1,115 matches
-
pic mai tare decât s-ar fi cuvenit și le-am reținut două secunde mai mult decât trebuia. Era de ajuns spre a-i atrage atenția. Am înălțat capul, pentru ca el să-mi poată privi chipul. „Am nevoie să mă spovedesc dumneavoastră.“ Spusesem acest lucru cu voce tare, pentru ca cererea mea să fie oficială, auzită de toată suita cardinalului, cât și de stareță. Aceasta și-a luat un ton mieros: „Dă-te la o parte, fetițo, o deranjezi pe Eminența Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă pomenesc oare aruncată pe veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-a mărturisit tatălui ce avusese de gând să facă. „Tu nu înțelegi, frate Simioane“, suspina Matvei, „ce suflet avem noi. Dar simțim nevoia de spovedanie din când în când. De iertare. Poate avem păcate adânci în noi, dar ne spovedim și cerem iertare. Lui Dumnezeu îi cerem, desigur, dar nu prea avem voie la biserică. Mama are o icoană și știi unde o ține? Sus, în baie, după rezervorul cu apă, că-i spre răsărit. Așa se roagă mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
desigur, dar nu prea avem voie la biserică. Mama are o icoană și știi unde o ține? Sus, în baie, după rezervorul cu apă, că-i spre răsărit. Așa se roagă mama mea. În genunchi, lângă tron... Dar noi ne spovedim la cei dragi, la suflete din sufletele noastre și ne eliberăm. Avem nevoie întruna de iertare și o cerșim chiar și după ce am făcut răul. Așa e pustia asta de suflet al nostru. Nu ai cum să înțelegi. Voi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mă că, dacă tot este să bem, trebuie să ne umplem cu ceva clipa, timpul să se ducă în dusul lui cu acea gratuitate a vorbelor de la beție, grele uneori, alandala alteori, dar ducându-se fără de urmă. „Și m-am spovedit lu’ tata“, a continuat Matvei. „Și de aici a început drama. Nu numai că m-a bătut de n-am știut de mine câteva zile, dar m-a și trimis la Moscova cu un soldat după mine. Cu trenul. Veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vrei să te duci în genunchi la el și să-i spui că l-ai iertat și să-l întrebi de ce te prigonește, că doar ești al lui? Nici nu poți ști ce greu suflet ai când nu ți-l spovedești. Parcă duci toată jalea și păcatele Lumii în tine. Știi tu, frate Simioane, cum doare sufletul? Inima cum doare dacă... De-asta și cânt la tobă. El m-a învățat. A făcut războiul ca toboșar la drapel. A mers până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doare sufletul? Inima cum doare dacă... De-asta și cânt la tobă. El m-a învățat. A făcut războiul ca toboșar la drapel. A mers până la Berlin cântând din tobă. Cânt și eu și atunci discut cu el și mă spovedesc de toate care le fac și nu am cui să le spun. Îl dojenesc, de ce m-ai trimis, tată al meu, sufletul meu de tată, milostivule, cum de m-ai trimis la București? Ce, n-aveam și la Moscova votcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în înserat spre casă. Acolo, într-un asfințit de noiembrie, în autoservire, în fața unei chiftele cu înlocuitori de pește și a unui „Turț“ veritabil, mi s-au arătat biserica la care trebuia să ajung și preotul căruia trebuia să mă spovedesc. M-am pomenit dintr-odată, peste ani, că voiam să-i demonstrez acelui Matvei de demult că și eu am suflet, că și eu am tăria spovedaniei, deși sunt daco-roman, nu slav, cum mă învățaseră în primele clase și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al strămoșilor. Insuflat de acea viziune de la „Mureșul“, porneam adeseori spre biserica spovedaniei mele. Ca un făcut, mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică, mersul la duhovnic, întâlnirea izbăvitoare cu el și cu binecuvântata taină a spovedaniei. Nu ajunsesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am încetat însă să cred în Dumnezeu. Nu am ocolit Biserica. Nu m-am dezis de morți. Cred în lumea de apoi, în judecata Domnului și în îndreptarea păcătosului care sunt. Doar că încă rătăcesc spre duhovnicul căruia să mă spovedesc. Nu l-am aflat. Sau poate mi-e teamă să-l aflu. Mă rog din ce în ce mai des, deși încă nu i-am pătruns taina, cu rugăciunea inimii sau cu ceea ce cred eu că este: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-a cerut să-l spovedesc. Simțea că-l cheamă subsolul. — Se botezase? Nu, dar spunea că și Dumnezeul meu e bun și a vrut ca eu, hogea creștin, să-i primesc spovedania, să-i dau pricestania de pe urmă și Allah al meu poate îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu e bun și a vrut ca eu, hogea creștin, să-i primesc spovedania, să-i dau pricestania de pe urmă și Allah al meu poate îi spune lui Allah al lui că Kerim nu a făcut păcate. Și l-am spovedit, era și el un suflet, băuse cu noi, de ce să n-o fac. Și știi ce-mi lăsă cu limbă de moarte? Tot nu m-a lăsat să continui. Mă privea doar compătimitor, ușor amuzat de nedumerirea mea. — Astea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lipsește: banii și bunul-simț. Credeți-mă, don Gustavo, am implicat deja prea multă lume În chestiunea asta. — Atunci, Încă unul În plus n-o strica. Hai, cu Încredere. Închipuiește-ți că sînt confesorul tău. — De ani de zile nu m-am spovedit. — Se vede pe fața ta. 33 Gustavo Barceló știa să asculte contemplativ și salomonic, asemenea unui medic sau nunțiu apostolic. Mă urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
