1,757 matches
-
ne-am simțit minunat Împreună de fiecare dată. — Nu te-a sărutat niciodată? Doar ți-a tras-o, ca o prostituată? Kitty zâmbi. — Sărutul e foarte important. Zicea că nu-i place să se sărute cu nimeni, explică Spencer, ușor stânjenit de mărturisire. Știi, există oameni cărora pur și simplu nu le place să sărute. Dar nu era o relație bazată doar pe sex, ne-am Întâlnit timp de trei luni Înainte de-a face sex. Toată perioada asta de curtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne stânjenea și mai mult mișcările, în sfârșit, am ajuns în vestiar și acolo era un soare strălucitor, Un soare în vestiar, rosti întrebător Marçal, În momentul acela nu mai era vestiar, ci un fel de câmpie, Și astea au fost senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise. Acolo era domeniul meu, imperiul meu, acolo puteam fi monarh absolut, pontifex maximus, Michelangelo, orice. Nu mă stânjenea nimeni, nu mă contrazicea nimeni. Eram admirat, adulat, uns cu suc de mirt, mă bucuram de toate onorurile posibile. Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizând ochii sau noaptea în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. „Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea”. A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevărata Inchiziție și ai avut parte de globi oculari proaspeți, plini de frică adevărată ca garnitură la porția ta de creier tartar, sau dacă ai studiat descrieri baroce ale suferințelor martirilor din muzeele Europei, acest gen de spectacol te va stînjeni de bună seamă. Marfa originală, sau dacă vrei „autentică“, nu coboară niciodată la nivelul auto-parodiei sau kitschului. Dar acesta este un moment deosebit al Istoriei. Acestea sînt timpuri În care penisul Președintelui este star de televiziune seară de seară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
știe de ce Îi servesc tot pe bogați, și nu pe cei nevoiași. Sandina Îl conduce către o bancă de lemn din grădină. O privește În timp ce se dezbracă hainele, apoi face și el la fel. Este bronzată și aurie și deloc stînjenită de goliciunea ei. Îi ia de mînă, Îi examinează trupul alb ca un vierme, apoi Îl trage către saună, unde o căldură parfumată Îi Învăluie. Sandina toarnă un polonic de apă pe pietrele Încinse, apoi se așează lîngă el, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu asta era ideea întregii afaceri? — Mda, mă rog. Fran începea să se simtă stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător maică-sa, dispari. Fără îndoială trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aurul mat a părului și ridurile adânci de pe obraji, care dădeau o notă de imperfecțiune și umanitate, ce o înduioșă nespus pe Fran, trăsăturilor lui desăvârșite. Îi plăcea faptul că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te crezi chipeș și plin de succes dacă nu te simți iubit? Și totuși Camilla părea să-l iubească, ba chiar prea mult. Se agita în jurul lui, fără să observe că fiecare mângâiere, fiecare cuvânt măgulitor, păreau doar să-l stânjenească. Fran își dori ca el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani. Îmi duc hainele la spălătorie. În sufragerie masa era așezată impecabil, cu vase de cristal și șervete de in, făcând-o pe Fran să se simtă și mai stânjenită de ținuta ei nepotrivită. Avu însă impresia că, Camilla abia aștepta să găsească ceva de criticat. Fran se așeză la masa lustruită, minunându-se că toate femeile din viața lui Laurence păreau să-l considere un dar ceresc. Ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nuntă adevărată dacă nu ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne aibă ca domnișoare de onoare sau nu. Poate că vrea să facă doar cununia civilă. — Sigur că nu, dragă. Asta o lași pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
