2,860 matches
-
decât la India, unde ajunge în 327 î.e.n. Pleacă de acolo doi ani mai târziu, pentru a muri, în 323 î.e.n., în capitala Persiei. Imperiul său se divide în acest moment în trei părți - greacă, persană și egipteană -, a căror splendoare e lipsită de vitalitate. A trecut vremea Greciei. Bogăția rămâne în răsărit. în India prosperă nenumărate mici regate ariene. în China, începând cu anul 220 î.e.n., în unsprezece ani de domnie remarcabilă, împăratul Qin Shihuangdi unifică țara prin construirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
negustori din istoria picturii, în care apar doi florentini instalați la Bruges, Arnolfini, marcând astfel intrarea în artă a individului laic. Dar, în 1482, prosperitatea orașului flamand este compromisă pentru totdeauna odată cu moartea Mariei de Burgundia, eveniment care pune capăt splendorii burgunde de care depindea Bruges. în același moment, China împăraților Ming interzice supușilor săi să mai construiască nave de cursă lungă și să părăsească țara: prima putere mondială decide o dată în plus să nu mai privească înspre exterior și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Qing vor rămâne la putere timp de două secole și jumătate. în același an, în Franța, regele Ludovic al XIV-lea urcă pe tron și pune capăt, în 1648, Războiului de 30 de ani care epuiza Europa. în ciuda aparentei sale splendori, Regele-Soare nu deține mijloacele de a rivaliza cu Provinciile Unite; în 1685, data revocării Edictului de la Nantes, venitul pe cap de locuitor în Amsterdam este de patru ori mai mare decât cel al parizienilor, iar decalajul se adâncește și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dar fraza cu care se va încheia a fost deja aleasă, Duminică, dragi compatrioți, va fi o zi frumoasă. A fost, într-adevăr, o zi frumoasă. Dimineața devreme, cum cerul care ne acoperă și ne protejează se afla în toată splendoarea lui, cu un soare de aur arzând pe fondul de cristal albastru, conform cuvintelor inspirate ale unui reporter de la televiziune, alegătorii începură să iasă din casele lor pornind spre respectivele secții de votare, nu în masă oarbă cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai fusese văruită de ani și ani de zile, căci avea un aer atât de jalnic, încât casele de lângă ea păreau curate și cochete. Ferestrele murdare erau toate închise. Nu se putea ca tocmai aici să trăiască Charles Strickland în splendoarea lui vinovată, cu fermecătoarea necunoscută datorită farmecelor căreia își abandonase el onoarea și datoria. Mă simțeam de-a dreptul supărat, căci simțeam că am fost tras pe sfoară, și era cât pe-aci să mă răsucesc pe călcâie fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
elixir care te pregătește pentru lucruri neașteptate și omul în carne și oase nu are garanția de a afla ceva care să sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de niște degete murdare de sânge. Din instinct, Își ridică privirea În sus, către tavan. Abia bătuse de vecenie, era ora cea mai bună pentru observarea stelei Înserării În toată splendoarea ei. Poate că Fabio urcase pe acoperișul turnului pentru a-și completa observațiile. În sinea lui, Încercă un sentiment de admirație pentru omul acela care, chiar la durere, nu Își neglija pasiunile minții. Ieși din cameră și o apucă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante surescitat, În timp ce Amara se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante surescitat, În timp ce Amara se foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și un strigăt de surpriză. Dinaintea lui Își făcuse apariția o ființă cu forme divine, monstrul despre care povestise Ovidiu, bărbat și femeie În același timp, un Hermafrodit viu, ieșit, În toată splendoarea sa albinoasă, dintr-o pagină a Metamorfozelor. O senzație cum nu se poate mai ciudată pusese stăpânire pe poet, groază și dorință totodată. Făcu un pas Îndărăt, spre ieșire, dar se opri În prag. Ființa Își deschisese larg brațele, dezvăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ajunge până la noi pentru a ne aduce imaginea lor? - Nu! Lumina nu e o propagare de raze, cum zbiară păgânul al-Kindi! E lipsită de mișcare, fixă precum stelele din Prima Zi! - Atunci, În acele stele, omul ar fi putut citi splendorile Babilonului, rugul Ilionului și brazda care a marcat Roma, și tronul lui Petru și al doilea Imperiu, și marele Frederic și, În sfârșit, chiar noaptea asta și Întâlnirea noastră... - Cine Îți spune că nu așa este? Dacă... - Hulești, Marcello! Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