încurând Sosi-va Sfântă Învierea... Sătenii toți, își văruiesc Prin casă și prin tindă, Iar drumul îl împodobesc, Tot satu-i o oglindă... Au fost, cum scrie-n calendar, La denii, și-au postit, Apoi tot omul gospodar A mers la spovedit... Se fac bucate din belșug Și își golește sacul, Țăranul care-a fost la plug, Să aibă și săracul... Iar la biserica de sus, Se-adună toți miloșii Și-i dau drept jertfă lui Isus Păști și cu ouă roșii
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
Se grăbea, că îl aștepta popa să-l ajute la cosit iarba din țintirim>. <Acuma, spre noapte?> <Apoi când, dacă popa n-o avut vreme până acuma?>... Păi, nici cu popa nu-i treaba curată! Doamne iartă-mă! Nuuu! Îi spovedește nevasta nu știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe înserate... Da’ unde ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acuma?>... Păi, nici cu popa nu-i treaba curată! Doamne iartă-mă! Nuuu! Îi spovedește nevasta nu știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe înserate... Da’ unde ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
popa nu-i treaba curată! Doamne iartă-mă! Nuuu! Îi spovedește nevasta nu știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe înserate... Da’ unde ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
slujbele bisericești zilnice, lecturi din cărțile liturgice și teologice în vederea pregătirii predicilor pentru duminici și 115 sărbători, scrisul și cititul zilnic al pomelnicilor, învățarea cântărilor psaltice, prepararea hranei, munca la vie și în grădină, sfaturi duhovnicești pentru cei care se spovedesc, unii au pictat icoane iar alții au realizat metanii de purtat la mână etc. Dar, contribuția cea mai importantă a fost de ordin cultural. Este vorba de tipografia grecească care figurează ca fiind prima în estul Europei. Faptul că la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
voce foarte frumoasă. Din anul 1971 a venit la Cetățuia și nu a mai plecat niciodată. De atunci și până în ultima clipă a vieții s-a rugat, a slujit și a muncit cu dăruire pentru Dumnezeu și pentru semeni. A spovedit mulți credincioși și mulți dintre ei i-au devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Dar dacă renunț, simt că nu-mi mai rămâne nimic. Viața mea ar fi terminată. Ar fi ca și cum aș muri. înțelegi ce vreau să spun? Apoi, doctorul a părut să-și dea seama ce-mi spusese. A regretat că se spovedise, că se lăsase descoperit în fața mea. Așa că a încercat foarte rapid să reechilibreze balanța. —O să-ți fac o injecție, ești obișnuită cu injecțiile, nu-i așa? a chicotit el răutăcios. îmi place când am drogați ca pacienți. Majoritatea oamenilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Reading the Bible, citirea Bibliei, Confession, confesiunea și Eucharist, eucharistia, Clamându-se urgență înarmèrii morale împotriva rèului, eu complet nepregètit, neposedând nici una dintre toate aceste arme, nu stiu sè mè rog, nu am postit niciodatè, nu am citit Biblia, nu mè spovedesc, ce sè spun la spovedanie? O iubesc pe Ana și Maria! Spune-mi pe nume! O femeie mèritatè! Complet și definitiv mèritatè! și nu mè duc la Bisericè că sè primesc taină eucharistiei, Expus în fața rèului, dezarmat, putând deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Și mai are unul de opt luni, cu care nu știe ce să se mai facă; să se gândească, să se frământe, să-i dea un răspuns nășicăi. Cu două zile până-n Crăciun, s-a dus la biserică să se spovedească și să se împărtășească. A podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bine că-ți pică niște bani. Da’ văd că în loc să-ți pară bine, să te bucuri... O să se bucure, Dumnezeule mare și bun, și milostiv, și iertător, și iubitor, oare când i se mai întâmplase? De curând, deh, când se spovedise, doar că acum reușea să-și stăpânească plânsul. Își mușca buzele, cutreierată din creștet până-n tălpi de o senzație cu gust sălciu, de părăsire, n-ai știut și nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea și gloria sunt asta: când tu Îți dai drumul pe niște cearșafuri Împletite de la o fereastră din Villa Triste, și ea te ține strâns pe după gât, suspendată În gol, și-ți murmură că tot timpul te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
salaaam! și pac! vine madam Ifrim cu salamu’! - Strângătoare cam peste poate, o întărâtă tanti Clemanza, care înghițise bomboanele și se masa pe foale. - Ei lasă, soro, cu orice am greșit eu m-am dus la părintele Arsenie. M-am spovedit și m-am grijit. Da matale de când n-ai mai ținut post? De când nu te-ai spovedit? - La ce să mă spovedesc? La ce să țiu post? Ce pacati am eu dacă nu ies din casă? Iaca, se fac doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]