935 matches
-
În echipă. O altă relatare: un grup care s-a angajat să sărbătorească printr un spectacol ziua națională a unei minorități sub genericul „arta care ne unește”. Programe culturale, expoziții, căldura sufletească și disponibilitatea totală a echipierilor și ostilitatea, răceala staffului. Altă experiență: Încercarea de a pătrunde În tainele socioafective ale unei terapii de grup de tip „alcoolici anonimi”, asistând un membru al familiei. Participanta la acest experiment a relevat puterea comunității, capacitatea de a influența a grupului de discuție, descoperirea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
administrației publice locale și a serviciilor deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte autorități administrative. * Formarea personalului specializat necesar organizațiilor nonguvernamentale care au ca obiect de activitate promovarea democrației, apărarea drepturilor omului, dezvoltarea culturii politice etc. * Pregătirea experților și consilierilor din staff-urile partidelor politice și ale diverselor grupuri de presiune. * Pregătirea analiștilor politici și a jurnaliștilor pentru mass-media. * Formarea de specialiști pentru instituțiile care realizează analize și prognoze socialpolitice, studii de marketing politic, sondaje de opinie și activități de lobby. * Pregătirea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
reducă și mai mult forța legăturilor ierarhice dintre departamente și președinte (Heclo, 1977: 166-8). Astfel, guvernul american tinde să fie atomizat. Pentru a remedia acest defect, președinții de la F.D. Roosevelt (din anii '30) încoace au mărit tot mai mult dimensiunile staff-ului personal, care să supravegheze și să coordoneze activitățile departamentelor pentru a se asigura că sunt îndeplinite politicile prezidențiale (Campbell, 1983: 19). Aceasta a însemnat, totuși, că a devenit dificil de descoperit care este "adevărata" guvernare a Statelor Unite. Dincolo de structura
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la apariția guvernelor divizate, mai întâi în Uniunea Sovietică și, ulterior, după al Doilea Război Mondial, în alte state comuniste. Diviziunea trece dincolo de dualitate: Biroul Politic al partidelor comuniste a fost ajutat de secretariate mari, ai căror șefi au constituit staff-ul personal al secretarului general sau al prim-secretarilor, care erau în general priviți ca liderii "adevărați" din țările lor. Acesta a fost, evident, cazul unor lideri precum Stalin, Tito și Mao. În același timp, "jumătatea" de stat a structurii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țări continentale europene controlul tinde adesea să fie întreprins de organe atât din interior, cât și din afară, persoanele din afară fiind numite de miniștri din rândul prietenilor lor "loiali". Acestea fac parte din cabinetele ministeriale cu alte cuvinte, din staff-ul personal al miniștrilor. Totuși, treptat, aceste organe de control din afară au ajuns să includă și funcționari publici. Dimpotrivă, nu toate controalele sunt interne într-o țară precum Marea Britanie: unele forme intermediare de control, precum controlul trezoreriei, joacă și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
persoane competente din punct de vedere tehnic pentru a-i sfătui pe miniștri. Acești tehnicieni pot fi prieteni ai miniștrilor, dar sunt totuși funcționari publici. Așadar nu este mare diferență între această situație și cea din Marea Britanie, cu excepția faptului că staff-ul personal este mult mai numeros în Europa continentală. În al doilea rând, aceste cabinete sunt mari pentru că acoperă activitățile altor departamente guvernamentale, în principiu pentru a asigura că nu se întreprinde nimic care să prejudicieze departamentul vizat. Cu alte
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
despre tranziție, Românii după ’89 (Humanitas, 1996). O carte despre schimbarea mentalităților, a culturii poli‑ tice. I-au urmat Politica după comunism (Humanitas, 2000), Secera și buldozerul (Polirom, 2002), dar și cele două volume de publicistică (România, mod de folosire, Staff, 1994 ; De ce nu iau românii premiul Nobel, Polirom, 2012, 2014). Majoritatea predicțiilor care s-au adeverit sunt în aceste cărți de publicistică, au apărut în ziare, au fost niște avertis‑ mente publice. FĂră a socoti cărțile și lucrările în engleză
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să aibă oameni care veneau cu man‑ date de la partide, fiindu-i foarte greu să-și impună punc‑ tul de vedere. Niciunul dintre prim-miniștri n-a fost rău intenționat. Nici Radu Vasile n-a fost rău intenționat. Iar în stafful lui erau oameni veniți de la partid, precum Costin Borc, care fusese secretarul lui Coposu. Deci erau oameni buni. V.A. : Coposu îl trimisese în America, la studii... A.M.P. : Era printre puținii oameni care căpĂtaseră o edu‑ cație potrivită pentru
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
regim. Pentru că NĂstase a încercat să facă lucruri pentru integrarea europeană... V.A. : Sau n-avea încotro ? A.M.P. : PĂrerea mea e că și el era convins că trebuie să intrăm în Europa. Cine citește stenogramele acelea ale lor, din stafful PSD, care s-au scurs în presă prin 2003 îl vede pe NĂstase ca pe un personaj destul de diferit de restul PSD-ului, un personaj cu înțelegere europeană și cu aspirații superioare, să aparțină unei lumi mai bune. V.A
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
scrie Bruscel aici. Ce să fac ? Corectez“. Zice : „LĂsați așa ! Dumneavoastră nu vă închipuiți ce se scrie pe aici, câte prostii nu se pun... LĂsați ! Asta e nimic pe lângă nenumărate prostii.“ Și judecătorii Ăștia, dacă ar avea în spate un staff, altul decât stafful care scrie „Bruscel“, cred că ar funcționa mai bine și mai eficient... V.A. : Cine a adus-o pe doamna Kövesi ? A.M.P. : A venit prin concurs și nu s-a prăpĂdit nimeni după ea. A fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ce să fac ? Corectez“. Zice : „LĂsați așa ! Dumneavoastră nu vă închipuiți ce se scrie pe aici, câte prostii nu se pun... LĂsați ! Asta e nimic pe lângă nenumărate prostii.“ Și judecătorii Ăștia, dacă ar avea în spate un staff, altul decât stafful care scrie „Bruscel“, cred că ar funcționa mai bine și mai eficient... V.A. : Cine a adus-o pe doamna Kövesi ? A.M.P. : A venit prin concurs și nu s-a prăpĂdit nimeni după ea. A fost considerată o alegere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
