980 matches
-
moneda nu mi-a dat niciun semn. La drept vorbind, nici nu știam ce s-o întreb. — Întreab-o ce s-a întâmplat, de fapt. De ce a simțit tataia nevoia să iasă din el însuși... Pantelimon își ridică fruntea și zâmbi, stânjenit. Asta nu pot să fac. Vezi tu, moneda nu răspunde decât la întrebările despre viitor. Trecutul e treaba noastră. O fi existând o altfel de monedă, dar nu-i din argint. Ori poate, fiind mai complicat, nu e destul să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți spun ce copaci au fost. Aici, pe Moșilor Vechi, erau castani. Și pot să-ți descriu cum arătau casele rase acum din temelii. Cum arăta lumea nestricată, netăiată, nedărâmată... — Auzi, da’... Costică se opri o clipă, privi în jur, stânjenit, și se apropie de căruțul băiatului. Întrebă, aproape pe mutește : — Piciorul meu... celălalt... poți să-l vezi ? — Când stai nemișcat și nu țopăi, da. — Piciorul meu ? bâigui Costică Ologu, cu glasul gâtuit de emoție. Vezi piciorul meu ? Unde e, arată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-a dreptul sclipea. Pe drum treceau alaiuri de oameni care priveau, dar nu mai erau oameni-animale, oameni- păsări sau oameni-flori, nu mai aveau chip, deși, într-un fel, toți purtau chipul lui. Ea îi întinse portocala, Coltuc se simți stânjenit, arătând cu ochii spre încheieturile lui neterminate, uitase însă că trecuse dincolo de granița lucrurilor pe care măsurătorile le deosebesc, acolo nu mai existau nici mâini, nici picioare, ci numai ritmuri și energii. De aceea, chipul palid râse de stânjeneala lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dantelă care se continua în banda ciorapilor negri. Pantofii erau atât de săltați pe tocuri, încât fata părea suspendată deasupra pământului, cu tălpile atârnându-i. Dar, în ciuda acestei înfățișări în care fiecare detaliu era potrivit cu celelalte, avea un aer stânjenit. Cum te-a chemat azi ? întrebă Maca, găsind un pahar și privindu-l la lumină. — Beatrice. — Lui Tili i-ar fi plăcut să audă asta, îi întinse Maca paharul cu votcă. Te cheamă altfel în fiecare zi ? — Da, dar se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem în locul nostru de pe vremuri, spuse într-un târziu Maca. De acolo a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic, neștiind cum să-și ascundă mâinile, privind curios la cel aflat de partea cealaltă a obiectivului. Simți durerea eliberatoare a sfântului de pe catapeteasmă, simți arsura pe degete, funinginea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l știa. Era trist și se gândi că ar trebui să-l învețe. De aceea spuse, vorbind singur : — Cel mai mare ucigaș e cuvântul. Omenirea e o uriașă groapă comună. Trecătorii îl priveau nedumeriți. Un tânăr, cu un aer ușor stânjenit, aștepta în ușa atelierului în ale cărui vitrine păpușile ședeau frumos așezate, de parcă așteptau să înceapă spectacolul lumii. Lucrați aici ? îl întrebă tânărul, când îl văzu oprindu-se. — Nu știu dacă „lucrați“ e formula cea mai potrivită. Cât despre „aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vă las. Am o bina prin apropiere. Ce vreți? Sunt un simplu zidar. Zicând acestea, Ioanide, după civilitățile de rigoare, plecă, lăsând pe Pomponescu stăpân pe câmpul de bătaie. Acesta nu se simțea totuși biruitor și șezu multă vreme stânjenit. Dezinvoltura lui Ioanide, ochirile lui de uliu spre Ioana, aprige și sigure, calmul ironic, toate astea indispuneau pe ministeriabil. Prezența arhitectului la faivoclocul doamnei Valsamaky-Farfara, organizat ca un simplu pretext pentru tratativele sale sentimentale cu Ioana, i se păru foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se afla acum la volan, așteptând în poartă, și care avea o anume corectitudine, dacă nu distincție, ușor ironică. Ce rost avea acest plasament nu se întreba, deși intuiția lui îl lăsa să ghicească, el personal nu se simțea deloc stânjenit. În cazul unei întorsături favorabile oamenilor noi, el se afla protejat, în celălalt caz n-avea nici o responsabilitate, Hangerliu era un om de lume