642 matches
-
muri. Blestemul a fost îndulcit de o zână bună, care-i menește că nu va muri, doar va dormi un somn greu de o sută de ani, din care o va trezi fiul unui rege. Căprioara albă [Contesa DAulnoy, Prințul Spiriduș și alte povești] relatează cazul unei împărătese nefericite care nu putea avea moștenitor. Un rac mare o conduce la un palat minunat, cele șase zâne din palat îi dăruiesc câte o floare din pietre prețioase (un trandafir, o lalea, o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
din toate epocile și timpurile; 2. Practicile divinatorii ale Evului Mediu sunt mărturia unor străvechi credințe ce au existat odinioară în diverse spații istorico-simbolice. De exemplu, la români sunt invocate în diverse ritualuri Ielele. În ținuturile nordice ale Europei apar spiriduși, gnomi și alte ființe fantastice ce intervin în actul magic, divinatoriu. 3. Divinația oferea modalități de rezolvare a problemelor într-o epocă în care serviciile medicale erau foarte greu de plătit. Pentru o problemă de sănătate, era mult mai ușor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și semnificații ale acestor practici. Însuși mentalul tradițional privind (ne)acceptarea sa pare să mai supraviețuiască aici. În spațiul rural, vrăjitorul sau vrăjitoarea sunt persoane de care trebuie să te ferești pentru că ele lucrează cu lucruri ascunse, cu diavolii și spiridușii etc. De regulă, aceste categorii sunt și cunoscătoare ale practicilor divinatorii. Ele pot fi făcute răspunzătoare de nenorocirile unora, dar tot ele pot veni în ajutorul celor năpăstuiți (dezleagă farmecele). Și răzbunarea împotriva vrăjitoarelor capătă în mediul rural forme mai
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Trandafirul mării și alte povestiri din „O mie și una de nopți” și de la alte popoare, cu desene de Pascal, București, 1941; Mimina, București, 1942; Porumbița și Timofte, București, 1942; Regina din Insula piticilor, cu desene de Ioana, București, 1942; Spiridușul lui Ionel, București, 1942; Tiriplic cel norocos, București, 1942; Cutia cu jucării, București, 1943; Coana Frosa. Viața și aventurile ei, cu desene de Pascal, București, 1943; Lacrimile mamei, cu desene de Vasile Dobrescu, București, 1943; Poveștile papagalului, cu desene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost al zânelor sau spiridușilor, împlinește dorințele. Și atunci poate constitui într-un mesaj pozitiv al inconștientului, indicându-i celui ce visează că este gata să găsească soluția, că dorințele sale au toate șansele de a fi îndeplinite în curând. Izvor Simbolistica izvorului este pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dramatic este reprezentat doar de comedia în versuri Un candidat pentru Dieta din Pesta în mijlocul alegătorilor săi, iscălită cu pseudonimul Frunză Verde. Deseori articolele și versurile satirice care vizează direct anumite chestiuni sociale sau naționale sunt asumate cu pseudonime sugestive: Spiriduș, Păcală, Tiridala, Strâmbălemne, Tanda și Manda, Pișpiriciu, Cenușotcă, Teaica Ilie ș.a. Sub aceste semnături a apărut un bogat material inspirat din moravurile epocii. Nu puține sunt poeziile și caricaturile care satirizează aspecte ale societății românești de dincolo de Carpați. În același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]
-
grosolănia: după ce în textul poeziei Excelsior ce îi este dedicată, se introduce deviza "Nihil sine Hasdeo", Cargiale se intreabă retoric și ipocrit "în ce parte să fie mai tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul și neobositul limbist" devine un hîtru unchiaș care "era mare pehlivan și drăcos, că avea lefuri de la împărăție să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
presei locale, la Libertatea, Informatorul, Revista Moldovei, Clopotul etc. Ales membru al Societății Scriitorilor Români în 1921, Ciomac se remarcă prin proza din domeniul muzical, cu titluri precum: G. Enescu, Richard Wagner, Poeții armoniei, dar și cu traduceri din Electra, Spiridușul de Hofmannstahl, Faust de Gounod, Cneazul Igor de Borodin ș.a. 6. Cristian Ciomac (1882-?), absolvent al Liceului Laurian și al Facultății de Drept din București, este om politic, primar al Botoșaniului, cu lucrări de specialitate, dar și cu volumele Vrem