al religiilor al cărui nume e cunoscut tuturor (sau aproape!) colegilor mei de la Facultatea de Litere a Universității din Salerno, o universitate de provincie, dar cu un număr de studenți poate mai mare decât al celor din München șicu un staff de proporții echivalente. În ce mă privește, simpatia mea față deel a crescut proporțional de fiecare dată când am auzit că era ținta unor acuze grave și neîndemânatice din partea unor personaje pentru care am încă o stimă considerabilă, dar în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mii, l-am aplaudat pe micul tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic, reproșând fără echivoc Rusiei sovietice și Pactului de la Varșovia alianța dură militară a țărilor comuniste din care și noi, mai bine zis „el” făcea parte! - invadarea Cehoslovaciei lui Dubček, el Însuși vechi comunist și „tovarăș de idei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tăiat cam la mijloc mica, și uriașa În același timp, lume literară. A urmat mineriada sau mineriadele; Iliescu oricum nu mai avea nevoie de „ele” pentru a focaliza Încă o dată, În persoana sa, mai degrabă ezitantă și vizibil confuzionată de staff-ul său - ca și predecesorul său, nu prea Îndepărtat, e drept cu o dimensiune a paranoiei În minus! -, pe „demonul”, societății. Acuzat de toate relele, deși unele veneau de la cabinetul primului-ministru, mass-media și opinia publică Încă nu se obișnuiseră, nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum s-o eviți ca sedentar. După o perioadă de comunicare intensă - telefonică și prin e-mail - vom suprapune niște chipuri pe niște voci, vom transforma conglomerate de semne electronice în ființe vii și vorbitoare: Nelly Möller, Jessica Falzoi, responsabilele din stafful de la Berlin, și, bineînțeles Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului. Vom deveni în scurt timp elementele active ale unei rețele în care fuseserăm cooptați de circa patru luni. Desigur, ne așteaptă și întâlnirea cu colegii noștri din țară: Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
to Lisbon! - ne spune femeia, zâmbindu-ne convențional. „Sper să vă simțiți bine la noi. Colegul meu vă va conduce spre mașina cu care veți ajunge la hotel, iar eu rămân să-i întâmpin pe ceilalți colegi ai dumneavoastră.” Trimișii staffului portughez s-au aflat toată ziua la aeroport pentru a-i lua în primire pe viitorii pasageri ai Trenului Literar, care sosesc încontinuu. Unii au venit mai devreme cu o zi, alții, ultimii probabil, vor ateriza în cursul zilei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se pe imensa suprafață a târgului. După ce fac un tur al „standurilor”, cobor spre marea piață din capătul grădinii - o rotondă în mijlocul căreia se înalță statuia Marchizului de Pombal. Un ghid din stafful portughez îmi face cunoștință cu personajul. În 1755, Lisabona a fost devastată de un cutremur de pământ îngrozitor, care nu a lăsat piatră pe piatră din partea medievală a orașului, exceptând pitorescul cartier Alfama. Orașul a fost reconstruit sub dinamica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și cu fetele din stafful german, cărora li se alătură Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului, solicitat să participe în cele mai diverse combinații în fața obiectivelor. Figurile noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp, reușim să completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare să anunțe și o schimbare de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cafea să ne încălzim, într-o solidaritate de călători de cursă lungă, adică răbdători și grijulii unul față de altul. Am văzut cum colegii noștri împărțeau frățește, rupând în două, chiflele care nu ajungeau pentru toți. Nelly Möller, fata energică din stafful german, cu care am aranjat toate detaliile participării noastre la Trenul Literaturii, ne face cunoștință cu părinții și fratele său, aflați tustrei în vacanță în Franța și care au venit special la Bordeaux să vadă scriitorii din Literatur Express, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, orașul e invadat de turiști, ne spune Katrin Oebel, din stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier des Grands Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor Louis, și cele 12 statui, reprezentând nouă muze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Naturile mai puțin rustice pot rămâne în oraș. Majoritatea colegilor - lucru previzibil - aleg escapada în țara lui Bacchus. Plecăm de la Novotel, îmbarcându-ne într-un autocar, împreună cu Michel Pierre, Alexa (translatoarea de la librăria Mollat), Katrin și cu alte persoane din stafful francez. Cei de la hotelul Mercury ne urmează cu autocarele lor. Mergem de-a lungul râului Garonne, care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o piesă de genul ăsta, Desert rose, faină, într-adevăr!” Trebuie să vorbești tare, altfel cuvintele îți sucombă sub reverberațiile deșertului. În cele din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost deloc preocupat până acum de imaginea noastră în ochii francezilor (iresponsabila ingenuitate a celui din Est!), singura mea aspirație a fost și rămâne descoperirea lumii prin care călătorim. Sunt un Columb autosuficient, nu am făcut promisiuni nici unei curți avare. Stafful german este însă foarte sensibil la reacțiile presei. Îi poți înțelege. Voiajul nostru încununează eforturile lor de câțiva ani. În plus, Franța este chiar țara care pune note în cultură. Cineva, așadar, se ocupă de colectarea grijulie a articolelor apărute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]