astfel pe Belle de jour din fotografia pe care i-o dăduse Bourrache. „O adevărată Sfântă Fecioară“, îmi spusese tatăl ei. Și avea dreptate. Chipul micuței avea ceva religios, o frumusețe lipsită de orice artificiu, o frumusețe pură, de simplă splendoare. În a treia fotografie, Lysia Verhareine, rezemată de un copac, cu mâinile așezate pe scoarță, cu haina puțin ridicată și buzele întredeschise, părea că așteaptă sărutul celui care o privea și care făcuse instantaneul. Era așa cum o cunoscusem. Numai expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce a Îmbătrânit considerabil, dar spontaneitatea reciprocă de acum nu avea să se mai realizeze niciodată. — E un băiat sclipitor, a fost de părere Thornton Hancock, care văzuse splendorile a două continente și stătuse de vorbă cu Parnell, Gladstone și Bismarck. După care a adăugat către Monsignor: — Educația lui nu ar trebui Încredințată unei școli sau unui colegiu. Dar În următorii patru ani partea cea mai bună a intelectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină și de splendoare, cum șade singură la masa părăsită, spunându-și că distracțiile astea nu-s nici pe jumătate atât de destrăbălate cum le descrie lumea, numai că-s cam obositoare. Dar F. P. este iarăși Îndrăgostită... ciudat, nu-i așa, că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dulceață leneșă În sufletul tău! Ea a dat drumul brațului lui Amory. — Acum ți-ai revenit și eu mă simt grozav. Dă-mi o țigară. Nu m-ai văzut Încă fumând, nu-i așa? Totuși fumez cam o dată pe lună. Splendoarea de fată și Amory o rupseră la fugă până la colțul străzii, ca doi copii surescitați de lumina de un albastru-palid a serii. Ziua de mâine mi-o petrec la țară, a spus ea gâfâind, trecută cu bine de cercul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În timp, În după-amiază pământeană. Aici, Heraclit, ai găsit tu În flăcări și umbre mișcătoare profeția pe care s-o arunci În puțul secolelor moarte. Acest miez de noapte Îmi va vedea dorința umbrită Între tăciuni, Înfășurată În flacără, În splendoarea și tristețea lumii. INTERLUDIU mai 1917 - februarie 1919 Scrisoare datată ianuarie 1918, scrisă de către Monsignor Darcy lui Amory, care este sublocotenent În regimentul 171 de infanterie, portul de Îmbarcare Camp Mills, Long Island. Dragul meu, Tot ce trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cei total ineligibil. Dacă aș fi săracă, m-aș dedica scenei. CECELIA: Da, n-ar strica să fi, și plătită pentru cât teatru joci. ROSALIND: Uneori, când simt că frumusețea mea radiază mai puternic, mă Întreb: de ce să risipesc atâta splendoare pe un singur bărbat? CECELIA: Deseori, când ești mai ursuză decât de obicei, mă Întreb: de ce trebuie să fii urâcioasă cu o singură familie? (Se ridică În picioare.) Acum cred că o să cobor, ca să-l cunosc pe domnul Amory Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Eleanor În cele din urmă, a fost o blondă sau o brună? - O blondă. - Mai frumoasă decât mine? - Nu știu, i-a răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreme de când dispăruse Horațiu. În plus, n-o mai visase de mult pe Maica Tereza. Pentru prima dată în viața ei senină, Contesa se simțea singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu-și cu ea mica erecție. Pisica îl zgârie. Popa scoase un urlet de durere. Contesa, cu ochii închiși, îl rugă să se întindă alături de ea. - O să dormim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mâncat, am băut și pe la patru dimineața am plecat și noi spre cămin. Superbele nopți albe ale vieții mele de artist, minunatele nopți câștigate pentru artă pe care n-am să le uit nicicând... Ce aer era, ce singurătate, ce splendoare în jur, ce bucurie în suflet, ce minune de vreme, ce minune de viață! Munca pe care o făcea Zoe era incredibilă, juca tot alături de noi, inventa pilde și povești ca să pricepem ce avem de făcut, suferea și se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
șest pe Hans, care se vede de la o poștă că e un corp străin, fiindcă zbiară în gura mare când își comandă câte o bere și mai și găsește că‑i de râs. Sophie are tocuri foarte înalte și, în splendoarea ei blondă, nu se lasă prinsă de nimeni. Cu toate astea, Rainer, în prostia lui, încearcă s‑o facă, dar fără succes. Poșirca de ceai e servită în păhărele de carton la un preț infim, fiindcă se strâng bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]