984 matches
-
un timp. Persoanele mai fidele, capabile să facă față noilor realități, au fost avansate, unele chiar sus de tot, în posturi de conducere ale tânărului stat. Legitimate oficial, mai trăgând o hăitură în numele independenței și suveranității „țărișoarei”, ele continuă să spioneze și să intimideze cu spor, adică să facă ceea ce au făcut și în regimul sovietic. În loc să avem o limpezire a faptelor și o reevaluare lucidă și nicidecum vindicativă a trecutului, atât de necesare mersului înainte al unei societăți - așa cum s-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în bandele de tineri mexicani cărora le este interzis sa îl fixeze pe șef sau ca preludiu al hărțuirii sexuale etc) ; intruziunea în spațiul personal al celuilalt (apropierea prea mare de membrii unui grup care vor avea senzația că sînt spionați sau provocați ca în sistemul castelor indiene unde distanțele permise sînt riguros cuantificate); agresiunea (constînd în atingerea și deci murdărirea învelișului corporal al interac-tantului; caz extrem agresiunea sexuală). Această violare a spațiului persoanei reprezintă pandantul agresiunii teritoriale actualizate ca invazie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
problemă: "Adevărul era că de la Rabinovici auzise povestirile acelea sumbre despre urmările tratamentului cu roentgen, dar îi promisese să nu-l dea de gol"298. În aceeași discuție, Kostoglotov nu vrea să recunoască, din nou, un alt adevăr, acela că "spionase" cu privirea dosarele de pe masă ale doctoriței. Naratorul precizează: "Adevărul era că pe masă zăcea un dosar gros, plin cu foi bătute la mașină. Inscripția de pe dosar era întoarsă cu susu-n jos față de Kostoglotov, dar, de-a lungul discuției, apucase
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fără să fie absolut necesar, folosesc un cuvânt străin când vorbesc în rusă. Totalul acestor bastonașe este măsura imperfecțiunilor mele. Pentru cuvântul "capitalism", pe care nu am prezența de spirit de a-l înlocui imediat cu "avuție", și pentru "a spiona", pe care l-am lăsat să treacă din lene, în loc să spun "a supraveghea", mi-am acordat două bastonașe 393. (trad. a.) Salonul de spital din romanul Pavilionul canceroșilor adună oameni care aparțin unor diferite categorii sociale și profesionale, fapt ce
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
românească”. În perioada cât a activat la Brașov a fost avansat „în anul 1924 prin intermediul biroului de spionaj maghiar” la gradul de căpitan. Logodnica sa l-a acoperit și în același timp l-a „ajutat în operațiunile sale de a spiona armata română”. Din cauza certurilor și a unor neînțelegeri, aceasta îl denunță organelor de poliție în 1925. Este „judecat și condamnat la 5 ani închisoare”, însă reușește să-și ascundă „probele sale evidente de spionaj”. Închis la Doftana, este eliberat în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
misiunea de a verifica o rețea „de informații a sus zisei organizații” ce acționa în județul Durostor. Asparuch Aidermirski i-a dat un nume conspirativ rezidentului „CC”, devenit Atanase Chirilov, folosit în relațiile cu ceilalți membrii a VDRO-ului care spionau deja în sudul Dobrogei, în Cadrilater. De asemenea, i-a dat și o parolă pentru a recunoaște un alt emisar iredentist ce acționa în județul Caliacra. „Atanase” nu s-a lăsat nici el mai prejos: la rândul lui și-a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
din instinct" obiectul pasiunii sale "cât mai îndepărtat și deci mai greu de atins". Din dorința de a iubi numai un "ideal", o "icoană" intangibilă, Bizu se îndrăgostește de mama unui băiat de aceeași vârstă cu el, pe care o spionează în fel și chip, căutându-i apropierea. Când femeia pleacă din localitate, junele amorez se simte eliberat de orice scrupule morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lor îi face să existe" (p. 47). De data aceasta, ea este privată de prezența lui, de perechea de joc. Ludicul schimbului de priviri, neîntrerupt de spioni, pionieri, zarzavagii, deputați, cerșetori, congresiști sau fanfara militară devine singurătate fără partener: "Mă spionează în continuare. Zadarnic. Mă așez și acum în fotoliu, duc ceașca la buze, dar nu mai există priviri. Iar o viață fără priviri va fi lungă, lungă, prea lungă" (p.50). Același narator aflat sub semnul feminității construiește monologul din
