1,001 matches
-
nobilime și din gentry, pe ale căror domenii se regăseau zăcăminte minerale și păduri, în care se puteau face cărbuni de lemn, au investit sume importante pentru punerea în exploatare a unor mîner și a unor întreprinderi metalugrice și de sticlărie. Unii nobili mărunți de țară particpau la prepararea produselor de consum, că sapanul, că acei gentlemani săpunări grupați într-o asociație în 1631. Participarea directă la activitatea comercială era frecvența pentru nobilime și pentru gentry, fără a afecta statutul nobiliar
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
în zona de est, cu spații de informare/prezentare și trei centre gastronomice specifice: cafenea, cofetărie și restaurant, iar în zona de vest cu atelier pentru prelucrarea metalelor, atelier de tâmplărie și mobilier, atelier lăcătușerie, atelier de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
fondarea companiei "Iittala", pentru că este anul în care suedezul "Petrus Magnus Abrahamsson" a construit o fabrică de sticlă, care a devenit ulterior proprietatea Iittala. Inițial, sticlarii au fost aduși din Suedia, datorită lipsei de forța de muncă calificată în domeniul sticlărie din Finlanda. În 1917 fabrica de sticlă a fost cumpărată de A. Ahlström, o companiei de produese lemnoase, care deținea, de asemenea, și fabrica de sticlă Karhula. Aceste două fabrici au format entitatea Karhula-Iittala, care a durat până în anii 1950
Iittala () [Corola-website/Science/308073_a_309402]
-
parte a producției a fost destinată producerii unor obiecte de uz casnic. În deceniile 1920 și 1930 compania și-a extins producția de obiecte de sticlă în direcții mai artistice și chiar experimentale, producând o gamă variată de obiecte de sticlărie casnice. Unul din succesele majore a venit odată cu realizarea produselor designate de Aino Aalto, care au fost urmate de alte produse create de Alvar Aalto. În timpul Războiului de iarnă și a Războiului de continuare, ambele parte ale celui de-al
Iittala () [Corola-website/Science/308073_a_309402]
-
Medievală), promotor al unor programe de cercetare privitoare la Hațegul medieval, elitele medievale românesti din regatul Ungariei, bisericile medievale (seria "Arhitectura religioasă medievală din Transilvania"), promovarea disciplinelor de medievistica în pagini web. Este autorul unor studii în domeniul castelologiei, monasteriologiei, sticlăriei și ceramicii de construcție.
Adrian Andrei Rusu () [Corola-website/Science/306439_a_307768]
-
Vasul Aalto, sau probabil mult mai corect, desemnând numele realizatorilor, Vasul lui Aalto (conform originalului din finlandeză, Aalto-maljakko), cunoscut, de asemenea ca Vasul Savoy, este o piesă de sticlărie și o piesă emblematică de design finlandez, realizată de arhitecții Alvar Aalto și Aino Marsio (prima sa soție) în 1936. Inițial vaza a fost proiectată la fabrica de sticlă "Karhula-Iittala" pentru participarea la un concurs de proiectare organizat de firma
Vas Aalto () [Corola-website/Science/308623_a_309952]
-
secolului al XVII-lea (pe timpul lui Constantin Brâncoveanu), se construiește, la Giurgiu, un șantier naval. În 1685 începe exploatarea salinei de la Slănic, Prahova, cea mai importantă din Țara Românească. Inaugurări de capacități în domeniul metalurgiei fierului: Metalurgia neferoasă: Manufacturi de sticlărie, atestări: Fabrici (mori) de hârtie, atestări documentare: Tipografii: Industria textilă: Inovații în agricultură: Alte domenii: Industria extractivă
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
-lea apar mine de plumb și huila în împrejurimi. În secolul al XIX-lea, orașul redevine un centru comercial. În 1850 se înființează o sucursală a unei sticlarii, iar alta sucursală la Jambes, apoi în 1867 el va avea o sticlărie proprie, Zoude, care în 1896 va angaja 1014 muncitori în sticlărie și cristale. În 1880 se înființează la Sart un depou central de reparații al căilor ferate. În ziua de astăzi, orașul cunoaște o rată a șomajului destul de scăzută, în comparație cu
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
al XIX-lea, orașul redevine un centru comercial. În 1850 se înființează o sucursală a unei sticlarii, iar alta sucursală la Jambes, apoi în 1867 el va avea o sticlărie proprie, Zoude, care în 1896 va angaja 1014 muncitori în sticlărie și cristale. În 1880 se înființează la Sart un depou central de reparații al căilor ferate. În ziua de astăzi, orașul cunoaște o rată a șomajului destul de scăzută, în comparație cu alte regiuni și zone, situându-se pe la mijloc, între comunele belgiene
