779 matches
-
se află o nișă cu ancadramente din piatră sculptată, unde au fost descoperite mormintele ctitorilor: hatmanul Gavriil Coci, soția sa Liliana și fiica lor Safta. Ulterior, în acest mormânt au fost depuse osemintele arhiepiscopului Ghedeon și ale schimonahiei Elisabeta Costachi (stareța mănăstirii și sora mitropolitului Veniamin Costachi). Deasupra nișei se află o inscripție în limba română cu caractere chirilice cu următorul text: Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" din Agapia a fost construită în anul 1821 în cimitirul Mănăstirii
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu, aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică "Călătorii în Moldova" (1859). Poetul descrie această mănăstire astfel: El laudă noblețea și blândețea maicii starețe, precum și patriotismul maicilor de la Agapia, pe care-l consideră superior celui manifestat de „cei mai înflăcărați patrioți”. Copilărind în satul Humulești din apropierea mănăstirii, marele scriitor Ion Creangă a descris zona unde a copilărit la începutul părții a III-a din
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
căsnicie fericită, îngrijindu-se cu atenție și de dependenții casei și de săracii din Roma. După moartea lui Lorenzo (1436) a intrat în mănăstirea Oblatelor Benedictine de la Tor de Specchi, întemeiată de ea. Ar fi urmat să preia funcția de stareță, dar a murit la 9 martie 1440. Este reprezentată iconografic împreună cu un înger, deoarece își vedea adesea îngerul păzitor, ce o însoțea pretutindeni. Sărbătorită în Biserica Catolică la 9 martie.
Francisca Romana () [Corola-website/Science/303193_a_304522]
-
A divorțat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ștefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorț. Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic „maica Alexandra” și a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990. Ileana s-a născut la București la 5 ianuarie 1909, ca fiica cea mică a reginei Maria a României și a regelui Ferdinand I
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
a plecat la o mănăstire ortodoxă în Franța, unde a petrecut 6 ani ca novice. Și-a lăsat astfel trecutul regal în spate și a devenit Maica Alexandra. În 1967, Principesa s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române și a devenit stareța mănăstirii cu hramul "Schimbarea la față" din Ellwood City, Pennsylvania, până la moartea sa în 1991. După căderea regimului Ceaușescu, Maica Alexandra a apucat să viziteze România, eliberată de regimul comunist care o alungase din țară în 1948, în septembrie 1990
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
în 1909. Ea se căsătorește în 1931 cu principele Anton de Austria din casa de Habsburg, având cu acesta 6 copii. După ce divorțeză, se căsătorește cu doctorul Ștefan Isărescu, iar după 1960 se călugărește, devenind maica Alexandra, fondatoare și apoi stareță a mănăstirii ortodoxe-române din Elywood City, în Pensylvannia. Moare în 1991 dupa ce vizitează România postrevoluționară, în special Branul atât de drag ei și fiind singurul din cei cinci copii ai familiei regale care și-a văzut revăzut țara natală
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Moldove tânăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță Mănăstirii Hîncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă. „ "De multe ori biruiți, de multe ori supuși, dară niciodată abatuți pînă la pamînt și deznădăjduiți, îi vedem folosindu-se de tot prilejul, și de la 1366 și pînă la 1688, stînd de-a pururi
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
tînăra Zinaida Cazacu depune jurămăntul monahal primind numele Parascheva în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel ea devine prima călugăriță a Mănăstirii Hâncu după redeschiderea complexului monahal. Pe 27 octombrie 1993, la hramul mănăstirii, maica Parascheva, prin decret mitropolitan, este numită stareță a mănăstirii cu titlul de egumenă .
