730 matches
-
diavolului.“ * Care este, în fond, scopul ratării? Sinuciderea, ruinarea ființei, agonia? Dematerializarea, eterificarea existenței, trans figurarea, propria sanctificare? * Nimeni mai mult ca intelectualul nu este atât de bântuit de obsesia timpului pierdut. Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Sărindar, puțină invidie tot avea, când se gândea la ei. Articolul de fond nu era semnat, dar părea să fi fost scris în stilul lui Constantin Mille. Adică deformări expresive ale realității, frumos împachetate în cuvinte, cu o retorică bine stăpânită, ca de la un fost profesor de literatură, devenit avocat. Sigur că peste toate era socialismul lui militant, din cauza căruia fusese dat afară de la Universitatea din Iași, cu mulți ani în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic, dar stăpânit, baritonal cu inflexiuni molcome. După încruntarea sprâncenelor și cutele frunții, dădea impresia unui om cu o voință de nestrămutat... Dar, stăpân pe mișcările trupului sau pe vorbele sale, calm și cumpănit. Lisandru pentru o clipă muți, nu se aștepta la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu fie ilustrate vreodată nici cu penelul, nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fidelitate eternă și viitoarea Întrupare prin VirtualEve, În timp ce dreapta Înmănușată articula un „cioc! cioc!“ suav pe ușa care-mi apăruse În față. Enter! Încăperea respira tinerețe și morală. Mobilierul, o minune Într-un Art Déco Întârziat, mixat cu un rustic stăpânit, Îmbia la cunoaștere reciprocă și la schimb fertil de idei. O privire furișă aruncată spre cartea uitată pe așternutul roz mi-a dezvăluit titlul: De ce iubim femeile, roman introspectiv de mare succes la acele vremuri. Apoi, perdeaua de un verde-aprins
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se fractura În unghiuri drepte, ieșea pe ușă și dădea ocol coridorului, iar apoi se Întoarcea cuminte, În același punct, ca un câine credincios de care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat de-abia se mai ținea pe picioare, iar eu nu știam ce-o să se mai Întîmple. Tata era atît de fericit și de emoționat, stăpînit parcă de o forță sălbatică, ochii-i jucau În cap ca niște demoni, Își lăsa capul pe spate și rîdea așa de tare că răsuna tot localul. Părintele Chris O’Rourke trebuia să țină slujbă a doua zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căprui șocanți și combativi. Se gândi mult înainte de a răspunde. Dacă am fi putut ajunge ceva mai devreme, am fi avut probabil șanse mai mari. În acel moment, dădea impresia că ascunde ceva. Ca și Fiona, simțeam o furie bine stăpânită. Dar asta fiind situația, continuă ea, nivelul oxigenului din sânge a fost lăsat să coboare prea mult. Singurul lucru pe care-l putem face este s-o mutăm la terapie inensivă și s-o supraveghem. — Și ce mai așteptați? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
optice adevărate, pînă și-n cele mai cretine movies cu asasini seriali filmările și luminile sînt fără greșeală, pică fix pe detaliu, pe mamelon, și pleci acasă sau În lume cu pavilioanele urechilor aplatizate de decibeli cubi. Estetica vizualului perfect stăpînită nu mai este Însă-n concordanță cu scopul, mai Întotdeauna minor, dacă nu rizibil. Se Încearcă diferite deschideri. Supape. Se Încearcă degeaba, fiindcă tehnologia ultra Înaltă n-a Împins nici cu un micron arta regizorală În Zona călăuzei. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În comun. Pornind de la scenariu. Din fericire pentru Senator și pentru noi, filmul lui Mircea Daneliuc nu este ecranizarea unei curiozități Întristate precum cartea lui Băieșu. Ieșind brusc și În chip neinspirat din zona unui comic stăpînit atît cît trebuia stăpînit, scriitorul a-ngrămădit În acel plin de succes roman tot ce a găsit prin jur, cu aerul unuia care face, pe lîngă acte de piscoidală cultură, și-un gest eroic. Disidentistic. Astfel Încît, În locul unei fresce ambițioase a ieșit o varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau megafon divin, deși locuiește la New York. Așa c-am simțit că Înnebunesc și-mi pare rău, film pe care l-am văzut puțin, păcat de titlul lui Iaru, Începuse interesant, Într-o fabrică cu un argou nefiresc de bine stăpînit, Însă la scena unde muncitoarele Își ridică bluzele și-i arată maistrului sînii În semn de protest, cum fac ele de obicei, Încă de pe vremea spaniolilor, am căzut pe gînduri. SÎnt trei perechi, adică șase sîni succesivi, patru-n dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa cum s-a întîmplat cu "în curte la Dionis", s-a petrecut și cu altele... Cladova își clătină cu îndîrjire capul, ca și cum ar fi vrutsă se trezească. - Și cu toate acestea, trebuie să existe o explicație, începu cu o greu stăpânită iritare în glas. Vreau să spun, o explicație la toate aceste bizarerii și mistere, sau pseudomiste-re. N-am avut norocul s-o cunosc, dar de câte ori am ascultat-o, mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el, Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în sfârșit sosesc la Bacău, prezint documentul de legitimare, sunt introdus într-un birou cu mai multe mese de lucru și cadre militare în activitate, mi se dă o foaie de hârtie cerându-mi-se repetarea declarației. Cu un calm stăpânit reproduc aproape cuvânt cu cuvânt declarația anterioară, retrăind momentele dramatice ale coșmarului prin care trecusem în retragere. Predau declarația și întreb dacă pot pleca în garnizoana de unde venisem. Cel ce mi-a primit declarația (căpitan) o parcurge rapid cu privirea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca și domnișoara Postelnicu, pe care totuși a surprins-o de câteva ori privindu-l cu o curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. Predeleanu chiar observă, mai mult ca să tachineze pe cumnată-sa: ― Sezonul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă prin sat și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe unde-ai fost! 2 ― Am plecat foarte exact! observă Titu Herdelea examinîndu-și ceasul și văzând că la nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
E ca să te ajute să câștigi putere și control asupra corpului tău, răspunde patroana. Și ca să mărească sensibilitatea buzelor tale de jos. Buzele de jos? — Urmează-mi sfatul și exersează, și atunci vei înțelege pentru ce e. Odată această artă stăpânită, îl vei îmbăta de plăcere pe bărbatul de sub tine, iar el își va aminti cu siguranță numele tău. Cuvintele ei m-au vrăjit. Da, aș vrea să-l fac pe împăratul Hsien Feng să-și aducă aminte de numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rivalitatea gepizi-longobarzi s-a accentuat: pentru a-și asigura superioritatea militară, longobarzii s-au aliat cu avarii, popor nomad asiatic. Ca urmare a războiului izbucnit, gepizii sunt înfrânți, în 567, de coaliția celor două etnii, ce au ocupat întreg teritoriul stăpânit anterior gepizi, iar longobarzii au migrat în nordul Italiei. Avarii și-au instalat centrul puterii lor în Pannonia și, pentru două secole, devin stăpânii regiunii Dunării mijlocii și ai Europei centrale (vezi mai jos). Însă distrugerea puterii gepizilor nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fel Europa centrală. Au urmat, vreme de douăzeci de ani, o serie de expediții împotriva Imperiului, în zona Dunării de Jos, care au slăbit frontiera dunăreană și au deschis calea atacurilor slavilor aflați în nordul Dunării. Avarii revendicau orașul Sirmium, stăpânit anterior de gepizi și ocupat, în 567, de bizantini. În 572, în urma războiului dintre bizantini și perși, presiunea avarilor s-a intensificat și, în urma unor noi înfrângeri, s-a ajuns la o înțelegere cu Bizanțul, în anii 574-575. Astfel, avarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământurile fiilor cneazului Bâlea există "o episcopie... care nu este supusă nici unei mitropolii", cerându-i să fie adusă sub ascultarea Bisericii romane. S-a dedus de-aici că ar fi vorba de o episcopie ortodoxă în părțile Bihorului, în teritoriile stăpânite anterior de Menumorut.33 Viața bisericească în Dobrogea În a doua jumătate a secolului al X-lea, sub împărații Focas (963-969) și Tzimiskes (969-976), partea de est a Bulgariei este ocupată de bizantini, iar Dobrogea este transformată într-o themă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca Mavrocastro sau Asprocastro (Cetatea Albă). La sfârșitul secolului al XIII-lea, Cetatea Albă era un centru însemnat, iar populația sa era eterogenă: bizantini (greci), români, evrei, tătari, orașul avea o reședință episcopală ortodoxă. Orașul era situat într-un teritoriu stăpânit efectiv de tătarii Hoardei de Aur, cu numeroase frământări politice și militare, în urma dispariției lui Nogai, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Aflată la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, Cetatea Albă se bucura de o notorietate excepțională, ea este menționată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]