713 matches
-
noastră tipăritură postbelică, editată cu literele firești ale graiului stămoșesc... Așadar ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre una cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare schimnicească și înțelepciune latină. Ni-i drag alfabetul latin nu pentru că este mai bogat decât alte sisteme grafice, dar pentru că este al nostru. Recăpătându-ne propriul glas, ne recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică Iubirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
multă dăruire în exercitarea misiunii și nu este îngăduitor cu preoțimea, care nu se ridică la așteptările dorite: îl critică pe preotul Giovanni Bulgarul, care, după ce slujise vreme de nouă ani la Huși și la Bârlad, a fugit în Dobrogea, stăpânită atunci de Poarta Otomană, în orașul Babadag, unde se găseau catolici, din cauză lipsurilor și a „amărăciunilor pricinuite de monseniorul vicar”. În locul acestuia, a fost trimis să slujească părintele magistru Giovanni Battista del Monte. Iacob Dluski, episcop catolic polon, numit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1 iulie audiența la rege, îi spuse ce avea pe inimă și... fu închis 2 luni la Bistrița. Apoi, de acolo, domiciliu forțat la Predeal și în fine, după abdicare, dictatura. Când generalul Antonescu luă puterea dictatorială, toată tensiunea nervoasă stăpânită ani de zile se dezlănțui și porni la restabilirea ordinii și îndreptarea politică, prea repede și radical. După depunerea jurământului către tânărul rege, îi vorbește de mocirla din care trebuie scoasă țara - mocirla era opera tatălui său. S-ar fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un tehnician în poezie, ci un sentimental cerebral care crea poezia directă dar și subtilă, ne dădea de înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: În 1932 primise o lovitură din care greu ieșea. Se despărțise pentru o vreme de soția care și la el
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fi meciurile de fotbal. Să zicem. Când eram o echipă. Eram într-o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun neam moldovenesc, pe care o adoram pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vrea să ne întâlnim după ore, am ceva important să-ți comunic, i-a șoptit Victor camaradului său, când coborau scările din clasă spre curte, în recreația aceea... Stan nu s-a arătat mirat: -Bine, a zis el cu glas stăpânit, te aștept în colț, lângă chioșcul de ziare. La șapte seara, când s-au terminat cursurile, cei doi au pornit împreună spre casă, deși locuiau în direcții diferite. Au pretextat că au o treabă oarecare și trebuie să meargă până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înzestrată cu un talent anume? La bărbați, vreau să zic.“ Colegele nu înțelegeau ce urmăream. „Ce fel de fund avea - am întrebat -, bombat, ascuțit, provocator, intelectual, de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează motivațiile pragmatice ale unei fete cu un fund promoțional, și, ca să nu mai pun întrebări prostești, mi-au oferit cheia enigme“. Mai bine zis, cheița ei. Fundul domnișoarei apărea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un serviciu pentru asigurarea existenței. E vorba de o viziune globală a vieții umane - atât spirituală cât și materială - și desfășurarea existenței personale în lumina acestei viziuni. Pentru clarificarea conceptului mi-aș permite unele referințe la situațiile mai obișnuite: alpinistul stăpânit de gândul că ascensiunea muntelui îi oferă o satisfacție superioară intelectuală și emotivă, se lasă absorbit de această viziune și se desparte firesc, fără regret de celelalte satisfacții care devin minore; el nu renunță, nu disprețuiește, ci alege. Același lucru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
șase sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a rima făcea să-ți zvâcnească răsuflarea în cutia tâmplelor. Poeziile lor m-au subjugat, le știam pe de rost cu zecile, fără să le fi învățat vreodată dinadins. Ele priveau îndeaproape viața mea, da
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vous êtes maintenant sur mon territoire, dans mon pays. Tonul era mai grav decât cel referitor la aristocrația rusă și francofonă, urmă o declarație de politică externă - cu inflexiuni de speaker la Radio Moscova în momente solemne, cu violența bine stăpânită a comentariilor din Pravda împotriva a tot ce se dovedea antisovietic - perfect structurată în trei capitole: de ce și cum și-a putut permite România, prin prim-ministrul ei, să depună o coroană de flori la mormântul unui fascist de teapa
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sunt menționați documentar. Se pare că ei au venit odată cu tătarii, aduși de aceștia. Sunt originari din India, limba lor se aseamănă cu unele dialecte din nordul Indiei. Boieri, erau în epoca veche, toți stăpânii de pământ îndiferent de suprafața stăpânită. Și cel care avea zeci de sate și acela care trăia în devălmășie cu rudele lui pe o parte dintr-un sat - adică moșneanul sau răzeșul - tot boier se chema. În ceea ce privește situația nobilimii române transilvane, a deținătorilor de pământ adică
