990 matches
-
Apreciez discreția tot atât de mult ca și modestia. ― Nu sânt deloc sigură că înțeleg ce vreți să spuneți. Făceți-mi plăcerea, mister Stanley, și acceptați o mică amintire. Așa se obișnuiește la noi când îi pomenești pe cei dragi. Se aplecă sprintenă spre sacoșă. Inspectorul se trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cine i-a spus că tablourile au dispărut? ― De unde vrei să știu?! Scarlat presupunea că treaba asta ar fi aflat-o în ultima clipă și ne-a comunicat-o ca să fim pregătiți sufletește. ― Joacă tare, spuse inginerul pe gânduri. Sări sprinten în picioare, trăgîndu-l de mână pe celălalt. Cârnul își privea țintă degetele îndoite. Apucă arătătorul și mijlociul scuturîndu-le puternic. ― Stai! Mai am două chestii să-ți transmit. Întâi, cică să căutăm în safe... ― Nu există nici un safe! ― Pe urmă zicea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o privire indiferentă și deschise o ușă. Maiorul zări sala cu aparate complicate. Întoarse iute capul și își continuă drumul. Primii fulgi de zăpadă cădeau la fereastra Melaniei Lupu. Bătrâna deschise ochii. Un zâmbet de fericire îi inundă fața. Sări sprintenă din pat și alergă desculță la geam, împiedicîndu-se în cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucrai acesta se plătește. Și apoi Mirciulică..." Revăzu scena... Motanul pe masă jucîndu-se cu aparatul, apăsând, fără ca ea să audă, ori să bage de seamă, pe declanșator... Se frânse dintr-o dată. În fața maiorului nu se mai afla femeia fără vârstă, sprintenă și grațioasă, ci o străină. O străină cu chipul sleit, obosită și tristă. Șopti, fluturîndu-și absentă degetele într-un ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne dă banii ăștia, rânji Matei. ― Cunoștința mea, declară senină Melania Lupu, este un mare amator de artă și desigur... nu-i așa, dispune și de mijloace corespunzătoare. Chicoti: Dacă vreți, pot să-i caut numărul de telefon. Se ridică sprintenă și dispăru în odaia ei. Sculptorul se întoarse spre Panaitescu. Întrebă încet: ― Crezi că-i trombon? Celălalt, adâncit în calcule complicate, nu-i răspunse. Valerica Scurtu rămăsese cu ochii pe fereastră. Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE RUMOAREA A DEVENIT MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A FOST VĂZUTĂ IAR, DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care a plătit foarte scump! Duminică, 26 septembrie, spre ora 12, sunt sunat din Tecuci de prof. Vasile Ghica (consătean) care îmi mulțumește pentru volumul III primit pe care îl apreciază ca fiind mai fluent, cu un stil mult mai sprinten, într-o limbă de o cursivitate deosebită. Aprecierile lui în calitate de scriitor cu vechime au darul de a mă remobiliza în noile încercări ce voi face. Luni, 27 septembrie, mă simt ceva mai bine, vreau o programare la medicul de familie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a trecut în munca sa. în ziua următoare am început recenzia, lucrând între orele 913, am realizat circa 6 pagini, am recitit textul și sper să fie ceea ce mi-am propus. Nu mă așteptam să-mi meargă pixul atât de sprinten, de lejer. M-am eliberat de o grijă de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și care mi-a telefonat în septembrie trecut mulțumindumi și făcând și unele aprecieri privind scrisul meu. Abia terminase memoriile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îmi izvorăsc lacrimi amare, fierbinți” (pag.192). în condițiile când soțul îi moare în gulagul din Ivdel, în locul în care s-au prăpădit majoritatea bărbaților basarabeni, Anastasia Onea „când au luat-o de acasă cu forța era dreaptă, zveltă și sprintenă”, iar la plecare din surghiun era bătrână, bolnavă și gârbovită de munca silnică, dar era fericită că a rezistat, a învins moartea și s-a întors acasă”. Scriind unei persoane cunoscute și aflând că nu mai este în viață reflectează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
partea de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și înapoi, la stânga și la dreapta. Încercă și privi uimită cum sprintena vampă de pe ecran se mișcă înainte, smucit, cu brațele legănându-se, într-o simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci, frunzele se iveau mai mari, într-o perspectivă clară, ascuțită, ca și cum lentila camerei ei ar fi fost chiar acolo, aproape. Era bizar și fascinant. Se întoarse spre stânga, dar fata sprintenă de pe ecran nu părea să se miște. Ci mai degrabă se mișcă întregul cadru, imaginea rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt timp după ce au ajuns. Aproape că i-a zâmbit cu simpatie: o altă persoană trecută de treizeci de ani, rătăcită într-un club fremătând de tineri sprinteni, superbi. A urmărit-o atunci - și a urmărit-o și acum. Scopul lui era neîndoielnic. Orice avea ea să descopere, va vrea acel lucru pentru el, pentru a-l da mai departe cine știe cui. Oamenilor care o uciseseră pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mici, copilărești, pline