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Tulburat de evenimente, personajul este prins în vâltoarea psihozei colective și rememorează istoria societății din care face parte, fără să piardă ocazia de a-și exprima ironia față de administrația care inventează spaima și pânda, elimină dezordinea și dresează copiii să spioneze cu fețele acoperite de măști-obiecte ale înstrăinării și inadaptării. În comunism, copiii primesc educația prielnică maturizării omului nou și sunt învățați să spună tot ceea ce văd în familie. Ficțiunea reflectă teama adultului față de proprii copii și față de viitorul lor. Lumea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i spioneze puțin interiorul printr-o fereastră uitată întredeschisă, prin care se vedea, ca într-un film stereo, întreaga sală. Cu toate că avea o părere preconcepută împotriva acestor localuri, era, pur și simplu, curios. În cei șaptezeci și ceva de ani ai săi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ani de-a rîndul, familia Georgescu a încercat să-și recupereze copiii care trăiau cu bunica lor. În luna mai 1953, Georgescu a primit o ofertă din partea primului secretar de la Legația Română de la Washington, Christache Zambeti. Dacă acesta accepta să spioneze pentru guvernul român, atunci Bucureștiul era dispus să-i elibereze fiii. Georgescu a adus aceasta la cunoștința Departamentului de Stat și, pe 27 mai 1953, Zambeti a fost expulzat 800. După două săptămîni, Georgescu i-a scris președintelui Eisenhower, explicîndu-i
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
noi..." Ideea revine obsedant în Nocturnă I, în Proximitate, în Oedip și Sfinxul. În Proximitate perpetua întrebare despre " Ce e dincolo de mine?" duce la analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate dispune auzul; cuvintele iubitei sunt "foșnitoare ca iarba"; pe plaje, "înecații foșnesc ca scoicele"; iarba "foșnește sub copaci". Constant, reprezentările zoomorfe și florale sunt valorificate în latura lor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spion] Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion." Analizând cu responsabilitate această definiție oficială relativ la numitul Julius W. Zimberlan, fiul lui Raul S. Zimberlan, fiul lui Julius Zimberlan al Patrulea, vom vedea că el se face vinovat fără putință de tăgadă de primele două precizări
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
distanței dintre suprafețele a două piese asamblate." Iar trimiterea, din final, la nemți, italieni și spanioli nu face decât să indice țările pentru care numitul Julius W. Zimberlan, fiul lui Raul S. Zimberlan, fiul lui Julius Zimberlan al Patrulea a spionat. În speță, susnumitul s-a născut în localitatea Rugulu (astăzi Rügülü), comuna Brandul Mare (Republica Vandana de Sud). A trăit el ce-a trăit acolo, dar, la un moment-dat, ce i-a trecut ticălosului prin cap? Să se însoare! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
serviciile secrete ale Republicii Democratice Vandana i s-a părut de datoria sa să urmărească drumurile lui Dodo Buddenbrook. Și căpitanul Carol Robend (originar chiar din Robend, Republica Umanistă Vandana) și-a luat misiunea în serios. De fapt, pentru cine spiona acel Buddenbrook? se întrebau cei doi ofițeri, fiecare pe cont propriu. Locotenentul major Rodion Petrovici din serviciile secrete din Republica Democratică Vandana, a obținut un mandat de reținere pentru suspect. Și căpitanul Carol Robend din serviciile secrete din Republica Umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
întronată Înțelepciunea. Nu vă mai îngrijiți atît de războaie fără rost, căci nu ele ne vor scoate din criză, ele vor constitui moțul de pe colivă. La ce vă folosesc dacă nu slujesc viața, ci moartea, minciuna și nu Adevărul ? Fiecare spionează pe fiecare, se atacă, se luptă, în loc să se ajute. La ce bun atîta risipă de resurse ? Văd state care au arme nucleare, dar poporul moare de foame. Oare chiar ați înnebunit ? Omul e supus oricum temporalității. Dacă i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spion] Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion." Analizând cu responsabilitate această definiție oficială relativ la numitul Julius W. Zimberlan, fiul lui Raul S. Zimberlan, fiul lui Julius Zimberlan al Patrulea, vom vedea că el se face vinovat fără putință de tăgadă de primele două precizări
