999 matches
-
o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între sprâncene îi apăruse acea cută plină de farmec, dezvăluind o neliniște din adânc. Portarul care vedea totul și pe toți, ca un cerber plin de simțul răspunderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Wilt știa că are absolută dreptate, iar cunoașterea acestui fapt îl înarma cu o forță pe care nu crezuse niciodată că o posedă. Pe lângă asta, în mintea lui nu exista nici o îndoială că până la urmă Eva o să apară de undeva, sprintenă, sănătoasă și mai mult decât un pic supusă, mai ales când își va da seama la ce dusese impulsivitatea ei. O merita după ce îi trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici să picteze "în aer liber", fugind de pereții sufocanți ai academiilor pariziene clasiciste. Prânzi într-un han, care purta un nume celebru, copie a unui local cândva la fel de celebru din Parisul anilor de aur: "Au Lapin Agile" La iepurele sprinten! Mâncare bună, vin bun! După-masă se plimbă puțin prin pădurea Fontainebleau și, cu înserarea, se întoarse la Paris și la Podul Alexandru III. Cum "bifase" cam toate "obiectivele" lui Clody din Jurnal, gândi să-și încheie căutările cu părintele Gherasim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
scosese cojocelul, respira greu... Domnule Petre, matale parcă ai fi un Arhanghel care vestește un nou Rai pe pământ. Ce spui, se poate chiar face? Da, bade Ioane, se poate face. Alții au făcut-o deja, c-au fost mai sprinteni. Și încă ceva, punem și femeile la treabă, le facem o cooperativă de producție, cu "punctul de lucru" lângă fabrică. Și ce-o să producă nevastă-mea? Păi ce mi-a servit ieri la prânz? Ciorbă de cocoș și tocăniță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
porții, spuse Camelia. Dă-mi mie cheile, să o bag în garaj. Ai și garaj, se miră Camelia? Da, am făcut și un garaj aici, în spatele casei. Se uitau una la cealaltă și nu le venea să creadă. Petre coborî sprinten, lăsându-le să se bucure de casă. De jos auzea strigătele lor de mirare, surpriză și bucurie. Petre se sui în mașină, ocoli livada și, pe drumeagul făcut tot de el, urcă până în spatele casei. Parcă mașina în garaj, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
când e nunta? Săptămâna viitoare. Ești bucuroasă? Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa mea. Nu zâmbea. Merseră așa, tăcuți, o bucată de drum. Trăgea cu coada ochiului, pe furiș, către ea. Era atât de tânără, cu pasul sprinten, zveltă. Parcă simțea și el un regret, dar nu vroia să știe de ce și cum. La despărțire, îi spuse: O să venim la biserică, să te vedem îmbrăcată mireasă. Ea nu răspunse și se depărtă. E supărată, gândi Petre. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima câmpiei, începură o cursă nebunească fără țintă, pentru că ceea ce se întâmpla era un diabolic fenomen contra naturii, pe care nici unul dintre ei nu-l mai văzuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
6 este redată „Sonata mării”, care din motive necunoscute este alcătuită din trei părți. Alegru este redată marea, probabil cea mai apropiată de sufletul creatorului, împresurată peste tot cu chihlimbar și fantasmă îmbibată cu multă imaginație. O mare vioaie și sprintenă ca un pui de căprioară care savurează din plin primii pași zburdalnici și încă timizi dar cu o încercare tot mai persistentă de ai ordona. Totul este nostim și frumos. Andante o apă liniștită și străvezie. Totul se vede de la
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție pe la postul de înaltă decizie guvernamentală a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
boierului Pandele. Naratorul e obsedat de moarte, fie ea umană, animală sau vegetală. În Jocurile Daniei realizează o frumoasă descriere a morții unor violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu fulgi de zapadă pe petale.” Relația lui Sandu cu Dania e una funestă și de aceea întregul univers interior al naratorului este pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-și dea tot corpul, tot sufletul.” Nuvela Desirée prezintă o egală a naratorului care o anunță pe Ioana cea inteligentă de mai târziu. Fata, colegă de bancă în școala primară și apoi camaradă în timpul studenției trăiește prin portret:”era subțite, sprintenă, armonioasă ca o veveriță, cu ochi subțiri, șireți, cu nasul în vânt, cu gura poate cam mare dar transfigurată de atîtea râsete, cu un păr imens, castaniu, cu nuanțe roșiatice, ușor creț, încovoind capul.” De Desirée îl leagă o prietenie
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu se poate fără tine. Te aștept cât vrei tu, voi tăcea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi apăra, dar lasă-mă să te iubesc. G. Călinescu Felix se ridicase și încercase să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz. - Vom
