1,598 matches
-
de 4,95 și clasificarea spectrală F0 V. La o separație angulară de 37,4 secunde de arc, a doua este mai fadă și are magnitudinea 7,75. Aceasta este o stea se secvență principală de tipul G cu clasificarea spectrală G1 V.
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
nu poate explica spectrele de emisie și energia de ionizare decât pentru atomul de hidrogen și ionii hidrogenoizi. Nu a putut fundamenta științific spectrele unor atomi grei. Nu a putut explică formarea legăturilor duble. Nu a putut fundamenta scindarea liniilor spectrale într-un câmp perturbator. Aceste deficiențe au fost rezolvate prin apariția modelului atomic Bohr-Sommerfeld - modelul precuantic
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
V. Alexandru) 68. On minimal pairs and residually transcendental extensions of valuations (Mathematika, 49(2002), 93-106 ) (with S. Khanduja and K.W. Roggenkamp) 69. Nagata Transform and Localizing Systems, Comm. în Algebra, 30(5), (2002), 2297-2308. (with Marco Fontana) 70. Spectral extensions of p-adic valuation, Rev. Roum. Math. Pures et Apll, Vol. 46, Nr.6 (2001), 805-817. (with E. L. Popescu and C. Vraciu) 71. Trace on Cp, J. Number Theory 88 (2001), Nr.1, 13-48. (with V. Alexandru and A
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
p-adic valuation, Rev. Roum. Math. Pures et Apll, Vol. 46, Nr.6 (2001), 805-817. (with E. L. Popescu and C. Vraciu) 71. Trace on Cp, J. Number Theory 88 (2001), Nr.1, 13-48. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 72. Spectral norms on valued fields, Math. Z., Vol 238 (2001), 101-114. (with V. Pașol and A. Popescu) 73. The generating degree of Cp, Canad. Math. Bull. Vol. 44, (2001), 3-11. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 74. Metric invariants în BdR
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Alexandru and A. Zaharescu) 76. On afine subdomains (to appear) (with G. Groza) 77. A representation theorem for a class of rigid analytic functions, (with V. Alexandru and A. Zaharescu) (J. Th. Nombres Bordeaux 15 (2003), 639-650. 78. On the spectral norm of Algebraic Numbers (to appear Math. Nachtr.) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 79. Universal Property of the Kaplansky Ideal Transform and Affiness of Open Subsets, J. Pure and Appl. Alg., 173, (2002), 121-134. (with Marco Fontana) 80. Metric
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
45, No. 3-4, 349-358 (2004) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 91. On the continuity of the trace (Proceeding Romanian Academy, Series A, Volume 5, Number 2 (2004), 117-122 (with V. Alexandru, E. L Popescu) 92. A new characterization of spectral extension of p-adic valuation, Proc. Conference în Math. Lahore, 18-20 marș 2004 (with E. L Popescu) 93. Norms on R[X1, ..., Xr] which are multiplicative von R, Resultate der Mathematik, 51, 229-247 (2008) (with G. Groza and A. Zaharescu) 94
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Mat. Univ. Padova, Vol.118, 197-216 (2007) (with V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 98. Analytic Normal Basis Theorem Cent. Eur. J. Math., 6(3), 351-356 (2008) (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 99. On the automorphisms of the spectral completion of the algebraic numbers field, Journal of Pure and Applied Algebra, 212 (2008), 1427-1431 (with E. L Popescu and A. Popescu) 100. The behaviour of rigid analytic functions around orbits of elements of Cp (to appear) (with S. Achimescu
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
K (to appear) (with Asim Naseen and A. Popescu) 89. A representation theorem for a class of rigid analytic functions, J. Th. Nombres Bordeaux, 15 (2003), 639-650. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 90. A characterization of completion of the spectral extension of p-adic valuation, World Conference on 21st Century Mathematics 2004, 157-161, Sch. Math. Sci.G.C. Univ., Lahore, 2004. (with E. L Popescu) 91. On afine subdomains, Rev. Roum. Math. Pure Appl., XLIX, No. 3 (2004), 231-246 (with G. Groza
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
J. Math., 6 (3) (2008), 351-356. (with V. Alexandru and A. Zaharescu) 100. Norms on K[X1, . . . ,Xr], which are multiplicative on R, Result. Math., 51 (2008), 229-247. (with G. Groza and A. Zaharescu) 101. On the automorphisms of the spectral completion of the algebraic numbers field, Journal of Pure and Applied Algebra, 212 (2008), 1427-1431. (with E. L Popescu and A. Popescu) 102. All non-Archimedean norms on K[X1, . . . ,Xr], Glasg. Math. J. 52, (2010), No.1, 1-18 (with G.
