16,256 matches
-
au fost stigmatizați pe rând, pe rând, într-o frondă ideologică fățișă sau deghizată sub felurite pretexte culturale, jenant de asemănătoare cu axiologia procustiană a comunismului." Așadar, iată ce reprezintă cultura pentru Răzvan Codrescu - un ring de box în care stânga aplică upercuturi dreptei. Acest tip de reducționism trivial, această deversare a ideologiei în literatură nu reprezintă decât reziduuri ale gândirii "omului nou", incapabil să opereze o separare a domeniilor. Efectul este o cădere pe scara din spate a culturii. De
"Dreptăciuni" pseudocritice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16840_a_18165]
-
direcție comparabil ca valoare cu Titu Maiorescu (ceea ce nu era) sau denunțând (pe bună dreptate, dar asimetric) extrema dreaptă românească din deceniul patru și influența ei nefastă asupra unor intelectuali români, fără să denunțe și manifestările la fel de regretabile ale extremei stângi. (Tot Z. Ornea este însă cel care a sancționat inițiativa rabinului Moses Rosen de a cere interzicerea tipăririi publicisticii "antisemite" a lui Mihai Eminescu și aceasta nu oricând, ci în timpul regimului Ceaușescu, care promova cu adevărat antisemitismul, făcându-l pe
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor), o ia în dezbatere științifică. E, poate, greu de acceptat opinia distinsului autor că limba română s-a născut deopotrivă la stînga și la dreapta Dunării, cînd, se știe, nașterea ei e la dreapta marelui fluviu. Dar din epoca tulbure a etnogenezei poporului român unii dintre acești originari au rămas la stînga Dunării, vorbind (cred că are dreptate dl Carageani) un dialect
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
distinsului autor că limba română s-a născut deopotrivă la stînga și la dreapta Dunării, cînd, se știe, nașterea ei e la dreapta marelui fluviu. Dar din epoca tulbure a etnogenezei poporului român unii dintre acești originari au rămas la stînga Dunării, vorbind (cred că are dreptate dl Carageani) un dialect distinct al românei, fie că sînt cuțovlahi, fîrșeroți, vlahi sau megleni (vorbind, aceștia din urmă, un dialect al lor, meglenoromâna). Ei sînt răspîndiți în Peninsula Balcanică, în Grecia, Albania, Bulgaria
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
a fost construit și de cine. Deci l-am numit așa cum îl numea toată lumea, turnul Goleștilor.) unde se unifică drumul dinspre Târgul-Jiu, HorezulGovora-Ocnele Mari-drumul pe care veneam eu-cu drumul de Craiova-Drăgașani, înseamnă că eram în Râmnic. Prima casă pe stânga era atelierul mecanic al lui Gheorghe Niță (toată luma îl cunoștea) apoi câteva case până la un cimitir la poalele dealului Petrișor. Mai târziu aveam să știu că era cimitirul protestant după care era un loc viran și apoi, până la podul
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
bune. Lăsînd la o parte opresiunea intelectuală și crimele celelalte, morale, și ele comise în partea cealaltă, în numele binelui utopic socialist, mult visat... Revoluția din 1917 născu totalitarismul. Regimul comunist din Rusia a fost puternic sprijinit de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
tip brici", "o apărare beton", "o rochie trăsnet" etc. De altfel, succesul lui marfă a fost anticipat (deși cronologia fluctuațiilor lexicului argotic e greu de stabilit) de folosirea frecventă a altui substantiv cu sens apreciativ-superlativ: meserie ("Mă uitam în dreapta, în stînga, excelent, meserie aeroportul" - Gabriela Adameșteanu, Vară - primăvară, 1989, p. 155), concurat de altfel de un adjectiv variabil din aceeași familie lexicală: meseriaș,-ă ("Ce antenă meseriașă aveau ăia de la hotel!" - Smaranda Cosmin, Aștept provincia, 1987, p. 146). Ca și meserie