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am adorat-o (are, îți spun aici între patru ochi, un corp superb, calități de curtezană excepționale), dar mă plictisește. Îmi taie aripile inițiativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumată, inteligentă. Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului. - Hei, Georgeta, sări Stănică, bine te-am găsit! Ce mai faci? În loc de orice răspuns, Georgeta se trânti pe un scaun în fața lui Felix, își rezemă bărbia într-o mână și, întinzînd cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se află când vede că numele românesc nu răsună nicăieri în cultura universală. Era capabil de sforțări supraomenești. Georgeta îi ținea mâna pe umăr, încîntată că un bărbat o crede, în sfârșit, aptă de convorbiri serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză. Avea replica promptă, și generalului îi plăcea să stea de vorbă cu ea. Dar nu ieșea din frivolități. - Entuziasmul tău îmi place, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae îi aduse fel de fel de nimicuri, cărora le dădea o valoare istorică prin cuvintele: "Așa purtau fetele pe vremea mea!" Titi făcu portretele doamnei Iorgu și Luciei, spre încîntarea mai ales a celei dintâi. Fata, deși măricică și sprintenă, era lipsită de orice cochetărie, părând a ignora cu desăvârșire că pe lume sunt două sexe. Mânca cu plăcere, răspundea cuviincios la întrebări și fugea, din când în când, afară, sărind dintr-un picior pe altul. Aglae se interesă bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a se scăpa de Olimpia și a încerca o altă lovitură, de data asta bine controlată, cu ajutorul rudelor, îl mai invadase adesea. Nu aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea învinovați de nimic, însă admirația lui era pentru femeia sprintenă, sociabilă, pe care o înțelegea ca pe Otilia, și ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț fără motiv era, după concepția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că Otilia a trecut în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să bată la ușa fetei. - Otilio, Otilio? Nu răspunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și la alte mașini guturale care rulează în mod curent pe șosele. Aceste gânduri mi-au reamintit că dinozaurii care odinioară stăpâneau pământul, nu au fost înlocuiți de creaturi mai mari sau mai fioroase. Acestora le-au urmat creaturi mai sprintene, mai capabile să se adapteze, mai apte să evolueze - pe scurt, mai inventive - într-un timp al schimbărilor rapide, radicale. Această istorie ilustrează un viitor cu care noi toți ne confruntăm, unul în care va trebui să evoluăm, să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai capabile să se adapteze, mai apte să evolueze - pe scurt, mai inventive - într-un timp al schimbărilor rapide, radicale. Această istorie ilustrează un viitor cu care noi toți ne confruntăm, unul în care va trebui să evoluăm, să fim sprinteni și adaptabili sau altfel vom fi sortiți dispariției individuale, economice și chiar la nivel de societate. Acesta nu este un scenariu al sfârșitului lumii; mai degrabă ar trebui privit ca o prognoză a oportunităților economice, sociale și politice bazate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conștiință, androizi cu minți organice, care vor face alegeri și vor lua decizii - și în cele din urmă, se vor angaja într-un comportament autonom. Inovațiile privitoare la viața artificială vor conduce la realizarea roboților cu creier, care vor fi sprinteni și capabili să învețe, să se adapteze și se vor modela după ființele umane. Când roboții vor deveni biologici, va începe adevărata provocare. Prin adăugarea materialului genetic la crearea androizilor și roboților, s-ar putea să ia ființă ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spre oamenii printre care a trecut, apoi privește îndelung trenul pustiu, oprit la linia a patra. Cînd îl zărește pe Mihai în capătul peronului, are o scurtă reținere. Face cîțiva pași calmi, următorii în grabă și sfîrșește prin a alerga sprinten, pînă ajunge în fața lui. Ține în mîna stîngă poșeta, sub braț o mapă din vinilin iar în pumn, mănușile. Palma dreaptă și-a fluturat-o scurt, într-un semn de recunoaștere, iar acum întinde brațul și-i cuprinde gîtul strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu te poți împrotivi. Șoptirea zefirelor dulci și răcoritoare, împroșcarea cu apă a delfinilor, plăcerile băilor, fâlfâirea în zig-zag a rândunelelor ce se giugiulesc, murmurul șerpuitor al izvoarelor limpezi ca cristalul, cântecul farmecător al privighetorilor, șuierul ciocârliilor ce sfârâie zburând sprinten, gungurirea și cântecul celorlalte păsări în dumbravă și rediuri sânt desigur atracții îndestul de puternice și ademeniri irezistibile, pe cari nu trebuie să le respingi de dragul unui folos mic sau poate numai fictiv. Idilice s-ar părea asemenea cuvinte de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin aceasta și neaducîndu-și aminte de espresa instrucție a împăratului, potrivit căreia nu aveau voie decât a se ține în atitudine defensivă în contra inamicului, cei doi strategi porniră la atac deschis în contra cumanilor. Acești sălbateci luptători, ușor înarmați și mișcîndu-se sprinten, aveau asupra greu-înarmaților și anevoie-înaintătorilor romei un avantaj de care se folosiră într-un mod escelent. Ei revărsară o ploaie de săgeți asupra năvălitorilor, le omorâră caii, siliră pe călăreți la lupta nepotrivită a unei pedestrimi involuntare și puseră în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se retrage mai înlăuntrul țării cu trupele sale romîno-turcești dinaintea unui inamic pe cât de viteaz pe atât de bine armat. {EminescuOpXIV 173} Retragerea n-a făcut-o fără oarecare pierdere de oameni, dar călărimea cea grea ungurească neputând ajunge trupele sprintene ale lui Mircea, acesta au izbutit de-a-și scăpa aproape toată oastea sa mai întîi la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunării. Nemaifiind supărat de inamic pe câmp limpede, Sigismiund înainta mai înlăuntrul țării, trecu Dunărea, luă Nicopoli
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]