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Sci. 120, (2010), No. 1, 45-55. (with V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 104. A Galois Theory for the field extensions K((X))/ K, Glasg. Math. J. 52,(2010), 447-451 (with Asim Naseen and A. Popescu) 105. On the spectral norm of algebraic numbers (to appear în Math. Nachtr.) (with A. Popescu and A. Zaharescu) 106. The behavior of rigid analytic functions around orbits of elements of Cp (to appear) (with S. Achimescu, V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
elements of Cp (to appear) (with S. Achimescu, V. Alexandru, M. Vajaitu and A. Zaharescu) 107. On localizing systems în a Prüfer Domain (to appear în Communications în Algebra) (with H. Marubayashi and E.L. Popescu) 108. The study of the spectral p-adic extension (to appear în Proc. Rom. Acad.) 109. Some compact subsets of Qp (to appear în Rev. Roum. Math. Pures et Apll.) 110. Representation results for equivariant rigid analytic functions (to appear) (V. Alexandru, N. Popescu, M. Vajaitu and
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în lumea formelor și a eternului spectral”. Costumiera Hortensia Georgescu, care a colaborat cu Liviu Popa, îl considera "„un autentic pictor (...) un simț sigur al culorii, al proporțiilor”" și afirma că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
lemnul, hârtia și uleiuri). Structura acidului clorosulfonic a fost demonstrată de către Dharmatti, care arătase prin măsuri ale susceptibilității magnetice că atomul de clor a fost atașat în mod direct de atomul de sulf, dovedind în continuare structura sa prin studiile spectrale Raman. Acidul clorosulfonic este un acid puternic, care prezintă o legătură relativ slabă dintre sulf și clor. În condiții de umiditate în aer, acesta va fumega, producând nori de acid clorhidric și acid sulfuric. S-a demonstrat că acidul clorosulfonic
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
primul în grupă să în tabelul periodic al elementelor. Are cel mai scăzut punct de fierbere și cel mai scăzut punct de topire dintre elementele chimice și se prezintă doar în stare gazoasa, în afară unor condiții extreme. O linie spectrala neobișnuită a fost observată în lumina solară prima oara într-o eclipsă solară din anul 1868 de către astronomul francez Pierre Janssen. Janssen este recunoscut pentru descoperirea elementului împreună cu Norman Lockyer, care a observat aceeași eclipsă și a fost primul care
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
naturale, în concentrații de până la 7 procente din volum, de unde se extrage industrial, printr-un proces de separare la temperaturi scăzute, denumit distilare fracționala. Prezența heliului a fost observată pentru prima dată pe 18 august 1868 sub forma unei linii spectrale de un galben intens în cadrul cromosferei Soarelui, având o lungime de undă de 587.49 nanometri, fiind detectată de către astronomul francez Pierre Janssen în timpul unei eclipse totale de Soare în Guntur, India.; inițial, linia era considerată a fi provocată de
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în Uppsala, Sweden, care au colectat destul gaz, suficient cât să poată determina cu acuratețe masă atomică a acestuia. Heliul a fost de asemenea izolat de către geochimistul american William Francis Hillebrand înaintea descoperirii lui Ramsay, când acesta observase niște linii spectrale neobișnuite în timp ce studia o mostră din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să de mulțumire adresată lui Ramsay a relevat un caz interesant de descoperire în știință. În 1907, Ernest Rutherford și Thomas Royds au demonstrat că
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și moleculă neutră de He, ce are un numar mari de benzi spectrale, cei doi atomi fiind uniți prin intermediul unei legături trielectronice bicentrice și HgHe, care este stabilizata prin forțe de polarizare. Prin electroscopie s-au putut studia heliurile PbHe, PtHe și PdHe. Teoretic mai pot exista și alți compuși ai heliului, cum
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
de aplicații liniare "A" dintr-un spațiu cu produs scalar "V" în alt spațiu cu produs scalar "W" au relevanță: Din punctul de vedere al teoriei spațiilor cu produs scalar, nu este necesară distincția între două spații izometric izomorfe. Teorema spectrală furnizează o formă caninică pentru operatorii normali simetrici și unitari peste spațiile prehilbertiene finite. O generalizare a teoremei spectrale este valabilă pentru operatorii normali continui din spațiile Hilbert.