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
povățuiesc să-l lase pe Stolojan "să-și facă ambiția", ca să preiau chiar declarația lui sinceră, dată presei. Frumos e că parte dintre acești soli își exercită mandatele de tip recuperator presînd dinspre o falsă dreaptă, iar parte aduc mesajul stîngii aperisto-pedeseriste, la fel de alertată, la rîndul ei. De aici putem conchide și că ambele flancuri sînt panicate în mod egal de șansa uriașă pe care o are Mugur Isărescu, dar și că o eventuală victorie a acestuia ar putea nărui marele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
politic, acesta nu era "național", ci naționalist, fundamental reacționar, cum erau destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța formula de "poet național" mi se pare o necesitate. Căci valoarea lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de un "protest antiburghez", propriu-zis, așa cum pretindea sociologismul marxist, întrucît autorul Scînteilor galbene n-a fost un militant de stînga, ci de o fișă de sensibilitate, care căpăta uneori, e drept, conotații pitorești: "Un incident produs pe cînd colabora la revista Versuri (Iași, 1911) i-a provocat lui Bacovia o reacție disproporționată, cu totul rară în cazul său, și l-
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
motiv, o figură sinistră precum Ion Antonescu e recuperat ca "mare patriot" și imortalizat în statui menite să spele rușinea Clujului funarizat. Din același motiv extremiștii se mențin sus în preferințele electoratului, iar spoliatorii care au batjocorit țara în numele unei stângi imaginare amenință să revină, de două ori mai flămânzi, la putere. Și toate acestea pentru că am acceptat, în decembrie 1989, să ne începem noua viață supralicitând minciuna iliesciană, perpetuând iresponsabilitatea. Acum, toate acestea se răzbună. Dar nimeni nu pare să
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
coarda social-liberală, în alianță cu APR-ul (la feminin, cum ar trebui, numele pe scurt al acestui partid sună ridicol). Un partid care își vede liniștit de drumul independenței sale e mult forfecatul PD care nu semnalizează preelectoral nici la stînga, nici la dreapta, mizînd probabil pe contrastul dintre singurătatea sa și asocierile celorlalți. Convins că va intra în Parlament pe propriile sale forțe, PD nu vrea să-și creeze obligații preelectorale care l-ar putea împovăra înainte de a vedea cine
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
se va opri în fața unor banale țâțâni de fier. (De altfel, devenit tragic personaj al poemului său, " Problema spinoasă a nopților", dl. Dumitrescu se oferă să plătească eventualele daune!) Drama celui care a scris "Jurnalul de campanie", un om "de stânga", nu poate fi, simplist, explicată prin lipsa de omenie a "dreptei". Nu de "dreapta" e vorba aici. Ci de lipsa de compasiune, tot mai dureroasă, a multora dintre noi. Am mari îndoieli că cei care ar trebui să rezolve (imediat
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
omenie a "dreptei". Nu de "dreapta" e vorba aici. Ci de lipsa de compasiune, tot mai dureroasă, a multora dintre noi. Am mari îndoieli că cei care ar trebui să rezolve (imediat, pe loc!) problema sunt "de dreapta". Nici măcar "de stânga" nu sunt. Ei sunt, ca toată această pegră post-revoluționară, "de lăcomie", "de nesimțire", "de dezonoare". Ar merita să fie opăriți, cum tot Geo Dumitrescu spune, "cu cerneală fierbinte"!
