce povestea continuă. Și să nu intri furiș dar ochii mamei văd tot. Mă bun s-o mai scol pe mama? Am niciodată în camera aceea . Avea învelește la loc, să transpir. Nu-mi speriat-o destul atunci când m-
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
dimineața. Mă înțeapă și nu găsesc. Le netezesc cu plăcut să mai numeri o zi. ceva în lenea din gând. Ce, oare mâna atât cât pot și le privesc cu Mi-e foame, mi-e dor dece? Hm, Duminică, așadar... spaimă ca și cum rostul lor acasă. De unde vin? Nu. Prea Ei și ce? Până după amiază... nescr is , mai poate sufer i departe am aruncat întrebarea. NMai bine dorm. Nu dorm, mă transformări. Dar ele stau aici, am cum să ajung la
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
boabelor desbine. Mă temeam că ești perfect. Febră. Geana. Febră. Geana. părțite de mâinile ei, ce așteaptă Uite, mă scol și decupez alt tipar. Pun mâna pe ele și suntem iar ca încolțind să iasă din vis. Nu tremura de spaimă în amurg. împreună. 86
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
ce dezastre presupun ideologiile în cauză. Dar tocmai această încărcătură nocivă îl fascina de fiecare dată. Având un instinct malefic alert și o inteligență fără egal, se orienta acolo unde simțea gustul sângelui. Practic, Schlink combină în acest Debauer toate spaimele și toate cedările germanului middle class din ultima jumătate de secol. Gabriel Chifu pune în pagină cu extremă acuitate întreaga dispoziție schizoidă a României comuniste, înclinată să demonizeze și să beatifice. Să judece maniheist, pentru că istoria, neagră, cere asemenea judecăți
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
EVZ ne pune pe prima pagină încercarea USL de a acapara Capitala. După ce l-au combinat obligat-forțat pe Oprescu să candideze ca independent cu 3 partide în spate, Antonesu și Ponta mai dau un tun prin atragerea lui Piedone. Fosta spaimă a piețelor din București este pregătit să facă saltul cel mare și să intre în focurile adevăratei bătălii politice. Pe lângă faptul că ar câștiga lejer alegerile în ograda proprie, Piedone, ar aduce și un beneficiu imens de imagine USL, deci
Băsescu ordonă, trepăduşii execută. Cu Mişcarea Populară înainte, marş! () [Corola-journal/Journalistic/25057_a_26382]
-
de practica fericirii, care-și fac, în legătura cu ea, numai teorii. Victime ale datoriei, și ale unui bun-simț neîntrecut decât de luciditate, își imaginează frânturi dintr-o viață care n-o să fie niciodată pentru ele. Sunt mame urmărite de spaime puerile, dar cu atât mai tulburătoare, fiice împlinindu-și, cu devotament și cu milă de anii lor care se duc, ultimele obligații, soții ispitite, o clipă, să calce strâmb, dar rămânând, ce credeați?, lângă soții lor care le cumpără TV
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
de curaj", el adresând și un îndemn inedit: "Nu vă fie frică, nu fiți căcăcioși!". Și această declarație a fost comentată de Mircea Badea: Când îl vezi pe ăsta vorbim despre "căcăcism", te înspăimânți și clar îți spui: a apărut spaima canalizărilor".