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
mănăstire. În Mănăstirea Samurcășești, din ordinul Ministerului Cultelor, a funcționat între anii 1864-1876 o școală primară atât pentru copiii din sat cât și pentru fetițele orfane crescute în mănăstire. Învățătoare a fost maica Sofia Heliade Rădulescu, care a fost și stareța mănăstirii în perioada 1894-1909. Trecutul mănăstirii este legat de un eveniment din istoria Țării Românești și anume Revoluția de la 1821. La 17 martie 1821 în drum spre București, Tudor Vladimirescu a poposit cu pandurii săi în Mănăstirea Samurcășești, unde a
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
Biserica "Sf. Voievozi" din Războieni a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734, când a fost înființată Mănăstirea Războieni, cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a schimbat statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici. Printre starețele Mănăstirii Războieni este de menționat schimonahia Suzana Ștefănescu (1830-1925), sora episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Ea a stărețit aici între anii 1906-1925, lăsând în Mănăstirea Războieni, la moartea sa, o obște de peste 50 de călugărițe. De-a lungul timpului, biserica
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
1990, aici sosind un grup de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
de maici și surori de la Mănăstirea Văratec, precum și cele patru călugărițe care făceau parte din obștea mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un plan dreptunghiular, asemănându-se cu
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
o descrie astfel: ""Mănăstirea Războieni este așezată pe o mică înălțime, în comparație cu albia micului râu ce cură despre sud, la poalele unui șir de dealuri"". Poetul prezintă lupta de la Valea Albă din 1476, apoi vizitează biserica și este primit de stareța Iustina Patrașca și de maica Agafia, către care avea scrisori de recomandare. Poetul laudă manierele maicilor, precum și patriotismul lor. A rămas peste noapte în casa maicii Agafia, discutând în special despre Unirea Principatelor Române, maicile mărturisind că se rugaseră la
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
cuvântul slav „socol” care înseamnă „șoim”. Nu se cunoaște anul fondării mănăstirii, dar majoritatea autorilor îi trec în lista ctitorilor pe domnitorul Alexandru Lăpușneanu, pe soția sa Ruxandra și pe fiica lor, Domnița Sultana , care ar fi fost și prima stareță. Domnița ar fi fost înmormântată aici, după unele surse. În biserică s-au aflat o lungă perioadă trei tablouri în ulei pe pânză, realizate de un pictor necunoscut în anul 1827. Pe unul dintre ele sunt reprezentați domnitorul Lăpușneanu și
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. După înființarea seminarului, toate veniturile mănăstirii au fost întrebuințate numai pentru buna funcționare
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
1991 - 2001, mănăstirea este reînființata la inițiativa Înaltpreasfințitului Casian al Dunării de Jos.În această perioadă, mănăstirea funcționează că mănăstire de călugări, sub îndrumarea p.cuv.protos. Mihail Nare, duhovnicul Mănăstirii Buciumeni După această dată, edificiul a redevenit mănăstire de maici, stareța fiind maica Anastasia Cimbru, care, alături de mică obște de 11 maici. Întreaga activitate se revigorează, realizându-se consolidarea bisericii, restaurarea picturii, construcția unui nou și modern corp de chilii, alimentarea cu apă curentă și amenajarea anexelor gospodărești.
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
Al. H. Simionescu, spunându-se acolo că Agafton "„cu a sa silință și muncă a făcut curățitură în pădure(a) Merei de ș-au făcut mănăstioară cu chilii și ș-au pus și pomeți”". După o altă legendă relatată de stareța Ambrozia Hrițuc, sihastrul Agafton s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa și din interiorul său a auzit glasuri îngerești cântând Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. El a construit o biserică din trunchiul acelui
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Printre monahiile de la Agafton sunt de menționat și cele trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Ca urmare a creșterii numărului de viețuitoare din mănăstire, bisericuța de lemn a devenit
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mănăstire, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare și s-a simțit nevoia unui lăcaș de cult mai mare. Între anii 1838-1843 a fost construită o biserică de zid, cu hramul "Pogorârea Sf. Duh", după planurile arhimandritului Veniamin Velișcu, prin osârdia stareței Agapia Curt. În anul 1878 s-a construit un turn-clopotniță la vest de biserica nouă. După desființarea schiturilor Balș, Unsa și Orășeni, călugărițele de acolo au fost transferate la Mănăstirea Agafton. În anul 1860, obștea mănăstirii era formată din 156
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere voluntare în timpul Războiului de Independență (1877-1878), îngrijind răniții pe front. Începând din 1913 Crucea Roșie a organizat la
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în anii 1840-1843 cu binecuvântarea Marelui Mitropolit Veniamin Costache după planul arhimandritului Veniamin Velișcu, arhitect și pictor, prin osârdia Stareței Ctitore Agapia Curt, cu osteneala și ajutorul monahilor și a altor credincioși"". Noul lăcaș de cult este clădit în stil moldovenesc, fiind în formă de cruce, fără ornamentații exterioare și cu acoperișul prevăzut cu trei turle mari din lemn, cu
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
călugărit la Mănăstirea Agafton. Prezența lor este menționată în ""Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agaftonul, Plasa Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”", întocmită de protoierul iconom C. Lăzărescu, cu ajutorul stareței, schimonahia Susana Pisoschi. Acest document este păstrat în fondul Secției de Istorie Modernă a Muzeului Județean Botoșani (nr. inv. 2995). Cele trei surori Iurașcu menționate în acea condică sunt următoarele: Mai târziu, maicile Fevronia și Sofia au adus la mănăstire
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de Xenia. Dacă maicile Fevronia și Sofia erau schimnice și se ocupau cu citirea zilnică a Psaltirii, cu postul și cu metaniile, maica Olimpiada avea ascultări la bucătărie și de primire a oaspeților. Ea a fost aleasă mai târziu ca stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. O mărturie a faptului că Eminescu citea în chiliile mănăstirii din cărțile religioase este
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
în poezia "„Mai am un singur dor“" a poetului Mihai Eminescu: <poem>:""Nu voi sicriu bogat În anul 2002, cu sprijinul autorităților din Botoșani, maicile de la Mănăstirea Agafton au ridicat în curtea mănăstirii un mic monument cu bustul poetului. Printre starețele mănăstirii au fost următoarele:
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]