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
s-a întâmplat, la propriu, pe jalnica autostradă București-Pitești în urmă cu vreo două săptămâni) sub roțile jeep-urilor blindate și sub greutatea de plumb a gușelor și burților dobândite în exercițiul funcțiunii. Mai triste decât realitatea victoriei sinistre... a stângii (calambur în care italienii n-ar vedea nimic de râs!) sunt speranțele legate de oamenii meniți să scoată țara din mizerie: nimeni alții decât "specialiștii" de pe vremea lui Ceaușescu! Dacă PDSR-ul a lăsat-o mai moale cu Văcăroiu (politruc
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
paralel cu acela de distrugere a ei, partidele democratice luînd naștere odată cu cele nedemocratice. Cauza, adaug, trebuie căutată tocmai în adîncirea disputei dintre tradiționalism și modernitate, dintre liberalism și retrograd, dintre democratism și propensiunea spre totalitarism (de dreapta sau de stînga). Într-un eseu separat, autorul nostru pledează pentru grabnicul sfîrșit al canonului estetic. Fript cu atîtea teorii estetice, de astă dată, cred, dl Sorin Alexandrescu exagerează. Spiritul canonic, în studierea literaturii estetice, nu poate dispărea, chiar dacă postmodernismul (în care mai
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
finanțat de "Fundația pentru o Societate Deschisă" ar trebui, dac-am mai avea resurse de normalitate, să ne bage spaima-n oase rău de tot. Nu pentru că populația pare să fi făcut o obsesie din revenirea lui Iliescu și a stângii la putere. Ci pentru imaginea dată de sondaj asupra tipului de om care domină azi în România. Citind cu atenție barometrul, obții portretul-robot al românului generic, o struțo-cămilă ce l-ar pune în încurcătură și pe enciclopedicul Cantemir. Cineva dinafara
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
și pe enciclopedicul Cantemir. Cineva dinafara țării ar putea deduce din scorurile astronomice ale P.D.S.R.-ului și ale liderului acestuia că românii sunt o populație de atei, de internaționaliști, de "pozitiviști", de marxiști convinși de virtuțile social-politice ale ideii de stânga. Adică protecție socială, înțelegere pentru aproapele tău și celelalte gogorițe legate de "simbolul generozității" sociale. Profundă eroare. La întrebarea, cât se poate de inocentă, "Vi se întâmplă să dați bani cu împrumut altor persoane?", un substanțial 40 la sută dintre
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
la sută "foarte des". Evident, pentru a împrumuta bani trebuie să-i și ai, însă întrebarea nu făcea o limitare a sumelor! Prin urmare, "stângismul" românilor cred că trebuie amendat serios. Tare mi-e teamă că el este unidirecțional: prin "stânga" se înțelege că trebuie să primești mereu, fără să-ți treacă prin minte să și dai (fie și cu împrumut!) Lucru dovedit și de procentul sensibil mai mare referitor al românilor care iau bani împrumut! Un capitol conex se referă
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
decât lasă impresia susținuta campanie dusă prin televiziuni! Covârșitoarea majoritate a populației n-are insomnii din cauza căderilor în serie a băncilor, pentru că ea nu face nici o distincție între acestea și muzee! Uluitoare e și popularitatea unei instituții care numai a stângii nu este: biserica. Instituția la care lucrează Teoctist e creditată de 85 la sută din chestionați, lucru cel puțin îngrijorător, dacă avem în vedere tendințele sale fundamentaliste și modelele anti-democratice propuse cu fervoare. Cum pe locul al doilea în preferințele
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
românilor. Procentul cel mai înalt, 48 la sută, îl reprezintă cel al "pensiilor de stat".... În aceste condiții, cred că direcționarea spre P.D.S.R. nu are de-a face decât în mică măsură cu politicul și ideologicul - într-un cuvânt, cu "stânga". P.D.S.R.-ul (și sindromul său, Ion Iliescu) nu sunt o stare de spirit sau o opțiune rațională. Ci o boală ce-a infectat un întreg popor. O boală tristă și incurabilă.
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
ticăloșie și convingători în minciună. Politicienii vor plăti în continuare milioane de dolari pentru afișe tot mai colorate și semănând tot mai mult cu niște călușe vârâte în gura știrbă a amărășteanului care vrea pentru el însuși beneficiile politicii de stânga, iar pentru vecin belelele politicii de dreapta. Liderii de opinie români nu au de ce să fie altfel decât poporul român. Mă îndoiesc că o emisiune ca a lui Bernard Pivot ar atinge la noi măcar unu la sută din cota
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
că extremitățile se ating. Oricît de diferite ar fi între ele. Extrema dreaptă confundîndu-se cu extrema stîngă, avînd semnul schimbat. Să nu dea Cel de sus să vină la putere, în România, o dreaptă fanatică, xenofobă; xenofobă și fanatică precum stînga, extremă...
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
contemporan. înainte de toate chiar prin faptul că el este, de patruzeci de ani, membru al unui partid profund detestat în România, acela comunist. S-a înscris în 1959, așadar după ce Hrușciov denunțase crimele lui Stalin și cînd numeroși intelectuali de stînga din Europa Occidentală începeau să se despartă de partidele comuniste din țările lor. Particularitatea atitudinii lui Saramago nu se oprește aici. El este încă și astăzi membru al P.C.P. Probabil unicul intelectual de mare valoare aflat în rîndurile unui partid
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]