1,350 matches
-
ochii, ca țara, ca viața. Și cu povești bătrâne v-am îndulcit junia. Eu, Arbore, portarul... Dar omul în Domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci la bătrâni e slab capul, gândirile copile. Stntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot bate. Ce știm noi? - Voi trimiteți la regele polon Ca el să se unească cu toții la un loc Să dați la turci războaie... Și Cârje cel cu minte Cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Crucea sântă... Crucea plină de rază? Ea-i Doamnă peste mine... e Doamnă și mireasă Fapta și isteția, braț de putere plin La sânta Cruce toate, cu toate le închin. Eu risipesc averea zidind altare sânte. [ARBORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Cumplit se-ntoarce roata pe lumea grea de vină Și mintea n-are raze și ochii n-au lumină. O! Dumnezeu vă bate cu ochi ce nu mai vede, Căci voi râdeți de dânsul. Cum puteți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubit... (în sine) Dar astăzi? ARB[ORE] V-am îndulcit junia Eu, Arbore portarul... Dar omul în domnie Se schimbă. Nu întreabă de cel bătrân de zile, Căci capu-i slab la dânșii, gîndirile-s copile, {EminescuOpVIII 158} Sîntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot bate. Ce știm noi?... (provocător) Voi trimiteți la regele polon Ca el să se unească cu toții la un loc, Să dați la turci războaie... și Gîrje cel cu minte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am lepădat de lume... Ea-i sânta mea mireasă. ARB[ORE] V-ați lepădat de lume? ȘT[EFAN] Brațu-mi de forță plin La sânta Cruce... Doamnei, miresei le închin... Eu risipesc averea zidind altare sînte! ARB[ORE] Voi puneți cruce stearpă pe-a patriei morminte. Dovada vi-i viața cea fără frâu și țintă, Noaptea voastră vă râde, ziua voastră vă cântă. Mătase, aur, inul de-argint țesut din tort Pot să îmbrace bine un corp și-un suflet mort. (cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de viață, sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg ca spaima nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Să mă întorc!... De-acuma?... Acum e prea târziu, În inima mea stearpă nimic nu mai e viu. Eu nu mai am voință, eu nu mai pot avea... {EminescuOpVIII 165} Eu am numai dorința pustie și mișea Ca să-mi petrec. Ce-mi pasă pe conta cui! Ei bine, Eu voi petrece-n lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o grădină mândră cu flori, cărări și taine Apare-o zeitate în albe și lungi haine Cu fruntea-n raze blonde... albă și tristă-i ea, E visu-inimei mele, este iubita mea. ȘT[EFAN] (surîzînd) Nebun!... Amorul meu - infernul cel sterp... amorul tău E astfel cum iubește un om pe Dumnezeu. M[AIO] (repetă trist) E astfel cum iubește un om pe Dumnezău! SCENA V MAIO (singur) Va să zică asta e amorul?... Amorul! Neci nu știam c-o iubesc... Eram poet... visam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o să șază Portarul ot Suceava! Tu, Maio, lângă mine, S-umplem cupele de-aur cercând a trăi bine. 2262 Cupare, împle-mi cupa cu-al viței sânge roși, Să-mi mîngî cu ea - O, viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. {EminescuOpVIII 173} Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plînge-ntr-a ei ris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cîntă-o nebunie. 2254 Cupare, împle-mi cupa cu-al vieței sânge roș, Voi ca să văd într-însa toți anii mei frumoși. O! viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plânge cu suris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cînt-o nebunie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi ce-i viața fără veselie?.... Tristă-i și posomorâtă - neci n-ar mai fi să fie. ȘT[EFAN] 2262 O, sufletu-mi e-o noapte fantastică și brună Un vis fără de noimă, un cer fără de lună Și inima e stearpă când capul îmi e treaz, În ochi s-ascunde moartea, paloarea în obraz. Nu voi să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum ziua surâde și petrece Fără ca să-și dea seama, olimpica regină, De ce petrece-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu știe. Când moartea te trezește din visul cel plăcut Bagi prea târziu de seamă că viața a trecut. 2254 O, sufletu-mi e-o noapte fantastică și brună, Un vis fără de noimă, un cer fără de lună Și inima e stearpă când capul îmi e treaz În ochi s-ascunde moartea, paloarea în obraz. Nu voi să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum ziua surâde și petrece, Fără ca să-și dea seama, olimpica regină, De ce petrece-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai slab, dar sânt Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger, Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-a înflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci! Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci. Sudoarea morții este acea aiasmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecoră pe frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai slab, mai sfânt. Simt moartea amorțindu-mi cu sufletu-i de ger Bătaia-nceată, slabă, din inima-mi de fier. Destul, inimă aspră, destul ai dus-o-n lume, Destul te-amețit glorii și te-[a] îmflat renume Azi, stearpă ca pustia, taci în mormîntu-ți, taci Până ce cu mormîntu-ți în groapă ai să zaci! Sudoarea morții este acea aiazmă sântă Ce miruiește fruntea când sufletul s-avîntă Spre-a nu se mai întoarce. Azi mirul ei încet Se strecură pe frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