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
(str.Fabricii nr.71, Turda) este o companie producătoare de sticlă din România. Fabrica a fost înființată în anul 1921 (sub numele de "Fabrica de Sticlărie S.A.") prin aportul mai multi acționari, dintre care cel mai important a fost "Banca Centrală pentru Industrie și Comerț" din Cluj care deținea 75% din acțiuni. Construcția a durat un an și a început cu defrișarea terenului oferit de Simon
Sticla Turda () [Corola-website/Science/318971_a_320300]
-
locuitorilor sunt ortodocși (95,59%). Pentru 3,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bahlui a județului Iași și era formată din satele Ceplenița, Buhalnița, Vârâți, Moara Prefectului, Sticlăria și Borosoaia, având în total 2384 de locuitori. Funcționau în comună 12 mori de apă, două școli cu 56 de elevi, și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3127 de locuitori
Comuna Ceplenița, Iași () [Corola-website/Science/301264_a_302593]
-
întors în 1920 în Transilvania ca cetățean american. Mama sa, Katharina, născută Porsche, era sora medicală pentru sugari. Bunicul ei, Julian Porsche, a venit din Boemia în Transilvania, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a înființa o fabrică de sticlărie. Tatăl său, Johannes, a lucrat în industria de extracție a petrolului. Din cauza serviciului, familia s-a mutat din doi în doi ani în altă localitate, astfel că a urmat școală în zece localități diferite și a absolvit gimnaziul la Sibiu
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
este astăzi obiectiv turistic. În 1905 a fost deschisă și o piață, unde săptămânal beduinii veneau să își vândă mărfurile. Aceasta funcționează în continuare, printre produsele care pot fi cumpărate de aici numărându-se atât unele moderne precum pantofi sport, sticlărie, bijuterii sau covoare vândute de beduini. Până în anul 1914, progresul și dezvoltarea noului oraș au avut loc lent, populația fiind constituită din aproximativ 800 de musulmani și câteva familii de evrei. Odată cu declanșarea Primului Război Mondial, Beer Șeva a devenit baza principală
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice teritoriul a fost locuit încă din neolitic, trecând prin epoca bronzului și cea a dominației romane care a lăsat situri importante de ceramică, sticlărie sau obiecte din aur precum și un tezaur compus din 21 de monede romane. Descoperirea a cinci lingouri din aur ce au fost datate între anii 402 - 408 au dus la ipoteza folosirii lor ca tribut către populațiile migratoare din acele
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
de Grăniceri" în data de 14 august, care s-au constituit în rezerva Corpului IV de Armată. În urma unei manevre necesare ca urmare a unei rupturi locale în frontul "Diviziei a 6-a Infanterie" din 16 august în zona dealului Sticlăriei, "Brigada a 2-a Călărași" s-a repliat spre dealul Bâtca Carelor (NNE de Măgura Cașin). Pe data de 19 august "Armata 1 Austro-Ungară" a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită superiorității
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
epocii) o flotă de războiu alcătuită din 43 galere și 300 ambarcații mai mici. Dar nu numai comerțul maritim asigură veniturile celor 150 de mii de locuitori. În manufacturile din oraș se produc articole textile de lux, dantelării, săpunuri parfumate, sticlărie, bronz și arme pentru întreaga Europă. În Republica Venețiană se apreciază cultura rafinată, se adoră teatrul și muzica, se promovează arhitectura, venețienii sunt mândri de pictorii și sculptorii ei. Conducerea statului se găsea în mâinile unei oligarhii compusă din vechi
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
îndreptată cu precădere spre export(1/3 din PIB, 2/3 din populația activă):cafea, cacao, cocotieri, ceai, cauciuc natural, palmieri de ulei, batate, igname, taro, trestie de zahăr. Industria prelucrătoare este slab dezvolată(energie electrică, ciment, cherestea, produse alimentare, sticlărie, anvelope). Dispune de:aur() pe locul 2 că rezerve după Africa de Sud), argint, cupru, gaze naturale, cherestea, pescuitul. Comerț extern cu: Australia, Germania, Japonia Turism: în dezvoltare Căi navigabile ... Căi ferate: ... km. Căi rutiere: ... km. Căi aeriene: 400 de aerodromuri(cel