apucau să ațipească puțin. — Pot să stau lângă tine, tati? ciripi Louise, trântindu-se pe locul de lângă Jack. Carrie, observă el, nu numai că-l așezase în capul mesei, dar se aștepta ca el să împartă friptura. Chiar dacă se simțea stânjenit de o încercare atât de fățișă de a crea impresia unei familii fericite, Jack nu putu să nu recunoască faptul că masa era delicioasă, iar atmosfera îmbietoare. La începutul căsniciei lor, visase îndelung la astfel de scene. Dar Carrie avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e îndrăgostit de tine. De câteva luni bune. Ascultă cântece siropoase, se îmbată și rămâne uitându-se la ziarul tău. Dacă n-aș fi venit acasă în ziua aia totul ar fi mers de minune între voi. Dar am fost stânjenit și am încercat să fac pe durul. — Te-ai descurcat foarte bine. — Mda. Și ți-am dat impresia că tata și-o trage în stânga și-n dreapta, dar adevărul e că tu ești singura femeie care l-a interesat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a amintit și mai mult de Louis Jouvet. — V-aș ruga, dacă se poate, să vă uitați puțin pe lista pasagerilor. Caut un Gaston Bonaparte. — Aspetta, signorina. — Tante grazie. Întors de la toaletă, Takamori cerceta cu privirea o pictură murală, aparent stânjenit de îndrăzneala surorii lui. I-a luat destul de mult funcționarului să verifice lista. Apoi a închis cu zgomot registrul și, cu un zâmbet ușor sarcastic, a ridicat patru degete. — Quarta classe. Pentru că nu călătoriseră niciodată cu un vapor străin, Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe cineva, nu-i așa? Ai cunoscut un tip! — Nu, nu, nu e nimeni, zice, iar obrajii i se aprind și mai tare, dînd-o de gol. Fugi de-aici! Mă las pe spetează și Îmi Încrucișez brațele, privindu-i gesturile stînjenite cu un rînjet pe față. — Nu pot să cred că ai cunoscut pe cineva și că nu ne-ai Împărtășit toate amănuntele picante. Nu-i de mirare că nu ne-ai lăsat pe mine și pe Trish să venim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e genul și apoi, pe Dan nu-l interesează nimeni În afară de tine. Nu e genul? Îmi amintesc remarca Lindei despre un alt gen de femeie, anume aceea care o șterge cu un bărbat care nu-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi se răsucește spre mine. — Ce mai fac prietenele tale? mă Întreabă. Trish și... Lisa? Îmi joacă mie feste imaginația sau chiar a ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce dădea un sens vieții sale Împrăștiate, singura ei lumină. — Nu, Îi răspunse papițoiul vag. Ceilalți nu vor primi mesajul. — Mesajele de confirmare au fost deja expediate toate? Întrebă Emma. Vocea ei scrâșnea ca o unghie pe tablă. Tânărul șef, stânjenit de franchețea operatoarei, se ridică de pe scaun pentru a-i da de Înțeles că trebuia să plece Înainte ca această conversație să ia o turnură neplăcută. — S-ar putea, dar nu mă ocup eu de asta, o preveni, forțându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
televizor alături de Hillary Clinton era atât de fericită și de mândră de mine. Dacă trebuie neapărat să vină și Kevin Buonocore, măcar să fie prezentabil. Adică așa, ca toți ceilalți. Era atât de comic din cauza plasturelui de pe ochi, sărăcuțul, cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i, Kevin, și spune-mi dacă e mărimea potrivită. Nu era prea sigură dacă era talia corectă. Buonocore Jr. părea destul de Îndesat. Prea mulți cartofi prăjiți, prea multe după-amieze singur În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a întors privirea, rușinată. Unchiul meu părea și el stânjenit de gestul fratelui său, pentru că s-a aplecat, l-a ridicat pe Iacob luându-l de braț și a dat din cap într-o parte și-n alta. Erau prea departe ca să le auzim vorbele, dar i-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că ai norocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că ai norocul lui Osiris însuși într-ale pământului. Atunci a fost rândul meu să mă simt stânjenită de amabilitatea lui. Cum de s-a întâmplat să întâlnesc atâția oameni drăguți în viața mea? Care era sensul unui asemenea noroc? Munca îl chema pe Menna înapoi acasă, așa că a trebuit să fim gata în câteva zile. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui particular, nu ? — Se pare că n-a mai avut nici o relație de la moartea lui Pete Laidler, spune Artemis pe un ton sec. Așa că mă cam Îndoiesc că ai avea vreo șansă. — Ghinion, Caroline, spune Nick rîzÎnd. Mă simt destul de stînjenită de faptul că asist la discuția asta. Poate ar trebui să părăsesc Încăperea și să mă Întorc după ce termină. Dar, pe de altă parte, poate că chestia asta n-ar face decît să atragă atenția asupra mea. O clipă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]