Badea: Când îl vezi pe ăsta, te înspăimânți by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25118_a_26443]
-
Iubirei tale vrînd nevrînd,/ Încet mi se va strînge mîna/ Asupra dorului plăpînd.// Vor pune capăt nemiloase,/ Doar unghile-mi ca și-un cuțit/ Svîcnirei calde dureroase,/ Ce bate tot mai nesimțit.” (Învrăjbire). Strivitul e bucuria adevărată a Lucicăi (dar și spaima ei), a acestei frumoase (sper că era, poezia impune să fi fost frumoasă) ce trăiește printre bărbați - oripilată și scîrbită rezolut - ca printre gîndaci. Om era însă și Lucie (alternanța asta nominală e, firește, un simplu alint) și în această
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
patruzeci și unu de ani mai târziu, când, grație unei malversațiuni asemănătoare, „Soarele” comunist se instala la putere. Cum spuneam, în ansamblu, piesa e departe de a fi o reușită. Camil Petrescu încearcă să-și împace, scriind-o, curajul și spaimele, să pună laolaltă propria libertate de gândire și imperativele venite din afară. Șansa lui (pe care o intuiește foarte bine și o și exploatează parțial) e aceea de a avea la dispoziție un protagonist al cărui profil interior permite jocul
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
suprarealistă în nu puține versuri, Eugen Suciu se arată, în schimb, extrem de generos în a-și etala temele principale ale poeziei pe care ne-o oferă. Partea a doua a volumului se intitulează astfel, fără echivoc, „Frica și cuvintele” (tema spaimei și tema poemului care se scrie); într-un poem din prima parte găsim avertismente legate de o lectură adecvată a poeziei precum acestea: „Pe mine nu mă vizitează/ decât poezia și spaima.// la 60 de ani/ încă mă fascinează marile
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
intitulează astfel, fără echivoc, „Frica și cuvintele” (tema spaimei și tema poemului care se scrie); într-un poem din prima parte găsim avertismente legate de o lectură adecvată a poeziei precum acestea: „Pe mine nu mă vizitează/ decât poezia și spaima.// la 60 de ani/ încă mă fascinează marile teme:/ iubire. ură. singurătate.”; un poem deosebit, unul dintre cele mai bune ale culegerii, se numește chiar Frica, acesta asociind la descripția psihică și elemente de fantastic sau de absurd senzorial care
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și pleacă/ cu tot satul la subsuoară// rămâne o apă/ care se bea singură”. Frica și congenerele acesteia, panica și spaima, pătrund în carnea multor metafore din poemele lui Suciu, la fel cum pătrunde violența, sugerată prin imaginile sângelui ori ale rănii, o violență însă cu atât mai insidioasă, mai neliniștitoare cu cât se desfășoară, în genere, într-un decor domestic
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
o violență însă cu atât mai insidioasă, mai neliniștitoare cu cât se desfășoară, în genere, într-un decor domestic. Citim astfel despre un „geamantan burdușit cu frică”, despre dimineața care e „ca o gheară-n stomac”, despre „palmele îmbibate de spaimă”, despre o „coerență a fricii” sau despre panica încolăcindu-se „ca iedera”. De asemenea, într-un poem, „un opium tăcut/ culege rănile viitoare”, în altul, lumina din cameră „scuipă cheaguri de sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge cu lama subțire/ pregătit să iasă în întuneric/ și să taie lacul în două”, în Iubiți săteni niște „palizi amanți” (ca în Bacovia) sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
pielea. Poate vreți să vă spun ce era cu fructele astea despre care tot încerc să-mi amintesc, creșteau din flori transaprente, (creșteau) unele albe, altele negre, rotunde. (iar) Când apropiam mâna de ele începeau să se zbată cuprinse de spaime pe care n-am reușit să le pricep. Cele albe, mai greu de cules, erau lunecoase, adesea le scăpam printre degete și era o artă să le prinzi, o îndemânare exersată ca în orice meserie, doar că era vorba de
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă furată soarelui din cușca nemiloasă era porumbelul își dădu seama că scăpase. Dar ce folos pentru el o nouă speranță de viață. Târziu, când soarele Fiecare mișcare îi producea dureri infinite
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
el o nouă speranță de viață. Târziu, când soarele Fiecare mișcare îi producea dureri infinite. Încetă să se se cățărase în culmea bolții cerești, se auziră pași. mai zbată, așteptându-și în nemișcare sfârșitul. Pepita Zgomotul lor buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și amintească de albeața femeii zărite-n grădină. Privi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
în expresii de cultură scenică. Minuțios e spiritul a cărui acuitate caută detalii în virtutea nevoii de ordine, pe cînd meticulosul e stăpînit de frica (metum) de a nu greși. Amîndoi sunt obsedați de detalii, numai că meticulosul o face din spaima de a nu-i scăpa vreunul, pe cînd minuțiosul e disciplinat în numele cultului pentru ordine. Sadova a făcut parte din această categorie, chiar dacă, sub unghi social, lipsa celebrității a suplinit- o prin puterea de a nu se prăbuși.
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]