5,301 matches
-
unei viziuni într-un viitor încă cețos, m-am uitat odată în fișierul cel mare dacă e vreo carte scrisă de Balotă. Am descoperit atunci unul care avea același nume cu mine, ba mai mult, același pronume. Titlul cărții: Din spuma mărilor... și subtitlul versuri. Cartea apăruse cu vreo șase-șapte ani în urmă, în 1929. Ceea ce mă tulbura era, desigur, potrivirea numelor, dar mai era gongul acela care răsuna îndepărtat, adânc în mine, când auzeam, citeam ori îmi aminteam doar ceva
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
să le scriu. Și apoi alții în care cu o poftă multă vreme gâtuită, am început nu numai să le scriu, ci să le public. Și atunci am început să-l regăsesc pe cel ce publicase pe vremuri versurile Din spuma mărilor... Pe măsură ce cărțile mele sporeau prin biblioteci, observam - cu amuzament, apoi cu oarecare iritare - că printre acestea, în ordinea alfabetică a titlurilor, sau în aceea cronologică a anilor de apariție, era întotdeauna trecută fișa versurilor lui Nicolae Balotă. Nu știu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
citit atribuindu-mi-le mie. Le va fi socotit, poate, un păcat al tinerețelor. Dar, cărțile noastre urmează soarta noastră. Se pierd, dispar, se scufundă în uitare sau sunt redescoperite o dată cu omul care le-a scris. Nu întotdeauna, însă. Din spuma mărilor... a întovărășit avatarurile cărților mele, deci soarta mea, nu pe aceea a poetului care le-a compus. Atunci când, rămânând în străinătate, ca refugiat politic în Franța, am început de astă dată cu numele meu și nu sub pseudonim ca
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
fost distruse. Dar existența noastră pare să stea sub imperiul metaforelor marine semnificând perena schimbare. Când am revenit în țară, cărțile s-au întors din infernul bibliotecilor în rafturi și fișele lor îngălbenite și-au luat locul prin fișiere. Din spuma mărilor... a revenit cuminte printre cărțile mele. Și cum a venit timpul retrospectivelor și grămăticii alexandrini s-au apucat să alcătuiască vaste dicționare, amestecând istoria cu mitul, cu fabulele, adevărurile și falsurile, într-o zi, la Editura Fundațiilor, cineva îmi
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
era tipărită. Eroarea e tenace. Nimic, nici-o declarație scrisă, nici un protest public la emisiuni radio sau televizate (printre altele într-un plăcut dialog televizat cu Nicolae Manolescu) n-o îndepărtează de prin tipărituri. Am continuat să debutez în poezie cu Spuma mărilor..la vârsta de patru ani. Mă întrebam uneori, cine va fi fost omonimul meu, dar în afara câte unei întrebări puse unor mari scotocitori printre cărți, cum a fost Șerban Cioculescu, n-am dus mai departe cercetările mele. Până într-
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
în ziua în care, "România literară" îmi publica o poză din copilărie care mă înfățișa "marinar la patru ani", primeam o frumoasă fotografie înfățișându-l pe Nicolae Balotă la cincizeci de ani, purtător de decorații și însemne. Autorul versurilor Din spuma mărilor... avea acum pentru mine un chip: cum se cuvenea pentru acea carte de versuri marine, era chipul unui falnic marinar, căpitan de vas, comandant de cursă lungă. Un mare om al mării. Mă simt dator azi, când știu mai
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
nu numai să-i redau poeziile, pe care de fapt nu i le luasem, ci să evoc un devotament, o rară fervoare și, nu în ultimul rând, o amplă scriere necunoscută iubitorilor mării. Această scriere nu este mica plachetă Din spuma mărilor... Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre marinarul Nicolae Balotă, căci viața sa toată a stat sub semnul Mării. A urmat întreg cursus-ul Marinei. A intrat în Serviciul Maritim Român la 15 iunie 1922 ca simplu matelot. Șase luni mai
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
permite să mai calce vreodată pe bordul vreunei nave. Moare în 1984. Recitite azi, cu chipul marinarului-poet în față, versurile sale îmi spun mai multe decât odinioară, în mica mea copilărie. Marea mea închipuia atunci un paradis al desfătărilor jucăușe. Spuma mărilor era pentru mine o încântare, din păcate prea trecătoare. Pentru matelotul, mai apoi elevul-ofițer de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din largul nemărginit al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile pământului...". Prefața la Spuma mărilor, din care citez, pare scrisă în timp ce marinarul ascultă "mugetul înfricoșător al uraganului năpraznic", apoi misiva sa, cu versuri cu tot, vârâte într-o butelie, sunt azvârlite în valuri, înainte de scufundarea vasului. Soarta a vrut ca sticla aceasta să ajungă
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
opuscul din '84. Nu cred că, de la Jean Bart încoace, s-a scris la noi despre mare cu autenticitatea cu care scrie Nicolae Balotă. Acel magnum opus al vieții sale era anunțat de tânărul elev-ofițer încă din prefața la Din spuma mărilor... El avea de gând să scrie "în câteva volume" istoria, istoriile și istorisirile marinarilor români. Și le-a scris; e opera întregii sale vieți. Termin de citit volumul al patrulea și ultimul (1356 pagini) al acestei ample opere cu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
dedublat, vorbind cu mine ca și cum m-ar agresa altcineva... Doamne, despre cîte n-am spus, n-am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă irizată feeric... Mint!!! Mă tîrîi în mocirla groasă, grețoasă, înaintez totuși, chiar dacă murdar, cu palmele jupuite, cu obrazul învinețit de rușine, distrugînd aerul proaspăt din jur. Mă înșurubez, transpirat, în realitate...