ca și el, care nu se risca. - Spune-mi, domnule, ce fel de om este acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De am fi în Sparta antică și am sta pe ideea de patrie, aș pricepe. Eu însă te întreb: pentru ce această disciplină feroce? Ce urmăresc? Pica tăcu stânjenită. - Întrebarea capitală este, reluă Ioanide firul dialogului,pentru ce a fost pedepsit? Ce zici tu, Pica? Fata își mușcă doar buzele, dar vorbele intenționate se înțelegeau: "Nu știu!" Atunci arhitectul o prinse puternic de umeri și o scutură nu fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prima dată prin ne-seriozitatea lui. - Pe mine mă cheamă Ion! răspunse el. . - Tu ce meserie ai? Își urmă implacabil interogatoriul copilul. . - Fac case! zise Pomponescu sculîndu-se și scuturând închip de "la revedere" mâna băiețașului. . Se ridicase pentru că se simțea stânjenit. Avea sentimentul că a fi ministru nu-i o meserie și că mințise declarîndu-se constructor de case, întrucît de mult nu se mai ocupa cu asta. Imaginea lui Ioanide îi răsări iarăși înainte, drept termen ironic de comparație. Ajuns în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casei. Pomponescu dorea ca sergentul să nu stea în chip aparent la poarta lui, madam Pomponescu ceru pentru el o gheretă specială. Pomponescu avea impresia, când se întorcea acasă, de a intra într-o instituție publică, și se simțea foarte stânjenit de salutul sergentului. Madam Pomponescu făcu unele modificări de mobilier în anticameră, puse pe un perete un portret în ulei al lui Jean, iar într-un colț un bust al aceluiași, opere a doi artiști care voiau să pătrundă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mamă-ta m-a însărcinat să-ți aduc acest pachet și asta. Și întinse lui Tudorel o icoană miniaturală, imprimată în argint și legată cu un șnur. Condamnatul o luă tăcut și o vîrî în buzunar. Urmă iarăși o pauză stânjenită. În fine, Tudorel întrebă: . - Tată, ai citit caietul? . - Da! răspunse acesta. . - Atunci sper că înțelegi că nu sunt un delicvent ordinar. - Ești numai un exaltat care te-ai rătăcit pe un drumiluzoriu. O eroare fatală a generației voastre. Puteați să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
abstractă, nu se poate dispensa de geografie. Pomponescu încercă să-și însenineze gândurile în colocvii cu Ioana. Nu s-ar putea spune că aceasta îl primi cu indiferență, având în vedere placiditatea ei obișnuită. Însă îl trată cu o privire stânjenită, în care se ghicea compătimirea. Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide se repeta acum cu Pomponescu, într-un mod mai grav, deoarece pe cel din urmă lumea nu și-l putea închipui decât puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le anihilăm orice demers prin argumente logice și la obiect. În cazul acestei categorii, autorii recomandă: • să vizăm ca obiectiv principal surpinderea și eliminarea ideilor proaste; • nu este neapărat necesar să îi demascăm și să îi facem să se simtă stânjeniți. Mai bine vorbim (și interacționam) ca și cum ceea ce au spus/au afirmat ei se leagă cumva de adevăratele probleme sau ca și cum vorbele lui ne-au amintit de niște aspecte importante; • să arătăm cum stau lucrurile în realitate, utilizând limbajul Eu: "Eu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
luni faceți utopii; și, dacă faceți, pun pariu zece la unu că însărcinați statul să le realizeze. Și dumneavoastră, Doamnă, sunt sigur că vă doriți din adâncul inimii să vindecați toate relele tristei umanități, și că nu ați fi deloc stânjenită dacă statul ar dori doar să dea o mână de ajutor. Dar, vai!, nefericitul, ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu s-au pus pe treabă că sunt somați să se execute. "Dați-mi deci de lucru, pâine, ajutoare, credit, instrucție, colonii", spune poporul, "și totuși, conform promisiunilor voastre, eliberați-mă din strânsorile fiscului". Statul nou nu e mai puțin stânjenit decât statul vechi, căci un fapt imposibil poate fi promis dar nu și împlinit. Încearcă să câștige timp, îi trebuie pentru ca să dea roade. Mai întâi, face câteva timide încercări; pe de o parte, extinde puțin instrucțiunea primară, pe de altă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
