5,409 matches
-
Judecătorie și era convins că nici la Tribunal nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare, care era foarte atent la spusele împricinaților și, uneori, intervenea cu o voce blîndă. Nu părea să se supere ușor și chiar vorbea cu o abia perceptibilă compasiune. Un rînd scris de mîna aceea m-ar scăpa de 15.000 lei. El nu dă socoteală nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să te ajute, moș Ilarion! S-au dus în Canada. Ca și cum nu i-aș avea. Au viețile lor, nu s-au dus de bine... Ba crăpau de bine. Aveau tot ce-și doreau. Între timp iese baba Catinca și aude spusele soțului. Ia nu-ți bîrfi copiii, ghiujule. Eu îi bîrfesc? Îi doare în cot de părinți. Dar vin în fiecare an pe la noi. Ca să avem și mai mult de lucru, cu mîncarea, cu curățenia, cu spălatul... Le fac eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din vin, bobul din neghină, scânteia din cenușă. Nu este păcat să iubești omul mai mult decât pe Dumnezeu Tatăl atâta timp cât Dumnezeu Tatăl este în om. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la școală și aveam multe de pus la punct Împreună. Dar Lia, de cum trecea pragul casei, Începea să fluiere Încet melodii inventate pe loc și nu se oprea pînă nu plecam. Greu scotea o vorbă În tot acest răstimp. Din spusele ma mei, dar și din spionajul meu, mi-am dat seama că Lia fluiera Înce tișor pentru că-i era tare milă de Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Axa acelui ghetou era Strada numită astăzi a „Martirilor Deportați“. Printre spaimele și lacrimile celor Înghesuiți acolo În mai ’44, se auzea și glasul băiatului de treisprezece ani al lui Weisz, cel mai Înzestrat dintre toți copiii lui, precoce, după spusele tuturor dascălilor săi, singur se abonase la ziarele din oraș, singur Își procura, prin corespondență, cărțile care-l interesau: — Tată, a zis el, venind Încoace, am văzut În apropiere o fereastră prin care aș putea sări Într-o pivniță să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora, calculele mele inițiale Își Întind curse cu egală reciprocitate. Punînd pînă la urmă cap la cap relatările ei cu consemnările din arhivele americane, socot că cel mai probabil an al venirii Floarei pe lume este 1886, poate ’87, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă în opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o iotă din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare șDomnulț să fi vorbit în taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestei ajustări de moment, răspunzându-i și El în registru oficial: Tovarășe/ucenicule! ™f’ Ö p£rei (eph’ ho parei) pune mari probleme de sens. Dacă îl interpretăm pe hetaire ca pe o apelațiune ironică, atunci partea a doua a spusei lui Isus ar merge tradusă interogativ: „Pentru asta ești aici?” Personal înclin spre altă soluție. Dialogul dintre Isus și Iuda, spuneam, se desfășoară într-un registru oficial: unul își recunoaște Învățătorul, ghidul spiritual, celălalt își recunoaște elevul: îEta‹re, ™f
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atunci cum se poate spune că unele entități au rămas în afara Lui? Din moment ce toate persoanele Treimii sunt solidare și nedespărțite, atunci „oricine păcătuiește și blasfemiază împotriva Fiului păcătuiește și împotriva Tatălui, și împotriva Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, și anume: cine hulește duhul nu hulește în mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care pe ei i-a călcat de fiecare dată, atunci când i s-a năzărit să se Întoarcă. Sau să meargă mai departe, trecând peste toți și peste toate. Și acest nou roman al lui Vasile Ilucă - „Hanul cercetașului” - conține, Întărind spusele mele, elementele acelei structuri de rezistență despre care scriam mai Înainte. Pomârla tradițională - istorico-culturală - Iașul spiritual, dar, mai ales, personajele - cu rădăcini rurale, unele trecute prin lumina Învățăturii - precum și experiențele triste, mai Întâi Într-un război - pe care l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tătî zâulica, cî doar el iara... barbatu’ meu... ― Ia te uită pe cine avem noi În față! Ce părere aveți, domnule director? ― Eu aș spune că avem mare cinste să stăm de vorbă cu nevasta unui bulibașă - a Întărit directorul spusele profesorului. ― Uite de ce te-am chemat. Tânărul doctor Cuc spune că inelul de aur pe care, până adineauri, Îl purta pe deget i l-ai dat dumneata, fiindcă așa ai vrut. Cu alte cuvinte, ai venit de acasă cu inelul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te gândești, fiindcă mi se pare că ai trecut În altă lume - dacă pot spune așa? Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe pământ, trebuie să vă imaginați că până la acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spus doar ce ai de făcut. Nu trebuie să te dai cu capul de pereți, să inventezi roata. Ai să vezi că fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult timp de stat la taclale, a plecat grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rău necesar - i-a răspuns Gruia, amuzat. „Cum o sucești, cum o răsucești, tot pe a ta vrei să fie. Ai noroc Însă, că nu mă pot supăra pe tine. Îți doresc succes, prietene, fiindcă În asemenea situație nu merge spusa: <Nihil sine bafta, magna cum propteauaă. Aici, ori știi, ori nu știi. Și unde mai pui că te Întreabă ce contribuții personale ai În acel domeniu... Dacă răspunsul nu este rotund...adio! Stai pe post de asistent până ce Îți crește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și ne-am dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului. Îți mai aduci aminte, Toadere, ce mi-ai spus atunci? ― Da’ cum să nu? Ți-am zis: „Măi Petrică, aiștia caută la noi cam ci cătăm noi la dânșii. Numai că cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine să mergem drept Înainte și, după spusa colonelului, trebuie să Întâlnim șoseaua și podul. După ce băieții de la divizie fac ce trebuie cu podul, o tăiem spre gară...” „Măi Petrică, ți-o ieșit un sfânt din gură. Amu eu am s-o iau Înainte, cu buruiană aista de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întâmplat? - a Întrebat Despina, prinsă până În ultima fibră de situațiile prin care au trecut cei doi... ― Apoi, atunci Îi drept că ne-am legat frați di cruce fără vorbe. Doar cu inima - a căutat tata Toader să Întărească spusa lui Petrică... ― Da’ știu domniile voastre că se află În casa hangiului?... Și că așa ceva se cinstește, din când În când, cu o ulcică de vin, pe care, până În clipa asta, nenea Mitru l-a tot oblojit cu gheață? Iar cinstita
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le-a pregătit el <rusnaciloră, o primire de zile mari” - gândeam eu. Am alergat spre cărarea patrulelor, unde ne aștepta Undiță cu ai lui, și apoi spre stânga, tot În pas alergător... ― Drept sî vă spun - a Întărit tata Toader spusa lui Petrică - atuncea În capul nostru iara un sângur gând: sî li venim rușilor di hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândurile lui zburau În altă parte. „Cred că se gândește cum să-l salveze pe <doctorașă de confruntarea din care ar ieși Învins” - gândea profesorul Hliboceanu. ― Eu aș aduce-o aici pe țigancă, să vedem ce spune - a intervenit securistul. ― Spusele țigăncii și ale doctorului Cuc În fața noastră le-am consemnat În procesul-verbal Încheiat În prezența celor doi implicați În eveniment și este semnat și de ei. Îl puteți cerceta personal - a contraatacat directorul hotărârea securistului, Întinzându-i documentul. Privirea Întrebătoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dus la bătrână după fiertură? - l-a Întrebat Petrică. ― Păi, dacă nu mă duceam, nu cred că mai avea cine să vă spună povești În sara asta. Cred că de multă vreme eram oale și ulcele. ― Dacă luăm În seamă spusele lui Bismark privind efectul diferitelor băuturi asupra omului, cred că ai dreptate, tată Toadere - a apreciat profesorul. ― Da’ ce a spus neamțul, Nicule? - a Întrebat Petrică. ― La prima vedere, pare o glumă, dar vorbele lui exprimă adevărul. ― Cum? ― El spunea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am vrut să te provoc cu acele <acuzațiiă. Răspunsul tău nu a făcut altceva decât să-mi confirme și credința mea <ascunsăă. Ești un norocos, vecine”. „Norocul s-a strecurat, Încet-Încet, pe urmele muncii mele. Cred că așa se adeverește spusa: Dumnezeu Îți dă, dar În traistă nu-ți pune. Și eu n-am stat cu gura traistei larg deschise, să mi curgă <para mălăiață În gura lui Nătăfleațăă...” „Ca să nu crezi că sunt un ranchiunos, află prietene, că mâine Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja aproape de spital. Și apoi pentru promisiune. Numai că n-aș vrea să se adeverească spusa: deșteptul promite și prostul trage nădejde”. „Câți n-ar vrea să fie <proștiă ca tine? Numai că n-aș fi de acord ca după ce ai sărit șanțul să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]