985 matches
-
agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran și adevărata lumină a zilei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de ani... Încerc să le semăn. ― Nu se poate, suflă speriat locotenentul. Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și-i atinse umărul cu stângăcie. Se îndreptă apoi spre ușă cu pași fermi, pipăind coala de hârtie îndoită în buzunar. CAPITOLUL XIV BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar fi încercat să i-o tragă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii blândă“, ar fi rugat-o Ignatius suspinând. Myrna se lansa probabil în actul sexual cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luat? Le-am ales cu grijă. Salitov nu-i răspunse. ă Uite! Uită-te la ele! Salitov se ridică să desfacă pachetul care conținea o pereche de figurine vopsite din lemn, un husar cu doamna lui, cu fețe cioplite cu stângăcie, dar vesele. ă Ce ai în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți Kezel le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a dorului de construcție al vremii noastre”. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Costin îl amenință pe Tzara că, la concurență, „Grupul «mistic» de la Gîndirea anunță sosirea lui Jacques Maritain”... O notă explicativă a lui Henri Béhar (tradusă de Fănuș Băileșteanu) pune punctul pe i: „Această foarte scurtă fază de contact demonstrează, în pofida stîngăciei sale, cum anumiți scriitori români se simțeau stingheri în «provincialismul» lor și așteptau consacrarea de la Paris. Ea explică de ce unii, ca Voronca, Sernet sau Fundoianu, aveau să-și schimbe limba pentru a se face ascultați. Dacă volumul lui Costin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revistei poeme apocaliptice, cu figurație istorică și tentă expresionist-futuristă („Stih hun“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, „Apocalips de uzină“ ș.a.), sau „proză” despre absurdul despiritualizat al artei și al lumii moderne („Logica absurdului“). Sînt texte, totuși, pe nedrept ignorate, în care stîngăciile de execuție coexistă cu destule sclipiri de poezie autentică. Editorialul său din nr. 79 - „Între idolatria și sfințenia artei“ - este însă un manifest ortodoxist și antimodern(ist), în care artiștii laicizanți apar expuși anatemei viitorului: „...și vor fi dezvrăjiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicul a devenit singurul educator al teatrului”. Tinerii insulari pledează pentru „decabotinizarea actorului” și „reintegrarea textului în sacrele sale drepturi”, reprezentarea „integrală” a operei avînd loc cu respectarea cît mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a făcut tot posibilul să pătreze o atmosferă de familie aproape normală, dar, din moment ce aceasta nu existase niciodată cu adevărat, nu prea știa, săracul, cum trebuia să procedeze. În primele zile, se străduise să pregătească cina și stăteam amîndoi cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți de tăcerea din jur, de lipsa urletelor și a acceselor de furie sau a farfuriilor sparte. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uneori la copilărie, la cît de mult Îl iubeam și cum era cavalerul meu În armură strălucitoare. CÎnd mama era „bolnavă“, cum spuneam noi, tata se Îngrijea mereu de mine. El venea să asiste la piesele puse În scenă cu stîngăcie, la școala generală. El venea la școală să discute cu profesorii atunci cînd se iveau probleme, iar cînd eram bolnavă, tata Îmi dădea medicamente cu lingurița și-mi alina suferința. Încerc să nu mă gîndesc prea mult la vremurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest dar e aproape palpabilă. Dar poate ar fi mai bine să nu-i spui Încă nimic Emmei. — Linda, nu știu ce să zic. O Îmbrățișez cu stîngăcie. E cel mai incredibil cadou pe care l-am primit vreodată. Emma se urcă În spate și se apleacă să ne dea cîte un sărut pe obraz, mai Întîi mamei ei, apoi mie. — Ce mai e nou? Întreabă ea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce contează. — Pot să mă așez lîngă voi? Întreabă Charlie trăgîndu-și un scaun Înainte ca vreuna din noi să apuce să-l refuze. Lisa se mulțumește să se lase În scaun și să zîmbească larg, În timp ce eu mă dau cu stîngăcie mai Încolo, ca să-i fac loc. — Și prietenii tăi? — Pleacă Într-o clipă, spune el. Se duc la o petrecere pentru care eu nu am dispoziție. Am nevoie