780 matches
-
a văzut, Maica Domnului a plecat acasă, la Giurgeni. Am ajuns mașina în care era icoana, printr-o minune. Un învățător știe întotdeauna cum să ajute copii, să își urmeze Mama... Arhimandritul Antonie și ceilalți călugări răsuflă ușurați. Maica lor Stareță s-a întors acasă, așa că își pot continua viața obișnuită, pe care o duc de 15 ani la Giurgeni. Crinii Bunei Vestiri ai Maicii Domnului au înmiresmat în cântec sfânt fericita apropiere dintre oameni și cer. IMNUL MAICII DOMNULUI DE LA
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Această biserică a fost construită cu fonduri din contribuțiile a diverși donatori, ale căror nume nu sunt cunoscute, deoarece arhiva a dispărut la desființarea mănăstirii. Mănăstirea a avut, sute de ani la rând, temeinica gospodărire și vrednica cârmuire. Pe la 1900, stareța asezământului mănăstiresc era Xenia Sion, singura femeie monah care, prin vrednicia și credința sa în Domnul, a fost numită de Sfântul Sinod drept arhimandrit rang bisericesc acordat, după regulile creștin-ortodoxe, doar slujitorilor de parte bărbătească ai lui Hristos. Stareța Xenia
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
1900, stareța asezământului mănăstiresc era Xenia Sion, singura femeie monah care, prin vrednicia și credința sa în Domnul, a fost numită de Sfântul Sinod drept arhimandrit rang bisericesc acordat, după regulile creștin-ortodoxe, doar slujitorilor de parte bărbătească ai lui Hristos. Stareța Xenia și-a câștigat un asemenea renume în rândul creștinătății ortodoxe a vremii, încât a primit, în semn de aleasă cinstire, o tapiserie epitaf pentru slujba de prohod a Mântuitorului, chiar de la țarul Nicolae al II-lea al Rusiei. 1928
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
PE LA GIURGENI Legenda spune că însuși Cuza Vodă a trecut prin ținut Giurgenilor și și-a lăsat calul să pască în voie pe câmpul cu grâne al mănăstirii. Lăsând calul slobod acesta a păscut și a făcut stricăciuni maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
introduc limpede referirea la fantomal în zugrăvirea personajelor: „Au obrajii galbeni ca ceara și de o paloare cadaverică; întreaga lor înfățișare, ca și gesturile lor au ceva spectral”. Sunt îmbrăcate în alb și poartă văluri de diverse culori. Dialogul cu stareța mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu se poate mai reale”, îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu se poate mai reale”, îi răspunde stareța. Despre ce realitate este oare vorba? „Am impresia”, continuă Necunoscutul, „că le cunosc, le cunosc pe toate... Le văd ca într-o oglindă... văd cum doar se prefac că mănâncă... Ce se întâmplă aici, se joacă o piesă?”. Astfel, figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
genunchi n-am putut să stau, și acolo călugării mi-au spus <Ia mata, fă cruciță, și chiar acum ai să poți sta în genunchi!> Tot atunci m-am putut așeza în genunchi. M-am rugat. A fost și o stareță și a pus și dânsa cuvânt pentru Ilie. într-o zi am fost la două mănăstiri, iar a doua zi am fost la cinci mănăstiri, și era ghid, ne povestea totul.. Atunci a fost și un preot de la Galați și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
săi, unii reprezintă nume de refarinta în teologie, cultura și arta românească: Dan Zamfirescu - istoric, lingvist și critic, preotul Alexie Buzera - profesor și muzicolog, preotul Constantin Sarbu - director al Seminarului Neamț și vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, maica Nazaria - stareța Mănăstirii Văratec, maica Eustochia Ciucan - stareța Mănăstirii Agapia, preot Gh. Dragulin - teolog cărturar, preot Gh. Izvoranu, preot Teodor Irimia - protopop de Iași, preot Gh.Bistriceanu, ș.a. După obținerea diplomei de absolvire a Institutului Teologic, Dragoș Bucescu, s-a înscris la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
în teologie, cultura și arta românească: Dan Zamfirescu - istoric, lingvist și critic, preotul Alexie Buzera - profesor și muzicolog, preotul Constantin Sarbu - director al Seminarului Neamț și vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, maica Nazaria - stareța Mănăstirii Văratec, maica Eustochia Ciucan - stareța Mănăstirii Agapia, preot Gh. Dragulin - teolog cărturar, preot Gh. Izvoranu, preot Teodor Irimia - protopop de Iași, preot Gh.Bistriceanu, ș.a. După obținerea diplomei de absolvire a Institutului Teologic, Dragoș Bucescu, s-a înscris la cursurile de masterat, pe care le-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
februarie 1825, mort la 6 iulie 1902. Veșnică pomenire și recunoștință de la fiul, Mitropolit Nectarie»”. Ioana, rămânând iarăși văduvă, nu se mai recăsătorește, ci este luată de fiul său la Cernăuți și aici se călugărește cu numele de Iuvenalia, ajungând stareță la mănăstirea de binefacere și îngrijire a bolnavilor din acest oraș. Aici, la această mănăstire a și murit în 1914, fiind înmormântată în cimitirul ortodox din Cernăuți. Studiile și școlile care le-a urmat Tânărul Nicolae a absolvit ciclul primar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
