5,679 matches
-
din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga-mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apuca... Dan simți globul rece, acoperit de o materie vâscoasă, împins de niște unghii ascuțite în orificiul său anal. Carol îl încălecase, punându-și pieptul pe spatele său pentru o clipă, apoi se retrăsese lent, sânii ei mângâindu-i șira spinării, după care își ghidă cu delicatețe penisul înăuntrul lui. Iar asta nu e o situație care să funcționeze după principiul „spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești“. E vorba, pur și simplu, de o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să fie trăsnit... Nu, Alan nu se putea gândi la cea mai adecvată sancțiune pentru comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vestească pe Împăratul Cerului care, la rândul lui, înduioșat de voința și râvna lui Yugong, a poruncit pe dată celor doi flăcăi ai Zeului Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yugong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii lui, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lupul s-a întâlnit pe o cărare cu Dongguo, un învățăcel tare inimos. Cu lacrimi în ochi, l-a implorat să-l salveze. Înduioșat de rugămințile fiarei, acum vrednică de milă, învățăcelul a desfăcut traista pe care o avea în spinare și i-a spus să se ascundă întrînsa. Când Zhao Jianzi și soldații lui l-au întrebat pe Dongguo dacă n-a văzut un lup rănit trecând pe-acolo, el le-a spus că nu. Așa că vânătorii s-au dus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt răsturnate și sparte, nu și diversele bunuri din palatele puterii. Irakianul vrea să mă convingă jucând cu picioarele pe fața lui Saddam, cu ochii spre camera de luat vederi, că se desparte în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu substantivul „mărturisire“ în gen, număr și caz, îți mai oferă și o cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu vreau însă nici ruptul capului ca, după ce v-am devenit suspect de mustrări de conștiință, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea lungă și musculoasă, Își ridică fundul În aer și, cu un chițăit de agonie absolut Încîntător, se lasă total În voia mea. A fost cumplit. Însă a fost, de asemenea, din fericire, un moment foarte scurt. Ne aflam deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chiar atît de comice unuia care crede În Dumnezeu - sau În Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În folosul lui Dumnezeu, le ridicăm În slăvi Noblețea, iar cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de mediocru și de lamentabil. — ... Se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fratele Annei! Rowe se Întoarse spre lavoare și spuse În șoaptă, ca să nu-l audă omulețul cu pălărie: — În regulă. Ți-l dau! Ia-ți revolverul! Și i-l strecură repede În mînă. Cred c-o să-mi iau picioarele la spinare, rosti omulețul, Înapoia lui. Da, o să-ncerc. Ce părere aveți, domnule? — Dă fuga! Dă fuga! Îi răspunse Hilfe, tăios. — SÎnteți, deci, de aceeași părere. Da, poate că aveți dreptate. Se auziră pașii precipitați ai omulețului alergînd pe scară. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață, mi-ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile femeilor, și-ar înclina un șold într-un fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
8 Traficul se multiplica, într-o mișcare laterală a benzilor de ciment peste peisaj, în vreme ce eu și Catherine ne întorceam de la ancheta procurorului. Podurile rutiere se succedau unul peste altul, ca niște uriași în copulație, picioarele imense ale unora călărind spinările celorlalte. Fără a manifesta vreun interes sau politețe, procurorul pronunțase verdictul de moarte accidentală; poliția nu mă acuzase de ucidere prin imprudență, nici de conducere neglijentă. După anchetă, m-am lăsat condus de Catherine la aeroport. Vreme de o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pus în fața mașinii sfărâmate, a manechinelor dezmembrate și-a sexualității expuse a lui Vaughan, simțeam că mă mișc pe un teren ale cărui contururi duceau, înăuntrul craniului meu, spre un tărâm ambiguu. Am stat în spatele lui Vaughan, privindu-i țintă spinarea musculoasă și umerii ce i se legănau sub mantoul negru. Lângă ampex, vizitatorii urmăreau motocicleta cum se izbea încă o dată de berlină. Porțiuni ale coliziunii erau reluate cu încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de dispreț aristocratic. Roata din spate a motocicletei se înălță în aer în urma lui, și păru gata să-l lovească la baza spinării, dar, cu mare tact, acesta își desprinse picioarele de pe pedale și-și înclină corpul plutitor într-o poziție orizontală. Mâinile îi erau încă prinse de ghidon, îndepărtându-se acum de el în timp ce motocicleta se dădea peste cap. Cablurile de măsurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră două autobuze ale aeroportului și un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sub ochii tăi, o deschizi cu un aer distrat, îți sprijini coatele pe masă, tâmplele în mâinile strânse pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din spate, deschizi un sertar lateral al biroului ca să-ți pui picioarele pe el, poziția picioarelor în timpul lecturii este de maximă importanță, întinzi picioarele pe masă, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a gâtului, a umerilor și a scaunelor, în vreme ce clienții de la bar ridică ceșcuțele și suflă pe suprafața cafelei, cu buzele și ochii întredeschiși, sau sorb spuma halbelor de bere cu o atenție exagerată, ca să nu se verse. Pisica își arcuiește spinarea, casierița închide casa, care face cling. Toate aceste semne combinate ne informează că este vorba despre o mică gară de provincie, unde oricine sosește este imediat observat. Toate gările seamănă între ele; nu contează dacă lămpile nu reușesc să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem cu palmele pe spinare pe Jojo, aplecat, cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel puțin unul ca mine, care a primit o educație protestantă. — Cum se cheamă localul ăsta grozav? spun, livid. Vreau să dau o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială, că-mi exercitam capacitatea de a izola percepțiile asupra pufului de pe ceafa fiicei lui. Nu mi-am desprins privirea, fie pentru că impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în pantă; pentru a se întinde fără prea multe riscuri, cele două femei stăteau în spatele meu, întinzând brațele, una de o parte, alta de alta. La un moment dat, am simțit un contact într-un punct precis, între braț și spinare, la înălțimea primelor coaste; ba chiar două contacte diferite, la stânga și la dreapta. De partea domnișoarei Makiko era o extremitate întinsă și pulsând parcă, în vreme ce în partea doamnei Miyagi o presiune insinuantă, alunecoasă. Am înțeles că printr-un rar concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]