1,116 matches
-
de dorit”. 5.1.2 Spovada generală Spovada generală este un mod de mărturisire sacramentală prin care penitentul vrea să își ceară iertare pentru păcatele săvârșite într-o perioadă mai lungă de timp. Chiar dacă în acest timp s-a mai spovedit, el dorește purificarea și schimbarea vieții într-un mod mai radical. De obicei, acest gen de spovadă se celebrează datorită unor motivații puternice, pe care unii autori le clasifică în trei categorii. Astfel, spovada generală are loc atunci când: a) există
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fapt pentru care să se creeze, în cadrul celebrării, o atmosferă primitoare în care copilul să se exprime liber și cu curaj. Confesorul „să nu strige niciodată la copil sau să îl mustre cu asprime în momentul în care acesta se spovedește. La un cuvânt mai sever, copilul va tăcea imediat; dacă va mai avea și alte păcate de mărturisit, nu le va mai spune, iar la orice întrebare va răspunde cu «nu»”; e) să încurajeze copilul în a cultiva o viață
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai avea și alte păcate de mărturisit, nu le va mai spune, iar la orice întrebare va răspunde cu «nu»”; e) să încurajeze copilul în a cultiva o viață sacramentală, indicându-i că îi va fi folositor dacă se va spovedi în mod frecvent. Copilul trebuie să devină conștient că este spre binele lui să se spovedească cu o anumită regularitate, cunoscând că aceasta îl va conduce spre trăirea unei vieți sfinte; f) să favorizeze formarea capacității copilului de a nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
va răspunde cu «nu»”; e) să încurajeze copilul în a cultiva o viață sacramentală, indicându-i că îi va fi folositor dacă se va spovedi în mod frecvent. Copilul trebuie să devină conștient că este spre binele lui să se spovedească cu o anumită regularitate, cunoscând că aceasta îl va conduce spre trăirea unei vieți sfinte; f) să favorizeze formarea capacității copilului de a nu se spovedi doar la un singur confesor, pentru a nu se crea dependență, ci și la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mod frecvent. Copilul trebuie să devină conștient că este spre binele lui să se spovedească cu o anumită regularitate, cunoscând că aceasta îl va conduce spre trăirea unei vieți sfinte; f) să favorizeze formarea capacității copilului de a nu se spovedi doar la un singur confesor, pentru a nu se crea dependență, ci și la alți confesori; îi va confirma copilului că și ei au aceeași putere de la Dumnezeu; g) să fie atent ca să nu ofere prea multe sfaturi și nici
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care el va încerca să vadă în confesor un prieten care îl reprezintă pe Isus. De multe ori, de modul în care copiii vor face prima lor spovadă va depinde și modul în care pe viitor vor continua să se spovedească, pentru că aceasta poate deveni un punct de referință și un fel de regulă personală a spovezii. Având prezente aceste aspecte, confesorul va încerca să fie atent la cuvinte și prudent în ceea ce afirmă. În general, copiii au o sensibilitate ridicată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
diferite de viață. Biserica este convinsă de necesitatea încurajării și pregătirii lor în a se apropia de sacramentul reconcilierii. Ea se implică și în continuare în această operă, în așa fel încât tinerii să simtă că se întâlnesc și se spovedesc lui Isus cel viu și nu unei instituții, care, în viziunea lor, ar reprezenta greșit un trecut ce nu mai are nimic de oferit astăzi. Alături de viața liturgică, cateheza ocupă un loc însemnat în acțiunea Bisericii, alături de care se află
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
exemplu, astfel: a) tema credinței - pentru ca în momentele dificile, de criză, tânărul să găsească un punct de sprijin în explicarea sensului vieții și a diferitelor evenimente existențiale. Dacă credința este trăită la un nivel de maturitate de către tânărul care se spovedește, atunci efortul sau implicarea confesorului este mult facilitată; b) tema valorilor - la care generația tânără este în mod special sensibilă: Biserică, dreptate, solidaritate, probleme sociale, comuniune, etc. - care, din păcate, nu i se prezintă tânărului mereu în mod corect, influențându