am scris romanul Calcanul, de-a lungul căruia poftesc oaspeți din alte ere să ia loc, pentru ca să poată fi ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa pentru poetul Opitz, când era puțin bolnav; supa de cartofi a Amandei pentru Ollefritz; și mâncărica de ciuperci cu care umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
filiale în străinătate. De filiala romană ținea și un adăpost pentru copii în care sora mea le ajuta pe măicuțe. Tot timpul umblau grăbite, săpau grădina de zarzavat a mânăstirii și nu păreau să aibă vreme pentru rugăciuni. Până și stareța punea osul la treabă, distribuia, așeza rufe în teancuri și participa cu spor la recoltarea măslinelor. O mânăstire a ușilor deschise și a abnegației active. Pe drumul spre Sicilia și la întoarcere am găsit adăpost acolo într-o clădire anexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare: îngenunchind, zburând, săltând și navigând în volte împotriva vântului, spre orizont; în chip de starețe cu atitudini dominatoare și adunate în conclavuri euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nasului doar la apariția ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo printre copaci, prin aerul rarefiat, descoperă împreună cu El muzica, i-a mai spus că stareța
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stareță o pedepsește pentru acest lucru, deoarece ea nu-l află pe Dumnezeu în rugăciuni, sau cântând împreună cu celelalte, ci se întâlnește singură cu el, acolo printre copaci, prin aerul rarefiat, descoperă împreună cu El muzica, i-a mai spus că stareța nu este în măsură să înțeleagă cum ajunge ea la Dumnezeu, ea singură găsește Calea, El o cheamă de câte ori este pregătită pentru această călătorie și de fiecare dată, adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adaugă ea, cu un fel de fericire așternută pe chip: "doar tu vei înțelege, cândva, ce-ți spun acum, ele nu sunt decât niște găini". Pe Di, așa îi spunea Maria, o înspăimânta acest verdict. O stima foarte tare pe stareță și o iubea nespus pe mama ei, știind că aceasta este o ființă specială, o ființă bună pe care Dumnezeu e imposibil să nu o iubească, era bună și frumoasă. De ce ar fi Maria mai presus de mama ei sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o iubea nespus pe mama ei, știind că aceasta este o ființă specială, o ființă bună pe care Dumnezeu e imposibil să nu o iubească, era bună și frumoasă. De ce ar fi Maria mai presus de mama ei sau de stareță, se întreba Di, numai pentru că ea aleargă despletită prin pădure, lucru interzis de obiceiurile acestei mănăstiri, cu toate acestea de câte ori presupune că Maria va alerga din nou prin pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că vor fi în siguranță atâta vreme cât nu se vor vedea cu nimeni. "Oamenii buni" o să le aducă de-ale gurii. Trebuiau să se îngrijească să pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine, zmeură. Acestea trebuiau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fel de căldură vecină cu leșinul. Îmbrăcase rochia mamei ei. În cufărul din peșteră avea haine pentru două vieți, și ar mai fi putut da din ele și altor femei, numai că ea nu se întâlnea cu nimeni. Maica stareță avusese grijă să adune în peșteră tot ce era mai bun și mai de folos în caz de război sau de incendii, de la îmbrăcăminte la cărți, adusese și pianul, la care aveau voie să cânte, pe vremea când încă mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și odihnitor, a văzut-o pe Maria cu zâmbetul acela fericit pe față, s-a apropiat de ea, a mângâiat-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și același cântec, ca și cum acesta ar izvorî din pământ, ca semn de recunoștință pentru cei care le hrănesc, înfruntând toate primejdiile, cântă Ave Maria și de fiecare dată simte în suflet o bucurie nemărginită, toate acestea, și trupurile uscate ale stareței, ale mamei și Mariei înșirate pe lespezile de piatră, toate acestea sunt familia ei, viața ei, au făcut parte din viața ei, dar ea a încălcat interdicția de a părăsi peștera doar la anumite ore ale zilei, și nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i ceară părerea, fără să o întrebe, "tu nu mai ai nevoie de noi", "ba am", le-ar fi strigat ea, la toate trei, are nevoie de o mângâiere pe creștet, și acum simte mâna mamei ei pe creștet, palma stareței pe umăr în timp ce o învață să scrie, degetele Mariei pe clapele pianului, jocul acela febril, scânteile din ochii acesteia, parcă era cuprinsă de febră, de nebunie, de dragoste nebunească pentru Dumnezeul ei, acum stă întinsă, lângă trupurile neînsuflețite ale celor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]