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
comentau atacurile aceste; toate cercurile literare luau atitudine... Poetul singur nu spunea nimic. Și-mi aduc aminte de un articol din "Viața" lui Vlahuță, semnat de Vlahuță însuși, care se ocupa de situația aceasta, și care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm stăpânit - deși clocoteam în mine ca un cazan de aburi sub presiune... Le spun
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm stăpânit - deși clocoteam în mine ca un cazan de aburi sub presiune... Le spun că, după patruzeci de ani de muncă în care mi-am făcut mai mult decât datoria, părul meu alb n-ar trebui stropit cu noroi... Ce au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plecat eu! Herman, cu boambele lui, a trimis la fund două galioane! Șendrea, Tăutu, Duma dau năvală, cu armele târâș după ei. "Vin turcii!!" Care-i porunca?!?! Ștefan, rătăcit, oftează, închide ochii câteva clipe... Când îi deschide, e alt om, stăpânit, cu sânge rece, hotărât. În timp ce-și trage pe cap cămașa de zale, poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate calitățile pentru a ști să rețină un bărbat lângă ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea nici un semnal. Acum avea probleme. Trecea prin cea mai grea încercare prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost extraordinară, de neuitat. El era atunci de 31 de ani, avea încă tot părul și o talie zveltă, tinerească, iar ochelarii îi dădeau un aer distant și rece, de experimentator, deși el vorbea cu multă pasiune, dar o pasiune stăpânită, dirijată. Treizeci de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte de câteva lungi convorbiri cu el. Părul îi căzuse, vocea îi devenise voalată, iar stridența și energia de odinioară
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
politic, printr-o procesiune asumată de comunitate și de instituțiile puterii locale, în lumea creștină ține de o guvernare simbolică de proporții mult mai mari, din moment ce teocrația basileică gestionează centralizat credința monoteistă și o impune ca atare în întreg teritoriul stăpânit, fără alternativă. Funus imaginarium este filtrat istoric și politic de gândirea creștină, ca apoi să se disemineze în ceea ce va fi numită oíkonomía imaginii, iar aceasta să greveze imaginarul medieval. Oíkonomía a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-l înfrunta] au fost robiți pe dată, măcar că ei sînt cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”. Vicleanul carian vorbește de geții din Mesia de la sudul Istrului pentru că la nord, era după scriitura acestui nemernic, o mare pustietate stăpînită numai de harnicele albine și trîntorii acestora! Năbădăioși și curajoși cum erau falnicii geți, mai sînt amintiți ieșind să-și apere cuibul și în fața prădătorilor sciți în anul 339 î.e.n. și pe mulți i-a pus să asculte grasul pămîntului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te încumeți a ne vorbi? / În numele cui? Care sunt zeii tăi?” (De unde vii
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
de interior”, puțin mai devreme i-am dat telefon, să aflu cum se mai simte. „Tot așa de rău, dragul tatei”, mi-a spus. Discuția cu el a fost scurtă și amară. îi simțeam nemulțumirea de starea sa, plînsul abia stăpînit care i se insinua în voce, un plîns vechi, ascuns luni de zile. „Cînd mai vii pe acasă?”, a schimbat el vorba, fără a mi cere s-o fac urgent. „Momentan am de descurcat niște treburi, dar dacă e nevoie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deloc ipocrită, a negociatorului cordial, modest, dar și sigur pe sine, dar și autoironic. În rândurile și printre rândurile epistolare, ni se Îngăduie să intuim, cred, și nodurile de tensiune. Se vede, anume, ceea ce doar intimii săi știau, probabil: intensitatea stăpânită a unei constante, deloc vindecate, interogații, ca și aviditatea inteligentă a „cetățeanului” știutor de istorie și cobai al ei, care urmărește atent spectacolul mutațiilor sociale, ciclica revenire a tabuurilor, clișeelor, a excitantelor de joasă și mai puțin joasă factură, melancolica
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ziua aceea de la București. L-am întâlnit în casa unui prieten comun din strada Voievodul Mihai. înlâuntru și pe scări era un du-te vino. Oamenii veneau pentru informații și plecau plini de emoții și nerăbdare. Comandantul era calm și stăpânit, așa cum l-am cunoscut totdeauna. Părea aproape rece, însă cu privlrile mai scânteietoare decât de obicei. Era îmbrăcat în uniformă de oflțer de artilerie și, din siguranța cu care da dispoziții, îl simțeam în elementul său. în momentul acela am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]