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin el, să se răsfrângă asupra penitentului. Starea de har sfințitor face ca preotul să se deschidă cu totul lucrării milostivirii lui Dumnezeu. În această intenție, el poate face un act de căință sau, dacă este nevoie, trebuie să se spovedească, pentru a fi cu inima liberă și pentru a putea fi el însuși martor și predicator al iertării; b) invocarea Duhului Sfânt - „ca să primească de la el lumină și iubire”. Preotul este conștient că nu el este protagonistul acestui sacrament, ci
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate fi ajutat să se întâlnească cu Dumnezeu și, prin reconciliere, să se transforme și să crească în sfințenie. Dar nu mereu acest proces se desfășoară în mod coerent, așa cum s-ar dori. Uneori, lipsa experienței penitentului de a se spovedi condiționează negativ dialogul sacramental cu preotul confesor și îl face să fie anevoios. Alteori, lipsa experienței celebrării comunitare a reconcilierii sacramentale conduce la o slabă conștientizare a dimensiunii ecleziale a păcatului în mărturisirea sa. Însuși faptul că penitenții sunt diferiți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de detalii pe care trebuie să le mărturisească, trăind un sentiment de vinovăție continuă, simțind că spovezile lor sunt imperfecte și dorind să ofere multe explicații în momentul mărturisirii; 3) penitenți „ocazionali” - care trăiesc constant în contextul păcatului și se spovedesc doar cu ocazia diferitelor evenimente; 4) penitenții „recidiviști” - care au dobândit o obișnuință de a păcătui des, iar spovada o fac în mod banal, ca o rutină. Pot exista și penitenți care, datorită anxietății, sau a unei tulburări interioare pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe împărat în sala cavalerilor. Ora 7 cină en famille, 40 persoane. Seara ceai. Împăratul privește fotografiile de la Sinaia. Ora 10½ în pat. Marți, 9/21 octombrie. Nunta de aur a scumpilor părinți. Vreme minunată. Ora 6½ sculat. Ora 7½ spovedit la biserica mare. Acolo mama și Carola. Ora 8 liturghie în capela castelului, ținută de abatele de la Einsiedeln. Părinții și copiii, tante Marie și Carola la comuniune. Dejun en famille. Felicitări. Ora 10 felicitări în ținută de gală, din partea întregii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
însoțită de lupte înverșunate". Alcide de Gasperi citea cărțile sfinte, l'Imitation de Jésus Christ, se împărtășea în fiecare duminică, se ruga zilnic 6. Edmond Michelet recursese și el adesea la Euharistie, mergea regulat la slujbele religioase, se ruga, se spovedea 7. Despre Helmut Kohl, Joseph Rovan scrie că "baza" acțiunilor sale și a viziunii sale politice "este credința creștină catolică trăită și practicată fără ostentație și fără agresivitate dar, de asemeni, fără odihnă". Cancelarul Germaniei povestește el însuși că provine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care le-a avut democrația creștină în societatea europeană contemporană. Creștin-democrații au renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă magisteriul pontifical fără să fii clerical. Ei l-au ales atît pe Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i smintești pe ortodocși ?”. Cele două femei se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mai târziu, când am intrat în biserica nouă, am văzut că și ea joacă un rol esențial în buna desfășurare rituală a pelerinajului. În spațiul din interior erau amenajate mai multe „alveole” dispuse circular pentru pelerinii care doreau să se spovedească. De dimensiuni reduse, m-au dus cu gândul la niște „confesionale” catolice, deschise, logica secretului spovedaniei constând în acest caz în apropierea de preot și nu în obstacole construite, după cum este cazul în Occident. Fiecare dintre aceste alveole (sau