692 matches
-
mai păstrează printre tradițiile de Anul Nou, dansul cerbului care imită un ritual foarte vechi iar în Muntenia obiceiul se numește turca, dar este puțin modificat Pe tăblița 31 acest cuvînt are sensul de stafie, arătare, întruchipare, uite așa ca să spurcăm și noi o leacă latrinitatea voastră drăcească! Iar pe obrăzarul coifului de aur de la Coțofenești, Mitra apare sacrificînd un berbec care mai tîrziu va fi înlocuit cu taurul ceresc, dovedindu-se prin acest artefact practicarea religiei geților, pe care liftele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
asemenea pornire. Dreptul Judecător nu-i izbăvește de cel viclean pe cei ce n-au iertat, fără întârziere, greșalele greșiților lor, chiar dacă se roagă de iertare. Pe cei ce nu și-au iertat greșiții - rămânând cu inima împietrită, neîngăduitori și spurcați prin legea păcatului - îi părăsește, îngăduind să fie biruiți de cel viclean, ca unii ale căror patimi de necinste vin de la diavolul, punându-le pe acestea în locul necesităților firești ale făpturii omenești, curată la început, așa cum a făcut-o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
gânduri și cu cuvinte și cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut; ci, ca ceea ce ești Maica iubitorului de oameni, milostivește-te spre mine, păcătosul și spurcatul, și primește rugăciunea mea, ce se aduce ție din buze spurcate; iar pe Fiul tău și Stăpânul nostru și Domnul, cu îndrăzneala ta, ca o Maică, cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă și mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătății Sale. Și trecând greșelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Micu 115. „Orice carte vie implică o meditație și cu atât mai mult, una în care existența e considerată din perspectiva omului modern.” Dumitru Micu 116. „Cărțile care le vezi că strică obiceiurile și năravurile cele mai bune și sunt spurcate și fără de rușine, să nu le iei în mână și în locul acestora citește altele, din care poți să înveți ceva bun.” Samuil Micu 117. „Cărțile sunt plăcute; dar dacă din cercetarea lor pierdem și veselia și sănătatea, cele două mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu' diavolului spurcat!" pentru a ajunge la o întâmplare și mai sălbatică, al cărei personaj central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu leneș și depărtat; un biet și mărunt șef de stat care, după ce confiscase tot ce mișca și stătea, și-a vârât mâna-i hrăpăreață și În istoria națională, spurcând pentru multă vreme icoane și simboluri sfinte naționale! Un nebun, de fapt, pe care „ai săi” l-au izolat, s-au folosit de el - deși el credea că Îi folosește! - și apoi l-au ucis, după Îndelungi ezitări, de teamă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pericolul în care se află omenirea este cu atât mai mare cu cât fecioara aleasă ar putea fi pierdută în favoarea Celeilalte Lumi și contaminarea nefastă ar distruge însăși existența umană: „Cei trei frați nu vor s-o dea,/ Să le spurce și legea”. Natura zmeului este ambiguă, „o contopire mecanică a câtorva animale diferite. El reprezintă un fenomen de același ordin cu sfincșii egipteni, cu Centaurii Antichității”. În basmele fantastice natura lui infernală provoacă ezitări narative, alternanța celor două lexeme fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gheorghe Rădașanu. Între ele vizita lui Nicolae Iorga la Baia sau serbarea ziarului "Vestitorii satelor" de la Moinești și întâlnirea cu Simion Mehedinți. Interesant este și episodul povestit de Simion Mehedinți despre Iorga văzut ca un om "foarte deștept și foarte spurcat la gură" (p.144) Deosebit de interesant pare efortul, încununat de succes, al lui Gheorghe Rădașanu de a salva satul Bogata, la 1928, în pericol de strămutare pentru a face loc unui poligon al armatei. În final, Gheorghe Rădășanu ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
În Berlin am stat la un german bogat și cu masa și cu dormitu. Tot la acel german a mai stat în gazdă și un ficior de lord din Anglia. Iorga pe lângă că era și f. deștept, era și f. spurcat la vorbă. Vorbea f. multe porcării și vorbe urâte. Feciorul de lord, i-a propus Mariei, soției lui Iorga, să-l lase și să se cunune cu el și să trăiască amândoi. Și Maria n-a voit. După ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează; la vremuri grozave, vițăvercea". Telefoanele merg și cu cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale de sunt, spurcă mediul), se spală cât de cât, dar nu prea strânge hârtiile unsuroase ori cutiile de conserve. Vlad Țepeș, l'Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în stare, spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai Decât popor român să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu ești stăpân și-n temniță e
