7,322 matches
-
o boabă de piper. Pe urmă seara s-a făcut noapte, mama și Matei s-au culcat, în apartamentul 40 s-a întins liniștea țiuitoare dinaintea bătăliei și inima mea s-a făcut cât un purice fiindcă trupele (ambele sub steaguri alb-roșii) nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o prună, cineva (nu eu) și-a sfâșiat tricoul și l-a bandajat, altcineva (nu eu) a arborat steagul alb. Propriu-zis n-a fost o capitulare, ci mai degrabă o încetare forțată a ostilităților, de-a lungul căreia agresorii s-au albit la față și-au tremurat ca frunzele. Când a sosit, în pijama și pantofi, dl Guță i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru că-n colibă era întuneric) și mi-am dat seama că n-o să mai mergem niciodată la meciurile de pe stadionul Republicii. Și n-am mai mers. Acum, mă tot gândesc ce căutam noi acolo. Eu țineam cu Dinamo, tata cu Steagul Roșu, n-aveam nici o treabă cu mingicarii ăia de duzină din divizia B. Lucrurile au însă logica lor, așa cum și misterele (unele) se dezleagă într-o bună zi. Mai întâi, în preistoria familiei, o fată brunetă și subțire l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat) aflat în strânsă legătură cu acel stadion. Tata a fost nevoit să se tundă chilug după ce a pariat cu un prieten, la un meci pe viață și pe moarte, că Steagul o să învingă pe C.C.A. și o să ducă tricourile de campioni, pentru prima oară, la Brașov. Or, n-a ieșit așa. Fiindcă la un șut ca din tun al lui Tătaru I, o vrajă rea, ceva în genul ăsta, mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor. Refuzând categoric să ridice steagul alb, tata-mare cred că a suferit ca un câine. Iar încăpățânarea lui era nemăsurată. Eu am încercat să o măsor într-o vară, la primul lui drum pe aleea Băiuț, dar n-am izbutit. Mă ținea de mână (așa cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zgârieturi și urme de tocuri, chiștoace de țigări și pete de uzură, transformate de dimensiunea încântătoare a acelui model specific fabricii din Detroit. Pe scaunul de vinilin roz era o ruptură adâncă, suficient de mare să adăpostească un catarg de steag sau, de ce nu, un penis. Probabil că urmele acestea fuseseră făcute în contextul unei drame imaginare puse în practică de diversele companii care foloseau mașina, de actorii care jucau roluri de detectivi și criminali mărunți, de agenți secreți și moștenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
când scrisoarea comisarului (european) Günther Verheugen adresată premierului Radu Vasile sugera ca un grup de experți al UE, FMI și Băncii Mondiale, împreună cu reprezentanții Guvernului român să elaboreze o strategie pe termen mediu a dezvoltării României, unii politicieni români, fluturând steagul mândriei naționale velico-române, au respins ideea ca pe un «dictat străin». Prima reacție, aș spune instinctivă, a d-lui Ion Iliescu a fost categorică: «Această propunere este inacceptabilă pentru un guvern care se respectă ». Ulterior, președintele PDSR a revenit și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
competiția pe plan mondial cu SUA și Japonia, în care atuul Europei este cea mai largă piață integrată cu cea mai mare capacitate productivă. [...] În prezent, asistăm la o ofensivă a dreptei în SUA și în Europa Occidentală, care sub steagul globalismului tinde să reducă cuceririle gen Welfare State din perioada postbelică, partidele socialiste și social-democrate opunându-se acestei tendințe”. Într-un interviu, d-l Nicolae Manolescu afirma că: „Stânga, dreapta, nu prea sunt lucruri limpezi în mintea românului. În clasa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se transformă într-o pușculiță de bani, poc, îl mai țintesc și pe-un fost căpitan de cursă lungă, pe el nu-l ating decât la mână, se dă înapoi, îi zboară brațul și din ciot îi crește, instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dup-asta, am eu grijă. Poți să ceri și vreo mie cinci sute de euro, poate două... Cam vreo sută și cincizeci de pagini standard, dau un corp mai mare de literă, blancuri, marginea mai lătuță, copertă lucioasă, colorată, cu steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește pe loc. Dacă vrei să te dai rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în coșmelia aia? Mai lasă, frate, tomurile