striga: Avrame, cruță pe fiul tău, poate că surâsul regelui Destin va-ngălbeni focul în care ți-i arde mâna ta. Adio. // Fii tăcut, prudent. Buzele tale să nu-ți repete scopul nostru neci pentru tine. Purtarea ta să pară stearpă, fără de neci un înțeles... vorba ta seacă ca [a] unui idiot... când vei simți pe Dumnezeu în suflet strîmbă-ți fața ca Satana. Învaț-a te preface, căci ce e Adevărul (Dumnezeu) decât o eternă prefacere din minciună-n adevăr? Inima ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnea ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea în urma-i foamete, - obezi de fier, Biruri ce cădeau însuși până pe surul fum Care, pătruns prin streașini, la cer își face drum Ieșind din vatra tristă, cuptorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o, stea în care crez. Și, inspirat în taină de-un cuget proroc Eu văd fericea țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți deie aceea ce îi cer! TEXT AFERENT 2254 Este neagra Miazănoapte Ce-n ruinele de gheață Doarme recea ei viață În lungi urlete de vânt REGELE NORD soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ÎMPĂRATUL, ÎMPĂRĂTEASA, [HAPLEA] Î[MPĂRA]T[UL] Ce să-ți spun, copila mea? Iată-mă bătrân și fără să am moștenitor. Tu ești tânără și poate că-n patul altuia te-ai arăta mai cu rod, dar al meu e sterp. Nu se potrivește om bătrân cu tânăr, căci femeie tânără la om bătrân e ca iapa cea albă din poveste - curând trece dealul și n-o mai vezi. Î[MPĂRĂTEA]SA Doamne, nu pot zice că nu cruț bătrânețea voastră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la mâni nu mă gândeam Până când - o, zi fatală! - te văzui. Nu mai știam Pe ce lume sunt. Urmată de-o fanatică mulțime Ce se grămădea în cale-ți, bucuria să-ți esprime, Să te-admire... înlăuntrul astei inimi încă sterpe Toate poftele-și iviră a lor capete de șerpe. Strălucire răsărită de prin lumi necunoscute Îmbăta a mea vedere și, cu mințile pierdute, Îmi părea cumcă o mare de lumină, de miroase Și de dulce încîntare varsă raze călduroase Împrejurul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot să te iubesc. Dar privește împrejuru-ți. Dac-ar spune acești păreți Ce văzură pe aicea în decursul unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în genunchi, întocmai precum altădată cruciații când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat napolitan nu mai era nici bucurie nici fericire a mai nădăjdui dacă minunea nu s-ar fi împlinit. Anul ar fi fost sterp, spicul nu s-ar fi aurit la căldura soarelui, măslinii ar fi înghețat din tulpină, și mângâierile unui copil ar fi fost un semn de moarte. Profitând de aceste momente când tatăl său, foarte ocupat de această măreață priveliște ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
recunoșteau aceasta și o spuneau în gura mare, dar geaba. Într-o dispută teologică între greci și latini, rânduită de patriarhul Grigorie, marele logofăt Nicefor Gregoras sfătui pe amândouă părțile să se lese cu totul de certe asupra unei teme sterpe și insolubile, pentru că ființa lui Dumnezeu e inaprofundabilă și tot astfel nu se poate afla nici legătura între Tatăl cu Fiul și cu Duhul Sfânt. E drept că împăratul, după ce ajunse autocrat, își dete multe silințe pentru a împăca parțiiile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului se pierdură fără urmă, ca un nour sterp într-o noapte întunecoasă. Vicleșugul Mariei contra lui Sfentisiav. Pe când fiul Mihail era copil încă, regina Maria îl încoronă rege, îl îngrijea și-l creștea ca pe un rege și la orice ceremonii publice îi dădea locul cel mai apropiat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țesătura legilor cari le reprezintă știința în coeziunea sa, vede adeverită (constatată) propria sa conștiință (Bewusstsein), începătorul talentat și cel ce petrece încă în porticele artei câștigă priveliștea mărimei câmpului întreg și inspiciunea în misteriile artei, în fine mediocritatea cea stearpă va fi strivită de pretențiunile ce se grămădesc asupră-i ca o necesitate de fier, ca o putere neabătută, daca va mai avea vreun sens numai pentru interesele obiective ale artei; numai pe lângă rutinierul mulțumit de sine, care printr-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă și fără căldură de viață. Declamatorul sec ne face în arte acel efect dezgustător care ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clasa țăranilor nu este un interes întemeiat pe vederile unei politici de stat, concepute cu siguranță și preciziune, ci pe necesitatea ce-o are partidul său demoralizat de - a - și reîmprospăta popularitatea și alegătorii mai cu seamă, atrăgând în sfera sterpelor lupte politice o clasă numeroasă de cetățeni, pe țărani. Marfa de fraze a ziarelor roșii s-au învechit, au ieșit din modă; lumea orășenească s-a cam săturat de ea. Din zilnica repetare a unei serii de vorbe cu sferă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trecutului ei și să-i fie silă că a existat o zi în viața sa în care-a putut da mâna cu tot ce epoca de tranziție între fanarioți și istoria națională a putut produce moralicește mai bolnav, intelectual mai sterp și mai felin. Iată ce i-ar rămânea de făcut daca mai e în stare s-o facă. [27 februarie 1882] ["CA SĂ CUNOASCĂ CINEVA"] Ca să cunoască cineva din ce elemente nesănătoase e compusă majoritatea roșie din Dealul Mitropoliei cată să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]