47,696 matches
-
Am fost de curând la la Scoala 79 și instinctiv te căutăm din priviri , probabil că mereu am să mă gândesc la tine și am să-ți cer sfatul ......știu că ești acolo undeva ! S-a stins o stea! O stea a Nordului, un ghid , un îndrumător pentru tinerii , care au avut norocul să O aibă ca profesor . Odiheasca-se în pace ! Condoleanțe familiei! Am avut norocul să o cunosc,ca unul dintre primii ei elevi.Frumusetea,inteligență și bunătatea ce o
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
fapt. Ti se vor bate întâi à propos-uri, apoi ți se va reproșa ritos indiferență. Și-a dat dumnealui seama că-l ignori, ce, dumnealui e prost? Nu vede? N-aude? A văzut dumnealui că dumneata te crezi, pesemne, cu stea în frunte de la o vreme de nu mai bagi pe nimeni în seamă. Nu-ți mai ajunge nimeni cu prăjina la nas, nu mai ai vreme de terchea-berchea că dumnealui... Și, de fapt, ce mare brânză ai facut dumneata de-
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
real care s’a luat în seara asta la lupta (ne)dreapta cu animalele de pe perete Și nici un pomișor verde? Sau pomișorii i-ai pus la birou? merci de pont .. și eu m-am săturat de mânuțe de copil și stele foarte frumos; o idee extraodrinara!!! Dacă nu te deranjează aș vrea să le postez pe I LOVE MY HOME (http://agneslukas.blogspot.com/), interioare românești, am o minicolectie de interioare:)) bineînțeles dacă ești de acord!! @agnes, nu mă deranjează Apropo
Cai verzi pe pereţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82618_a_83943]
-
era preferabil să te ferești din calea lor. Doamna Zoe, pe vremea aceea simplu lector la Catedra de Literatură universală, stătea alături de Tudor Vianu, nu doar prin cultura ei întinsă, ci mai ales prin faptul că devenise un fel de "stea" a grupului. Asemenea situație nu se dobîndește doar prin muncă asiduă, ci mai ales prin situare spontană. Expansivă, naturală, comițînd "gafe" politice în serie, fremătătoarea profesoară de literatură universală purta, la vedere, semn elitist - ca și Tudor Vianu ori Edgar
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
tu norișori de tămâie. ai ajuns. mare curaj ai avut. acum dimineața e o bilă de sticlă rotundă. o țin în palmă. am apucat-o. e aici, dacă o așez în dreptul ochilor în transparență văd marea catargul unei corăbii scufundate steaua polară. fericirea e o herghelie de căluți de mare. fără teamă le mângâi coama. oare de ce s-au ascuns toți în năvodul meu. între cei patru pereți s-a făcut iarnă apoi primăvară. aprilie, cel mai crud. între cei patru
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
până la ceea ce Ion Barbu numea exhauțiunea 1, i. e. "sleirea" celor două, ample, paradigme. Astfel (și faptul n-a trecut neluat în seamă), craii aceștia sunt/pot fi, deopotrivă, regi(-magi), "Crai de la Răsărit", urmând, și ei, la '910, o stranie stea cu coadă (alias cometa Halley ivită-n "acea vară"), sau închinându-se, întorși în vreme, "copilului care avea să fie Mozart", - ba chiar lăsându-se, pe degete, jucați în "Vicleimul" mânuit de Gore Pirgu; brelan de rigi (și, cu acesta
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Să nu mi se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
să-mi facă o surpriză plăcută. Am deschis televizorul, constatând că alb-negrul îmi dădea imagini ciopârțite de zig-zaguri, însoțite de sunete parazitare. Antena de cameră fusese prost montată, nu putea să stabilizeze imaginea nici dacă ar fi fost orientată după Steaua polară. L-am sunat pe portar - poarta era pupitrul general de comandă - și l-am rugat să-i comunice omului cu privire ciacâră că vreau să-l văd. A venit, a plecat și s-a întors cu o altă persoană
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Miron Kiropol Când noaptea e mai lungă în om Decât noaptea, iar alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
se urzește. Unde am încă un Regat? Giuvaerul În mijlocul coroanei. Neant Ce îmi dă viață pentru a mă face origine. Acolo sunt oglinda în care Dumnezeu Se privește și mă răsfrânge. Ochi din ochi țâșnim Din oglindirea populată de mișcarea Stelelor ce se joacă Pentru a mă citi mai bine. Deasupra ca dedesubt și înăuntru SE arcuiește chiparosul ce e în totul Carne din carnea mea, corn de abundență Buzelor ale căror cuvinte sunt Veșnicul. * 2 Ce faci aici, venit din