să mă culc devreme. Și, În vreme ce stăm toți trei acolo, mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oraș cu un bărbat foarte drăguț ! — Ești atît de cinică, dragă Jemima, Îmi ține și Lissy isonul. Eu una cred că e cît se poate de romantic. Vor avea o seară absolut perfectă, pentru că nu vor avea parte de toată stîngăcia aia care există la Început. El știe ce Îi place Emmei. Știe ce-o interesează. E absolut evident că sînt deja cît se poate de compatibili. — Ei, eu Îmi iau mîinile de pe tine, spune Jemima, care Încă mai clatină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de la „Flore” pe sacoul lui nou‑nouț. Dar Abe nu voia să fie consolat pentru că era ceea ce era. Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
merge, de a vorbi, de a ridica din umeri, de a zâmbi. Cunoștințele noastre americane o considerau Întruchiparea grației și eleganței europene. Și Rosamund gândea la fel. I‑am explicat că sub această fațadă se ascundea un soi de atrăgătoare stângăcie. Dar prestigiul ei, reputația de care se bucura În ramura ei de fizică, salariul gras cu care era plătită, inimitabila ei vrajă amețitoare constituiau prea multe atuuri pentru ca vreo femeie să cuteze a competiționa cu ea. Rosamund spunea: - Ce femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să-mi amintesc cum a fost la Spital, când a făcut avortul, pentru că m-a anunțat la câteva zile după despărțire, mereu aceeași doamnă demnă, că a rămas însărcinată și că o să facă avort. Am procedat cu cea mai mare stângăcie posibilă. Am avut ÎNCREDERE în ea, am pus BAZĂ, am fost atât de BUN, iar ea a amânat cu aproape trei luni momentul, era s-o încurce, poate mă vedeam cu un copil. Eu credeam că rezolvase singură până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în grabă, aparent simțindu-se îngrozitor de vinovat. Ce să fac? Știi, eu cred că e foarte bună... —Las-o în pace, i-o tăie Sally. Dacă te duci să vorbești cu ea, o să fie peggio 2. Paul scăpă ocazia cu stângăcia lui, în timp ce Sally se duse s-o încurajeze și el pe Tabitha. Sophie își făcu apariția cu un strănut uriaș, de pe traiectoria căruia încercă să scoată bucățile de material pe care le avea în brațe. Le trânti pe biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Aveam impresia clară că vede la MM un spirit înrudit cu al ei. Am privit-o lung, încercând din răsputeri să găsesc o cale de a formula întrebarea care-mi stătea pe limbă. În cele din urmă, am zis cu stângăcie: — Ce altceva ți-a mai spus Helen și s-a dovedit a fi adevărat? Hazel avea un aer gânditor. — Vrei să spui chestii la care nu m-am gândit eu însămi? Păi, ce a zis despre Bez, cred. Tipul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de puternică pentru a salva pe cineva ? În plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul În artă, a Înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fărĂ fond. Cineva care Își risipește talentul În proiecte lipsite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii În fața noastră, poves- tindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătĂfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a Împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă sau gheață, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de puternică pentru a salva pe cineva ? în plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul în artă, a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fără fond. Cineva care își risipește talentul în proiecte lipsite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și hlizindu-se pe seama stângăciilor comise de nătăfleții anteriori - ca să nu cumva să facem și noi la fel ! - a trecut la lucruri serioase. Ne-a împărțit niște hârtii cu instrucțiuni despre „Cum să supraviețuiești frigului arctic“. Eram sfătuiți să nu mâncăm zăpadă sau gheață, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să fie singură? Nu ducea lipsă de priviri admirative, remarci de tot felul, dar..., cu toate acestea... Dar din toamnă până aproape în vară, cam multă apă a curs pe Dâmbovița. Abia atunci, după multe tatonări și încercări pline de stângăcie, i-am făcut eu o declarație de dragoste plină de umor, care a provocat doar o explozie de râs din partea ei. M-am pierdut eu pe moment, dar pe vremea aceea, când eram obrăznicuț și îndrăzneț, am prins-o pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]