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Sticlăria este un sat în comuna Scobinți din județul Iași, Moldova, România. Așezarea, atestată documentar în 1764, evocă, prin numele său existența pe aceste meleaguri a unei manufacturi (fabrici) de sticlă, transformată, apoi, în fabrică de sodă. Manufactura de sticlă, prima
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
1768, de către Marcu Jidov(Marcovici Herței), pe moșia Vitejeni, aparținând familiei Cantacuzino. Fabrica avea trei meșteri și 60 lucrători. Folosea nisipurile sarmațiene locale, care au un orizont gros de 35-40 m și un conținut de cuarț de 55-60%. Existența satului Sticlăria este mai veche, fiind dovedită de mărturiile străbunilor, dar și de unele toponime, ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nord-vestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonimă cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
la rugăciune pe urmașii slujbașilor mănăstirești de la biserica din satul Pârcovaci. De asemenea, spre pădurea din apropiere, s-a păstrat denumirea veche a unui iaz „ Martina”, după numele soției domnitorului Iuga. Totuși, studiind izvoarele arheologice și documentele recente, vatra satului Sticlăria datează din epoca preistorică, fragmente de ceramică de tip Precucuteni fiind descoperite în punctul Prisecaru-Bița D.-Pintilie C. De asemenea, pădurile din zonă deveneau adăpost sigur pentru populațiile aflate în satele din vale, atunci când erau amenințați de populații străine sau
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
ca această parte de sat să se numească Ungureni, toponim care dăinuie, ca și Ruși, până în zilele noastre. Prima școală din sat s-a construit, prin 1882, în partea de sat, denumită Ungureni. În anul 1911, a fost înființată Școala Sticlăria, de numele căreia se leagă o generație întreagă de dascăli, dintre care amintim fam. Galeriu Toader. Localul școlii cuprindea o sală de clasă și două cămăruțe pentru locuința învățătorului. Fiii învățătorului, Vasile și Constantin Galeriu, au purtat mai departe făclia
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Elena, Pintilie Valentina, ș.a.) au fost fermecați de frumusețea locurilor și farmecul sticlărenilor, continuând să rămână și să modeleze viitoare generații de elevi.http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cadre didactice de la %C5%9Ecoala Sticl%C4%83ria(anii %27 70).jpg Biserica din satul Sticlăria, cu hramul Duminica tuturor Sfinților, care și-a păstrat și hramul bisericii vechi(Sf. M.Mc. Dimitrie), a fost construită în perioada 1953-1957, prin contribuția localnicilor și a locuitorilor satelor din zonă, la inițiativa preotului Ioan Budăi. Până atunci, enoriașii erau
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
de stejar. Duhovnici de seamă au păstorit sufletele sticlărenilor. Amintim aici preoții: Nicolae Alexa și Vasile Ungureanu(din anul 1976, slujește cu credință preotul Ioan Lutic, fiu al satului, care a înfrumusețat și dezvoltat vechea zidire creștină). La vest de Sticlărie, se află Podul de lut și Fântâna Cerbului , prilej de a ne reaminti sfârșitul dramatic al unei idile dintre fiica domnitorului Radu Mihnea, care-și stabilise Curtea domnească în târgul Hîrlău, și o slugă, eveniment consemnat de cronicarul Ion Neculce
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș și de la acel drum de la Văratic în drumul Țiului la Zbereni, iar alt drum sau cărare nu era, acum și pe unde este Sticlăria era codru și huci de nu putea răzbate nimene”. În tradiția orală a satului este amintită existența unei mori de apă,dar și a unei cariere de piatră, părăsite acum mai bine de o sută de ani, ce a constituit
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
și-au menținut dreptul de proprietate boierii Zarifopol și Iancu Sticlăreanu, multă vreme după 1864. Ultimul a avut velnița la Zagavia, zidurile acesteia putându-se vedea și astăzi. În dicționarul geografic al României din anul 1920, este amintit și satul Sticlăria: „Sticlăria sat situat în partea de sud-vest a comunei Bădeni, plaiul Bahlui, județ Iași, situat pe costișa dealului Sticlăria, pe o suprafață de 344 ha, cu o populație de 85 familii, sau 440 suflete are și o biserică din lemn
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]