nișe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cezarului ce este al Cezarului“, fără supărare, fără ranchiuni ascunse, fără gelozie... Clauza fiind valabilă, bineînțeles, pentru ambele părți. și, pentru a evita orice echivoc sau neînțelegere, să prac ticăm, ca pe o supremă virtute a prieteniei, sinceritatea: să ne spovedim unul în fața celuilalt ca în fața unor duhovnici, ca în fața unor warme Bruder ce eram... 3 octombrie 1952 „A nu fi voit“ nu este, în fond, decât „a nu fi putut“! Trebuie să-i obișnuim nițeluș pe oameni și să nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de a pune stavilă, măcar în parte, la ceea ce eu numesc „boala copilăriei“, boală care la mine se manifestă în special prin grația și superficialitatea relațiilor mele cu oamenii... Sinceritatea era pentru mine, în afară de acea necesitate naturală de a te spovedi, și o ocazie de laudă de sine. Eram sincer cu mult prea multă lume, și nu atât în trăirile mele triste (cu toate că obișnuiam să fac paradă și cu dramele), cât în cele agreabile, în lucrurile care mă flatau, care îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
comandantului castelului, încât l-a convins să țină piept, împotriva părerii tuturor celorlalți cavaleri; până la urmă și aceștia s-au îmbărbătat datorită curajului și strădaniilor lui. Când a sosit ziua în care se așteptau la atacul cu tunuri, s-a spovedit la unul dintre tovarășii lui de arme1. Lupta dura deja de o bună bucată de vreme, când o ghiulea i-a sfărâmat de tot un picior; și, cum ghiuleaua îi trecuse printre picioare, a fost rănit grav și la celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire până la miezul nopții, putea fi considerat mort. Bolnavul avusese dintotdeauna o evlavie deosebită față de Sfântul Petru și, tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ce bine-ar fi dacă I-ar plăcea Domnului Isus Cristos să vi se arate într-o bună zi!”. Dar el, luând lucrurile în serios, răspunse speriat: „Cum să-mi apară Isus Cristos mie?”. Scrupule 1 22. Continua să se spovedească și să se împărtășească în fiecare duminică, ca de obicei 2. În acel timp fu puternic muncit de scrupule. Aceasta pentru că, deși făcuse spovada generală de la Monserrat cu multă grijă și în scris, după cum s-a mai spus, i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o luă într-o duminică, după sfânta împărtășanie. Posti toată săptămâna, rămânând statornic în cele obișnuite, participând la sfintele slujbe, făcându-și rugăciunea în genunchi, chiar și pe cea de la miezul nopții. Dar veni duminica următoare, când trebuia să se spovedească. Cum obișnuia să-i spună duhovnicului său cu de-amănuntul tot ceea ce făcea, îi spuse și că în acea săptămână nu mâncase nimic. Duhovnicul îi porunci să nu mai postească. Deși se simțea încă în putere, îl ascultă și fu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá îmbrăcați astfel. În Salamanca, Pelerinul se spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine, reluă duhovnicul, va trebui să prânziți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
așteaptă mult rod, este mai potrivit ca acestuia din urmă să i se dea niște exerciții mai ușoare, până își va mărturisi păcatele; iar apoi, propunându-i-se să facă câteva cercetări ale cugetului și cerându-i-se să se spovedească mai amănunțit decât obișnuia, ca să se păstreze în ceea ce a dobândit deja, să nu meargă mai departe în cele ce țin de alegere, nici în vreun alt exercițiu, care sunt în afara primei săptămâni. Aceasta cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
luându-se o oră și jumătate pentru a face exerciții, arătându-i-se de ce a fost creat omul, i se poate da, pentru o jumătate de oră, și cercetarea particulară, iar apoi și cercetarea generală și felul cum să se spovedească și să se împărtășească, făcând timp de trei zile, în fiecare dimineață, vreme de o oră, meditația despre primul, al doilea și al treilea păcat (45-53);apoi, timp de alte trei zile, la aceeași oră, meditația privitoare la înlănțuirea păcatelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]