și implică-te în realitate! Pa, mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o zi, cînd am să mă socotesc suficient de puternic, o să pun un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană enormă În centru... Atunci voi avea steagul meu, insula mea și supușii mei. De ce altceva aș mai putea avea nevoie? - Patru supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un afiș pe plajă: „Acesta este regatul lui Oberlus. Nimic nu contează aici În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană enormă În centru... Atunci voi avea steagul meu, insula mea și supușii mei. De ce altceva aș mai putea avea nevoie? - Patru supuși nu sînt mulți, adăugă Lassa. - Or să mai vină și alții, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În afara voinței lui” - zîmbi pe jumătate amuzat, pe jumătate ironic. O să am nevoie de un steag, adăugă. Știi să desenezi? - Puțin. - În cazul ăsta, pictează-mi un steag... Mare și roșu, cu o iguană enormă În centru... Atunci voi avea steagul meu, insula mea și supușii mei. De ce altceva aș mai putea avea nevoie? - Patru supuși nu sînt mulți, adăugă Lassa. - Or să mai vină și alții, nu-ți face griji... SÎnt sigur că În curînd ne va spori numărul... Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era o lume În care timpul părea să nu se grăbească deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
subiectul, Îl Întrebă: — Și nu v-ați gîndit niciodată să evadați? Sebastián Mendoza o privi de ca și cum o clipă ar fi bănuit sau și-ar fi imaginat că era vorba numai despre un spion trimis de odiosul călău. Arătă spre steagul macabru care domna insula: — Gamboa a Încercat și uite rezultatul, spuse. Pe stînca asta blestemată nu ai unde să te duci, nici lucruri cu care să construiești o plută practică... SÎntem prinși În capcană. O privi fix. SÎnteți de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
anarhia, ci peste un regat al ordinii, al credinței, al devotamentului. Toată lumea în uniformă și toți într-o aliniere perfectă. Ca la masa de exerciții tactice, Caraiman e totuși un prusac și sîngele apă nu se face. Uniforme, fanfare, clopoței, steaguri, pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bidonul din mânuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea cum stau acolo ca doi pui de vrabie ce așteaptă să li se facă cuib. Noia slăbise îngrozitor, haina suflată de vântul rece tremura pe trupul șubred ca un steag ancorat pe o corabie în derivă. Întreg acest spectacol o îndurera dar nu știa cum să rezolve problema. Nu era pregătită să-i vorbească. Considera că soțul ei întinde coarda prea tare, încercând să-i forțeze mâna, făcând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a privit pe fereastră Întin derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta. Noile magazine de beton construite la Întâmplare, casele șubrede de lemn ale mahalalelor, șoselele cu șase benzi de circulație, apa băltită din canale, steagurile Înșirate prin tot orașul Înăbușit de praf, de fum și de gaze de eșapament. Nu băgase de seamă când dispăruseră culorile și amănuntele orașului, când cenușiul i se pusese pe ochi ca o cataractă care o Împiedica să vadă frumusețea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
felul În care se refereau bătrânii albi țic niți la plantațiile lor și la servitorii lor băștinași. și, dintr-odată, nici pe ea nu mai putea să se sufere. — Trebuie să fac ceva În privința asta, bombănea cu ochii tot la steagurile murdare, cenușii. Nu mai merge așa! Trebuie să fac ceva, să fac ceva! — Ce-ai spus? a Întrebat-o Din Împăturind ziarul. — Nimic, i-a răspuns Margaret Întorcându-se. A căutat pri virea limpede, ușor umedă, a lui Din și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afle altădată că 17 august era și Ziua Inde pendenței. De ziua lui aveau să fie Întotdeauna la radio cântece patriotice și discursul președintelui, iar Karl avea să insiste să asculte totul amândoi. De streșinele caselor aveau să fie atârnate steaguri albe cu roșu, iar seara urmau să aibă loc În sate festi vități, cu mâncare și dans până târziu În noapte. Înainte de a adormi, Adam avea să-și pună lanterna magică și să privească scenele rotitoare bine-cunoscute, avea să asculte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]