de veselie. Chiar ești țicnit, nu-i așa? Cum îndrăznești! țipă Ignatius. Își desprinse sabia și începu să lovească gambele din fața lui cu arma de plastic. Tânărul, chicotind, țopăia în dreapta și în stânga, ca să evite loviturile. Mișcările lui sprintene îi făceau să fie o țintă dificilă. În cele din urmă se îndepărtă în pas de dans pe alee, fluturând din mână spre Ignatius. Acesta apucă una din cizmele lui ca de elefant și o aruncă spre tânărul ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și la alte mașini guturale care rulează în mod curent pe șosele. Aceste gânduri mi-au reamintit că dinozaurii care odinioară stăpâneau pământul, nu au fost înlocuiți de creaturi mai mari sau mai fioroase. Acestora le-au urmat creaturi mai sprintene, mai capabile să se adapteze, mai apte să evolueze - pe scurt, mai inventive - într-un timp al schimbărilor rapide, radicale. Această istorie ilustrează un viitor cu care noi toți ne confruntăm, unul în care va trebui să evoluăm, să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai capabile să se adapteze, mai apte să evolueze - pe scurt, mai inventive - într-un timp al schimbărilor rapide, radicale. Această istorie ilustrează un viitor cu care noi toți ne confruntăm, unul în care va trebui să evoluăm, să fim sprinteni și adaptabili sau altfel vom fi sortiți dispariției individuale, economice și chiar la nivel de societate. Acesta nu este un scenariu al sfârșitului lumii; mai degrabă ar trebui privit ca o prognoză a oportunităților economice, sociale și politice bazate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conștiință, androizi cu minți organice, care vor face alegeri și vor lua decizii - și în cele din urmă, se vor angaja într-un comportament autonom. Inovațiile privitoare la viața artificială vor conduce la realizarea roboților cu creier, care vor fi sprinteni și capabili să învețe, să se adapteze și se vor modela după ființele umane. Când roboții vor deveni biologici, va începe adevărata provocare. Prin adăugarea materialului genetic la crearea androizilor și roboților, s-ar putea să ia ființă ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sau de două ori pe săptămână, în timpul sezonului de fotbal. Când nu avea altceva de făcut. Fetele care alergau în pantaloni scurți și cu șosete până la genunchi arătau minunat în soarele de după-amiază. Fete de clasa a șaptea, cu picioare sprintene, sâni înmuguriți, care abia dacă se mișcau, când alergau. Unele dintre ele erau foarte dotate și aveau dosurile gata dezvoltate, dar majoritatea păstraseră un aspect drăguț, copilăresc. Nu erau încă femei, dar nu mai erau nici fete. Inocente, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să le cobor la mine, dar pământul poate nu mai are flori. Gândul meu și veșnicia seamănă ca niște gemeni. Ce lume se va zbate azi în valurile zilei? Ades un zgomot surd mă face să tresar. Să fie pașii sprinteni ai iubirii mele, sau e moartă și ea de sute și de mii de ani? Să fie pașii mici și guralivi ai ei sau poate pe pământ e toamnă și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele, pe mormânt, desprinse
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de soare pe nici un alt loc de pe pămînt. Las altora sudul Franței, Insulele Caraibe și escapadele În Mallorca. Primrose Hill scăldat de razele soarelui e locul pe care Îl ador. La soare, toată lumea pare fericită, toți zîmbesc și pășesc mai sprinten. Mă cuprinde un val de energie și de fericire cum n-am mai simțit de ceva vreme și, pentru prima dată după mult timp, bucuria nu e datorată cuiva. Nu sînt fericită datorită lui Dan sau a lipsei lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alte vorbe, În beznă. Porniră spre Răsărit. M-am prefăcut că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul dintre mărunței. Îl chema Kikil și era foarte sprinten. - Ia vezi tu, Kikil, unde se duc Enkim și Runa. - Plecat de tot? Supărați? Întrebă el. - Da. - Luat și Unu Vis Vis cu ei? - Da. Du-te și vezi Încotro au luat-o. Kikil era mult mai nou În ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care era numai zi sau numai noapte, așa de Împotmolit se târa soarele În văzduh... - N-are cum să fie altfel. Așa e rămas de la Tatăl, Îmi zâmbi Bulut și le făcu semn să se apropie unor luptători din aceia sprinteni, dintre cei ce țopăiseră precum caprele negre. - El e Krog, nepotul de soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
departe-departe, spre Miazănoapte, tocmai unde cerul se proptea pe pământ. I-am adunat pe vânătorii cei vânjoși pe care ni-i lăsase Bulut, iar aceștia Îmi spuseră: - Vânători. Mulți. Cei mai mulți. Printre vânătorii lăsați de Bulut, era unul tare dibaci și sprinten, pe nume Tek. L-am chemat deoparte și l-am trimis să vadă ce era cu mulțimea aceea de oameni care venea după noi. - O să meargă și Kikil cu tine. E tare ager. Tek se uită Îndelung la norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]