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
singură dată colaborează, sub pseudonimul Iernescu, Enrich Winterhalder. O anume sobrietate în alegerea mijloacelor umoristice, neîntâlnită mai târziu la Orășanu, trebuie pusă, fără îndoială, în seama lui Rosetti. De altfel, din iunie Orășanu nu mai scrie aici, deoarece scoate gazeta „Spiriduș”, care după patru numere e suspendată, ieșind ulterior sub titlul „Nichipercea”. În Ț. abundă comentariile politice cu referire la situația din Europa, la puterile vecine cu Principatele și la amestecul lor în politica noastră internă. Se publică și satire la adresa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
propriei copilării retrăite parcă "într-o clipă", unde îl regăsește pe "Bizu" în forma unui copil obișnuit, de origine și identitate incertă ("nimeni nu aflase de unde venise și al cui era"), "pură creațiune a nevoii de supranatural", un fel de "spiriduș cu o existență ireală", "răutăcios" (ca orice "dublu", de altfel), își amintește naratorul. Pentru scriitor, Bizu rămăsese o realitate pur imaginară, ocupând însă un loc mult mai însemnat în memoria afectivă decât amintirea concretă a lui Anton Klentze zis și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din seria "Nocturne", care ieșeau în lume în septembrie și care, săptămînă de săptămînă, m-au acaparat, m-au scos din marasme și smîrcuri adunate, drăguții, unii din ei ca vai de ei, de-abia ținîndu-se pe piciorușele lor de spiriduși hrăniți cu aer, dar dănțuind, dănțuind, să-mi facă mie plăcere, și alții și alții, halebardierii, artificierii subiectelor parșive, scumpii de ei, hi-ha, hi-ha, beee, ca-n tragodiile vechi, bunele, hi-ha, hi-ha, beee. Unde să-i duc? Unde să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copcile palpita în ritmul accelerat al bătăilor inimii: lipsind osul, sub pielea plăpîndă inima își divulga activitatea cu o înspăimîntătoare lipsă de precauție. Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în rezervă. La Muzeul Literaturii Române se află, într-o vitrină siderală, masca mortuară a lui Eminescu. Hăul pătrunsese prin găoacele ochilor și golise totul. Cine nu se cutremură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am fost fascinați măcar o dată de o poveste pe care am citit-o. Într o zi, citind cartea Cănuță,om sucit, scrisă de I.L. Caragiale, din filele ei mi-a apărut o arătare care a spus că este inima cărții, spiridușul care dă viață cărților pe care noi le citim. -Să știi, zise el, că orice carte pe care o citești este inima mea și de fiecare dată ai să te întâlnești cu mine !... Dan Ruja CARTEA În nopțile vegherii, autorii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
II, 1988, reeditat În 1996 sub titlul Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pînă la primul cîntat de cocos; el dă albeața-n ochi, îi închiorchiosează, și face buza de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și să-și facă al lui jurămînt. Dispari, vrăjitoare, dispari! KENT: Cum te simți, măria-ta? (Intra Gloucester cu o torța) LEAR: Cine-i omul? KENT: Cine-i acolo? Ce cauți? GLOUCESTER: Cine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Chatterton e un mănunchi de spectre cu mici rezerve de viață. E un text interesant, mai mult o demonstrație tehnică decât una de entuziasm, care nu ne bântuie și e destul de previzibil. Ackroyd dă aici dovadă de oboseală și slăbiciune. Spiridușul spaimei din creație lipsește. Romanul nu are forță. Prima pagină e un articol de dicționar literar. Spune tot (și de fapt nimic) despre Thomas Chatterton (1752-1770), băiat născut la Bristol, care a învățat foarte de timpuriu cum să falsifice texte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea de-a treia joi a lunii noiembrie, lansarea vinului "Beaujolais Nouveau", pare să aibă puține în comun cu serbările dionisiace de odinioară. Cu toate acestea, găsim în sticla de vin tânăr, un Dionisos, toropit de beție, retras aici, asemeni spiridușului din lampa fermecată, spre a nu-i fi deranjat somnul. Serbările în cinstea zeului Dionisos, Dionisiile, se organizau iarna, din decembrie până în martie, în inima Greciei, în provincia Atica. La romani, aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Bacanale. Închinate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]