i s-a schimonosit cu un milimetru. Ca și cum plânsul acesta avea o viață a lui, care trebuia respectată, o viață dictată de viața paginii și acompaniind-o în chip necesar. E singurul plâns la care, asistând, nu m-am simțit stânjenit. Mai mult, era un plâns căruia i te puteai alătura, pentru că de fapt el depășea drama unei persoane și devenea plâns în orizontul unui destin comunitar. Cred că românii nu mai știu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plângă. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmă se simte mai apropiat ca vârstă și împărtășește, cu mici excepții, aceleași opțiuni culturale și lumești. Trebuie să recunosc însă că această ipostază de contemplator imperturbabil îi prilejuiește uneori dlui Cimpoi scurte clipe de disconfort intelectual. De pildă, pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde s-a afirmat că tinerii scriu o poezie neocomunistă, că înțeleg procesul creației la fel ca generația lui Petru Cruceniuc (un jalnic versificator de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de androgin), îl "mănâncă din ochi" și fetele și femeile (și Veronica, și Natalița, țiganca) ceea ce e lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
frumos arcuite rămăseseră întredeschise de parcă ar fi vrut să continue cu ceva și Simiuc nu se putu abține să nu o privească puțin mai atent și să conchidă că această fată nu stă aici, ci undeva la oraș. Răspunse întrucâtva stânjenit de privirea fetei. - Dacă numitul Gheorghe Tofan stă aici, înseamnă că am nimerit. În gând parcă nu-i venea chiar la îndemână cum spusese „numitul Gheorghe Tofan”, de parcă ar fi fost la tribunal, dar fără să vrea îl citase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
foc, uimindu-și consătenii iarna cu băile lui de zăpadă. Agilitatea mișcărilor bătrînului - întradevăr bucuros de oaspeți - este cu totul ieșită din comun. înainte de toate, are ceva de spus unor profesori din sat care-l mai ajută la aranjarea ,,muzeului “. Stînjenit că n-are ce face, dar trebuie să ne lase oleacă singuri, o tunde la fugă pe uliță, cu o elasticitate felină, ce comprimă parcă un uriaș hohot de rîs tineresc, adresat obișnuinței noastre de a socoti că un om
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
oameni, trăiam... Sufeream ca un câine, dar trăiam... Trăiam peste tot, în fiecare cuvânt... Cum de-au putut face așa ceva? Cum de au putut închide totul? Cum deau putut da oamenii afară? Ce mă fac eu acu’? SAMUEL BECKETT (Privind stânjenit în jur, șoptind): Taci dracului că râde lumea. GODOT: Care? Cine? SAMUEL BECKETT (Șoptit) Nu vezi? Naiba săi ia. Nu vezi câți sau adunat? GODOT (Șoptit): De unde sau adunat? Ce naiba vor? SAMUEL BECKETT: Habar nam. Important e că sau adunat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vorbim despre orice. - eviden țiază convingerea scriitorului că sensul existenței lui este comunicarea cu semenii. 7. În textul dramatic citat, indicațiile scenice au rolul de a dirija jocul actorilor, prin precizarea elementelor paraverbale și nonverbale ale discursului [Samuel Beckett (Privind stânjenit în jur, șoptind); Godot (Mirat, agitat)]. 8. O trăsătură a genului dramatic este prezența didascaliilor, prin care se precizează elemente ale spectacolului teatral. Deși în număr redus, indicațiile scenice apar și în fragmentul citat: Cei doi se îmbrățișează. O altă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poet, dar și în postură de comentator credea ferm în puternicia cuvântului; nimic informulabil! "Orice se poate descrie verbis..." Performanțele de acest gen, rarisime, depun mărturii despre măreția unui creator. La polul contrar, Salvatore Quasimodo ("Nobel" italian în 1959) declara stânjenit că n-a avut la dispoziție decât cuvântul, material precar. Mulți dintre modernii de ieri sau de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]