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, Într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
ca niște prunci. Poți să faci dragoste cu care îți convine... Pe urmă Spectatorii,-n halate largi, în dungi, Se strîng în jurul ei și, în genunchi, Îi sorb pe rînd copiii, abia pompați de tine. Și dacă urli și faci spume, pîn-la urmă Îți mai dau una, nouă, la fel de mătăsoasă, Să-ți verși în ea Celulele. Și-Arhaica Angoasă, Pe care Legile și Tații Burduhănoși n-au reușit Să-o cauterizeze. Pe urmă alta. Și alta. Pînă ce, liniștit, Te vei
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
gropi de potențial în margini finite de cupă răsfrântă Spectrale volburi roșii și violete, pentagoane stelate care se strâng împăturindu-se în pentagrame albe Despre ce se petrece înăuntru dă semn mirosul atomilor Soare inutil Bucuria trifoiului de baltă Extazul spumei strălucitoare de nalbă Fericirea cicorilor cu dinții zimțați în capătul petalelor lungi traversate de nervi Veselia lobilor albi de fasole; doi față-n față și unul opus celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
al Școlii (Școlilor!) ardelene nu se dezminte, spre decepția poate a unor autori euforizați de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca să fixeze epoca în curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
ca "maniacală" observarea unui astfel de detaliu, dar, voila de vezi de unde începe construcția plauzibilității unui film. Dar las la o parte amănuntele (relevante, de altfel) sau faptul că filmul a făcut ca feminista din mine să facă (valuri cu) spume pentru că personajul interpretat de Mia Farrow (în primul ei rol important într-un film) stă cuminte sub papucul abuziv al soțului interpretat de remarcabilul - mai degrabă ca regizor, decât ca actor - John Cassavetes. Thriller-ul funcționează încă bine, în pofida unor
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
și acesta, însă tot ființează între boieri unii din ei." Un veninos compătimitor... Paharnicul Sion își încheie lista, incompletă, cu paharnicul Hristache, neam de Juvara. De la unul la altul circulă, în cuprinsul unei cărți nici subțiri, nici groase, cupe cu spumă de voroavă. Un stil protocolar, fie jucat, fie asumat de un mic boier paseist care a preferat memorialisticii pure o astfel de "decontare" cu trecutul, face farmecul istorisirilor tăiate pe fason, metaforice, plastice. Citită astăzi, cînd toate răzbunările ei din
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
pare a fi unul dintre acele poeme în metrică populară, scrise parcă în joacă de Nichita Stănescu, ,La Sibiu, pe-un deal în jos,/ Călăream un cal frumos./ Pintenii-i simțeam la os,/ Osul calului frumos./ și plutind numai în spume/ Călăream un cal în lume./ Alb, pierdut în albe spume,/ Galopa un cal în lume". (p. 19) Chiar și la vârsta de 19-20 de ani, Valeriu Stoica trata poezia ca pe un fel de violon d'Ingres. O percepea ca
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
scrise parcă în joacă de Nichita Stănescu, ,La Sibiu, pe-un deal în jos,/ Călăream un cal frumos./ Pintenii-i simțeam la os,/ Osul calului frumos./ și plutind numai în spume/ Călăream un cal în lume./ Alb, pierdut în albe spume,/ Galopa un cal în lume". (p. 19) Chiar și la vârsta de 19-20 de ani, Valeriu Stoica trata poezia ca pe un fel de violon d'Ingres. O percepea ca un fel de hobby, o dulce corvoadă pentru ziua a
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
ochi" etc. În sfârșit, este amendată și critica literară agresivă practicată de unii autori tineri: "O violență nejustificată, un spirit ostil și gregar de gașcă, o aversiune față de generațiile mature și consacrate, afișează și unii dintre comentatorii literari iviți din spuma tulbure a noului val." Asemenea afirmații tranșante despre trend-ul din literatura tinerilor nu apar în revistele din București. Probabil trebuie să te afli la peste 200 de kilometri distanță, ca Ovidiu Dunăreanu (care trăiește în Constanța), ca să le poți
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
viitorul, vom chema sibilelen grabă, chiar dacă departele plânge în noi. Aud sunetul lor, e acolo, e și aici, e și în noi! Șuvoi! Și lumina primi-voi de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de nu mai are vreo importanță dacă ceea ce se vede, este vis sau realitate. Important este că femeia iubește. Nebunește. Pe cine? Nu mai contează. Dragostea ei este puternică, implacabilă. Imaginația sa o ia razna, se umflă ca balonul de spumă, femeia devine ca și volatilă. Nu este un vis. Doar culorile și formele lucrurilor pe care le privește în raclele lor de lemn ciupit de carii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din spuma răsăritului de lună ce-și curge către timp amarul. Dă-mi inima, continuă olarul. Nu-i vremea încă; Omul din Grădină mi-a hărăzit paharul spre dubla sete a durerii, sărutul prea amar ce reciproc se bea cu buze de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
femeie, Cu milă te feresc de gura lumii, Alunecând pe rouă, lasă humii Povara închisorii fără cheie! Tu fugi de mine, eu, de febra ciumii, De soare mă ascund prin reci bordeie, Coboară-mi-te-n suflet, fi-mi scânteie, Răscumpără degrabă vocea spumii. O, tu-nflorești precum pescarul marea și ochii tăi îmi lănțuie mirarea Că altuia-i vei da poveri să ducă! și tot aștept... De cart eu stau la proră, Năvodul ceții scot din auroră: De n-ai să-mi vii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]