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în androgin mă transmuți. 28 oct. 2003
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
al tronului. Nava lui Bartolomeu Dias s-a scufundat în Atlantic în timpul călătoriei lui Cabral, așa că naratorul n-avea cum să-i contemple mormîntul pe țărmurile africane; însemnele lăsate de descoperitori pe uscat (padrőes) nu erau cruci de lemn, ci stele de piatră, cu o inscripție și o cruce în vîrf, din care multe au fost recuperate și se află astăzi în muzee. De altfel, flota cu care protagonistul pretinde că a ajuns în India, a plecat din Portugalia înaintea întoarcerii
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
pleci de lângă mine, / De ce îmi juri iubire / Fără să ții la mine?), Costi Ioniță (Pe pământ tu cât trăiești, / Liniște n-ai să găsești / Dușmani am cu kilogramu' / Și prietenii cu gramu'), Adi Minune (Jumătatea vieții mele / Stai ascunsă printre stele / De-aș putea s-ajung la tine, / Dar ești departe de mine), Sorinel Copilul de Aur (Vagabondu' vieții mele / Îmi faci decât zile grele / Și orice mi-ai face tu / Eu n-am să iubesc altu'), Bursuc, Pește, Salam, Arabu
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
mă-nghit Te-am cătat și Te-am găsit nu-ți cer frunză nici mireasă îți cer Doamne-aici o casă îți cer casă mititucă unde umbra se usucă - am plecat din umbra mea stau în cer și ling o stea îngerare îngerare steaua mea e în lucrare am noroc că e cerneală cerul tot e-o albăstreală scot din aripă o geană și-mi scriu slava toată-n mamă aici vremea nu se fură stau cu moartea gură-n gură
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
am cătat și Te-am găsit nu-ți cer frunză nici mireasă îți cer Doamne-aici o casă îți cer casă mititucă unde umbra se usucă - am plecat din umbra mea stau în cer și ling o stea îngerare îngerare steaua mea e în lucrare am noroc că e cerneală cerul tot e-o albăstreală scot din aripă o geană și-mi scriu slava toată-n mamă aici vremea nu se fură stau cu moartea gură-n gură c-am mai
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
aceea care înțelege; Visul fericirii fulgeră-n carate, Nici durerea nu e în sclipiri săracă, Dacă-ncearcă plânsul râul să-și arate, Tu să fii aceea care mă împacă; Iar când cheamă vremea semnul de departe Și coboară raza dinspre steaua rece, Cu uitarea-n lacrimi, printre clipe sparte, Tu să fii aceea care mă petrece Păcatul schimbării în ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor, în cupe, Spumegă iar sub ochi de zei Mesaj
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
trag cu ea la umbră, Te-am auzit zicându-mi: , Ia patul tău și umblă". Psalmul IV Din zestrea Cărții Tale luăm și mari și mici, Un sunet, o scânteie, și scribi și licurici. Dar Tu citești în tihnă și steaua ne vestește Că veghea Ta ne iartă și ce-ai pierdut sporește. Așa se face, Doamne, că nepăzit și-nchis, Cuvântul Tău e-ntreg în ce-ai făcut și zis. Văzută niciodată de la-nceput de sorți Coperta-ți iscălită ne-a-mbrățișat
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ. înviere Am tot dormit, Preasfinte, vreo douăzeci de ani, Și m-am trezit cu tâmpla de var pe bolovani. Prietenii, pe-o toartă frățească înșirați, Sunt gospodari cu cărți și oameni așezați. E treapta casei-naltă sau pasul
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Că sufletul mi-e-nchis în strofe ca-n sicriu, Iar sângele mustind, eretic sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob fără scăpare. Te-ncumeți să m-aștepți pe dealul din cetate, Cu frați-ți laolaltă, flămânzi, pe jumătate. Postul în lut e-o clipă
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
o proslăvi prin cei ce-mi vor gusta coliva. Hoaspe de cuvinte ți-am dat un fulg drept suflet și-un dram, sucit, de minte, Stafie-a vieții mele din hoaspe de cuvinte! Cu poala încărcată de păsări, flori și stele, Te-am învățat cu arcușul cum să vorbești cu ele. Mai sprinten între luștri, prin veacuri mai ghebos, Am fost însoțitoru-ți de foc, fără folos. Nu văd pe chipul tău cum se înnoadă anii, Sub pasul umbrei mele se surpă
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]