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
distanței dintre suprafețele a două piese asamblate." Iar trimiterea, din final, la nemți, italieni și spanioli nu face decât să indice țările pentru care numitul Julius W. Zimberlan, fiul lui Raul S. Zimberlan, fiul lui Julius Zimberlan al Patrulea a spionat. În speță, susnumitul s-a născut în localitatea Rugulu (astăzi Rügülü), comuna Brandu Mare (Republica Vandana de Sud). A trăit el ce-a trăit acolo, dar, la un moment-dat, ce i-a trecut ticălosului prin cap? Să se însoare! Și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
serviciile secrete ale Republicii Democratice Vandana i s-a părut de datoria sa să urmărească drumurile lui Dodo Buddenbrook. Și căpitanul Carol Robend (originar chiar din Robend, Republica Umanistă Vandana) și-a luat misiunea în serios. De fapt, pentru cine spiona acel Buddenbrook? se întrebau cei doi ofițeri, fiecare pe cont propriu. Locotenentul major Rodion Petrovici din serviciile secrete din Republica Democratică Vandana, a obținut un mandat de reținere pentru suspect. Și căpitanul Carol Robend din serviciile secrete din Republica Umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cu un an mai înainte, întorcându-se de la școală mai devreme decât era prevăzut, a văzut mașina unui prieten al familiei în fața casei. Mirat, a supravegheat casa și l-a văzut pe acest prieten ieșind. A decis atunci „să o spioneze pe mama sa” (sic) și obține convingerea că „mama sa îl înșeală pe tatăl său”: nu suportă această situație, nu se gândește decât la acest lucru, începe să plângă, este trist, se izolează, nu reușește să se mai concentreze... În
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Tate Modern din Londra. Celălalt e Enigma sosirii. Interesante, nu? Vorbise foarte serios, ridicase o mână ca să mângâie afectuos fața lui Faulques și nu mai adăugase nimic. Apoi o pornise singură prin odăi, iar el mersese În urma ei, privind-o, spionând imaginea fetiței ce se mișcase prin casa aceea de mână cu tatăl ei, În fața unui bătrân ciudat, nemișcat În fața unui televizor aprins și fără sunet. Dincolo de durere, calmantul Îi lăsa, ca Întotdeauna, zațul unei dulci lucidități. Faulques s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca și cum, în cazul lor, am asista la o întețire a „vegherii”. „Veghetorul” e atent la teatru, la trecutul lui care vibrează încă, la memoria lui care reînvie uneori și la jocurile ce se desfășoară; „supraveghetorul”, și el cufundat în întuneric, spionează ființele, le cântărește, le judecă, dar mai ales dublează, cu propria-i privire, privirea supravegherii ce are loc pe scenă. El e solicitat să „dubleze” vegherea, care reprezintă statutul său firesc, pentru a trece de partea „supravegherii”, observând capcanele și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii lui și, astfel, „supravegheam” situația în ansamblul ei. Vedeam altfel, vedeam altceva, pentru că supravegheam însăși supravegherea. Am simțit atunci cum se schimbase propriul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii au identități precise (spion și spionat), iar misiunea, explicită, vizează doar eficacitatea. Supravegherea merge mână în mână cu neîncrederea. La baza ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar pe care nu trebuie să-l scapi din ochi și pe urmele căruia trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
îi cunoaște figurile centrale și mecanismele de funcționare. Când, în 1971, Aureliu Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul din Turda, el a renunțat la codurile naturaliste și a acoperit pereții salonului cu oglinzi imense, grație cărora personajele puteau spiona în voie secretele orașului. Prin acest dispozitiv de supraveghere explicit, salonul burghez devenea un veritabil Panopticon, în genul celui imaginat de Bentham, cu singura deosebire că gaițele-supraveghetoare nu dispuneau de niciun mijloc de sancțiune imediată. Bârfitoare suprainformate, bătrânele doamne pritocesc
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]