Spațiu prehilbertian () [Corola-website/Science/309773_a_311102]
-
relevanță: Din punctul de vedere al teoriei spațiilor cu produs scalar, nu este necesară distincția între două spații izometric izomorfe. Teorema spectrală furnizează o formă caninică pentru operatorii normali simetrici și unitari peste spațiile prehilbertiene finite. O generalizare a teoremei spectrale este valabilă pentru operatorii normali continui din spațiile Hilbert.
Spațiu prehilbertian () [Corola-website/Science/309773_a_311102]
-
care specifică limita inferioară la rata de eșantionare (dar este incompletă deoarece nu specifică golurile de deasupra acelei limite, în care se va ivi dedublarea). Alternativ, pentru cazul unei frecvențe de eșantionare date, formule mai simple pentru constrângerile asupra benzii spectrale a semnalului sunt date mai jos. După cum s-a văzut, condiția normală a benzii de bază pentru eșantionarea reversibilă este ca "X"("f") = 0 în afara intervalului deschis: formula 7, și funcția de interpolare reconstructivă, sau răspunsul la impuls al filtrului trece-jos
Subeșantionare () [Corola-website/Science/320061_a_321390]
-
și armonica acesteia. Defectele rulmentului creează impulsuri și rezultă armonice puternice ale frecventei de defect în spectrul de vibrație al semnalelor. Aceste frecvente de defect sunt uneori mașcate de frecvențele adiacente din spectru datorită energie lor mici.Asadar, o rezoluție spectrala foarte ridicată este deseori necesară pentru a identifica aceste frecvente în timpul analizei FFT . Frecvențele naturale ale rulmentului cu element rulant în condiții de lipsă a granițelor este 3 kHz. De aceea, pentru a putea utiliza lungimea de bandă a rezonantei
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
nalta frecvență este folosită în analiza plic, pentru a detecta frecvență caracteristică a rulmentului defect,aprofesionistii în maintenanta trebuie să abordeze o analiză mai riguroasă datorită sozanceteiasintruc ț ar putea sau nu să conțină frecvență respectivei componente avariate Folosind analiza spectrala că o unealtă pentru a identifica defectele rulmenților, se întâmpină provocări datorită problemelor de genul : energy slabă, petelor de semnal,cyclostationaritate etc.Resolutie înaltă este deseori dorite pentru a diferenția frecvență componentelor avariate de celelalte amplitudini înalte adiacente.Asadar,cănd
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
Winkler a reușit să confirme proprietățile chimice ale noului element în 1887. Totodată a determinat masa atomică de 72.32 prin analiza tetraclorurii de germaniu (), în timp ce Lecoq de Boisbaudran a ajuns la valoarea de 72.3 pe baza comparației liniior spectrale ale elementului. Winkler a reușit să prepare câțiva compuși noi ai germaniului, inclusiv fluoruri, cloruri, sulfuri, dioxid de germaniu și tetraetilgerman (Ge(CH)), primul organogerman. Informațiile fizice ale acestor compuși - care echivalau cu predicțiile lui Mendeleev- au făcut ca această
Germaniu () [Corola-website/Science/304539_a_305868]
-
unda de șoc. Cantitatea absorbită depinde de dimensiunile undei de șoc a primului vânt. Absorbția este limitată și de presiunea magnetică a primului vânt. Primele observații spectroscopice efectuate în Peru, în 1892 și 1903 au evidențiat o serii de linii spectrale de absorbție, dar cu puține indicații asupra emisiei, aceste linii spectrale de absorție ulterior au devenit mai slabe și apoi au dispărut, în timp ce liniile de emisie s-au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a primului vânt. Absorbția este limitată și de presiunea magnetică a primului vânt. Primele observații spectroscopice efectuate în Peru, în 1892 și 1903 au evidențiat o serii de linii spectrale de absorbție, dar cu puține indicații asupra emisiei, aceste linii spectrale de absorție ulterior au devenit mai slabe și apoi au dispărut, în timp ce liniile de emisie s-au înmulțit și s-au intensificat. S-au emis mai multe ipoteze legate de variabilitatea proceselor sale fizice. Prima a fost să se considere
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]