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Caraghiozov - susținea că simte în pieptul său „iubire pentru întreaga omenire“. Mama lui Petruș îi zicea mereu: „Dacă mă iubești, fugi și adu o găleată cu apă de la canal“. Sau: „Dacă mă iubești, ia note mai mari“. O verișoară cam spurcată la gură îl făcea să se rușineze, când pomenea de vreo colegă zicând: „Ți-o fi venit și ție, mă, puțoiule!“. Toate astea, plus faptul că în anul doi de facultate prietena sa, Roxana, cu care credea c-o să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bine.“ Soția parlamentarului, fată de la țară cu profesionala la bază, nu c-ar fi proastă, dar nu înțelege deloc cum e cu răul care-i de bine și cu binele care-i de rău. Și, întrucât un analist cu gura spurcată de la un post de televiziune îl laudă pe deputat zicând că avem, în sfârșit, și un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
comunism.“ („Partidului“, Orizont, 7 mai 1976) DUMITRESCU Lucian „Chiar și-n crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul rădăcinii! Vâscul - că e vâsc - și totuși Cinstea frunzei nu și-o spurcă, Nu-și îmbăloșe gorunii Câți l au tot răbdat în cârcă. Numai unii, Numai uniiă“ („Ascultând anume glasuri“, România literară, 7 aprilie 1977) DUMITRESCU-CODREANU Lucia „Făurind în mod conștient omul, punând desăvârșirea omului ca obiectiv logic și programatic al construcției
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea etnică a societății germane, murdăresc rasa ariană și Îi spurcă sângele. De altfel, În septembrie 1935, Hitler a promulgat așa-numita „Lege pentru protejarea sângelui și onoarei germane”, prin care se interziceau cu strictețe nu numai căsătoriile mixte, dar și relațiile sexuale dintre nemți și evrei. În 1940, și În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la primul este un imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină publică pentru jidani”, „o mahala evreiască
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau alte ape” <endnote id="(126, pp. 14-15 și 34)"/>. Interesant este faptul că, pentru unii neevrei, folosirea frecventă a băii de către evrei nu este un semn de curățenie, ci de murdărie : „Se Înțelege - spun ei - că jidanii habotnici sunt spurcați, altfel ei n-ar veni regulat În fiecare zi să se spele” <endnote id="(585, p. 255)"/>. „Dimineața, copilul [evreu] trebuie să-și spele mâinile - se spune Într-un roman al polonezului Julian Ursyn Niemcewicz (1758-1841) -, dar nu de dragul curățeniei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
față de câini, ci de una metafizică. Pentru evreii ortodocși, câinele ar fi un animal impur, asociat lumii de dincolo. Ei nu se pot ruga cu un câine În casă, nici nu pot să-l atingă, „căci prin aceasta s-ar spurca” ; iar dacă o evreică, după ce face baia rituală, se Întâlnește cu un câine pe drum, trebuie să se Întoarcă și să se recufunde În feredeu (micva) <endnote id="(126, pp. 14 și 31)"/>. „Evreii - scria Dimitrie Dan - țin la credința
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este gătit diavolului și Îngerilor lui” (Matei 25, 41). Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor creștin-ortodocși, „letinul”, „ovreiul” și „turcul/tătarul” sunt cam la fel de „păgâni”, „spurcați”, „și-n cruce nebotezați” : „Letinu bogat,/ Savai cânele spurcat ;/ Ca turci e necreștinat/ Și de lege lepădat” sau „Letinu bogat,/ Ovreiu nebotezat/ Și de lege lepădat” <endnote id="(795, pp. 263-267)"/>. „Lăsând la o parte confuzia de noțiuni etnice - comentează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor creștin-ortodocși, „letinul”, „ovreiul” și „turcul/tătarul” sunt cam la fel de „păgâni”, „spurcați”, „și-n cruce nebotezați” : „Letinu bogat,/ Savai cânele spurcat ;/ Ca turci e necreștinat/ Și de lege lepădat” sau „Letinu bogat,/ Ovreiu nebotezat/ Și de lege lepădat” <endnote id="(795, pp. 263-267)"/>. „Lăsând la o parte confuzia de noțiuni etnice - comentează etnologul Petru Caraman - pe care o ilustrează identificarea letinului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mănâncă evreii carne de porc Omul este ceea ce (nu) mănâncă Unul dintre animalele asociate evreului prin intermediul legendei este porcul. Nu pare să fie vorba doar despre atribuirea unui epitet zoologic, ci și despre justificarea unui vechi tabu alimentar : „Porcul este spurcat pentru voi. Din carnea lui să nu mâncați” (Deuteronom 14, 8). Încălcarea acestei interdicții era considerată de evrei ca fiind ultimul simptom al degradării culturii și religiei iudaice. Un personaj evreu din romanul bucovineanului Karl Emil Franzos Der Pojaz (Stuttgart
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anafurei. În spațiul românesc, astfel de acuzații au supraviețuit, bineînțeles, În Transilvania, unde existau puternice comunități catolice și protestante. Elie Wiesel, de exemplu, Își aduce aminte că, În anii ’30, evreii din Sighet (Maramureș) erau blestemați de creștini pentru că „au spurcat cuminecătura” <endnote id="(133, p. 23)"/>. În mod accidental, au fost Înregistrate unele credințe populare de acest tip În Bucovina, deci Într-o regiune de graniță cu spațiul catolic. Credințele nu se mai referă la evrei, ci la alți „străini
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]