824 matches
-
și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o supunere mimata a Parizienei, respectând toate legitățile unui joc de teatru bine montat. Ea găsește o formulă subtilă și elegantă de guvernare, care este cea din culise. Confruntarea directă este mai puțin specifică pentru Pariziana, jocul de culise este stihia să. Această concepție teatralizata a acțiunii umane este ireductibil legată de aventură eroinei eliberate de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se-aruncă vântul și pe cer la pândă / stau nori de plumb și-n munți răsună glasul / furtunii (vv. 50-53) unde reprezintă un element descriptiv dinamic al naturii ostile, dar și în Fragmentul XXXIX, întâi ca prim semn al dezlănțuirii stihiilor (v. 38), apoi că manifestare a extremei violente a acestora (v. 57), în final că suflu domol al atmosferei de liniște de dupa furtună, ce anunță tema centrală a viitorului cânt Liniștea după furtună.341 Păstrând aceeași tușa de manifestare energică
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
amplificată de sculptura masivă, punând în evidență expresia unei înzestrări intelectuale deosebite și a importanței animus-ului, elementului masculin. Paciurea s-a folosit pentru a creea această impresie de forță și de masivitatea bronzului, ceea ce conferă sfinxului ceva din implacabilitatea unei stihii. Sculptura are de data aceasta și un suport narativ, pe care privilegierea unor elemente în detrimentul altora îl pune mai bine în evidență. Sfinxul dobândește trăsăturile geniului prin atitudinea reflexivă a unui gânditor așezat în fața unei enigme, a sa, a umanității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are să se suie mortul la cer” Paltinul apare ca „nuntaș” la nunta-moarte a păstorului mioritic: „Brazi și păltinași/ i-am avut nuntași”. Paltinul și bradul sunt arbori cosmici, coloane ale cerului, stâlpi ai pământului. Acești copaci sunt primii afectați de stihiile haotice daimonice: „Domnul se ndura/ Ruga-i asculta/ și sufla un vânt/ Un vânt pe pământ/ Paltini că-ndoia/ brazi că despoia/ Munții răsturna.” (Mănăstirea Argeșului. În cadrul fitomitologiei, paltimul este considerat ca arbore consacrat unor zei sau eroi, mai puțin
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
cele mai multe din aceste practici fiind mai vechi decât creștinismul. Devenind principala sursă de alimentație prin holdele sale, pământului Îi erau necesare ploi timpurii. În anumite perioade, oamenii au asociat fenomenele meteo unor făpturi mitice, personificându-le. Incantațiile de amenințare a stihiilor sunt depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale. O practică foarte veche este legată de Înfingerea unor obiecte de fier, secure sau cuțit, În pământ, folosind atât pentru atragerea ploii, cât și pentru Îndepărtarea ei. Astfel, Romulus Vulcănescu
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
un personaj feminin în acțiune. Faptul a părut o intruziune de natură cultă, ca și cum mama, soția ori sora, obișnuite în baladele păstorești sau de curte feudală, nu pot fi imaginate decît schematic, peregrinînd cu furca în brîu, înlăcrimate și interogînd stihiile; ca și cum viața păstorească s-ar reduce, în multimilenara ei existență, la trei turme de oi și la un asasinat; ca și cum familiei păgubite îi este dat doar să rămînă în umbră, să verse șiroaie de lacrimi și să se vaiete neputincios
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
clipocitul valurilor de dincolo de dig. Era cald în sala de așteptare. Am tras un gât de cafea, le-am dat și lor și m-am pus pe așteptat. Altceva mai bun de făcut n-aveam. Pe la ora trei spre ziuă, stihiile naturii se mai potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea sufletului soției sale, geloasele bacante l-au supus unui groaznic supliciu. I-au tăiat capul și i l-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
psihic și destin, i-a făcut pe oameni mai iubitori și mai buni. CASA CU STAFII Prin codrii deși și seculari, vânătorii zvonesc din cornul de aur, speriind animalele viețuitoare ale locului. Călăreți ilari se avântă în calvacadă, spărgând liniștea stihiei cu sgomote tunătoare. Ogarii latră, fug și sar sprințari, iar gonacii în ițari albi fac ziduri strângătoare în jurul vânatului. Prințesa Margareta Mușat întemeietoarea dinastiei mușatine, plecată-n șaua grea, zvâcnește înainte ca o nălucă albă. În ceasul bun lipsit de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fluturele ochi-de-păun, greierul-italian, cicada, călugărița, gărgărița fasolei, cărăbușul pinilor, albinele, carabul auriu, gărgărița mazării. „Neliniștea ultimului ceas, zbuciumul și măreția noastră, îi e cruțată animalului, a cărui soartă e mai umilă. Se bucură de prezent, ca un copil prins în stihiile inconștienței, fără să se gândească la viitor ; scăpat de amărăciunile unui sfârșit care va să vină, trăiește în blândă netulburare.“ „Are insecta deosebita cinste de-a ști ceea ce vârsta noastră tânără nu știe, previziunea unui sfârșit, însușire inutilă pentru ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alea lunguiețe, băgam bine-mersi la ghiozdan. De la semnal, strig cu gura plină, dacă e plafonu’ de nori coborât Înspre glie nu mai trece semnalu’ de la satelit. Eu una știu: o fi tehnica de vârf, da’ cu natura nu te pui. Stihiile tot stihii. Ea că nu și nu, că să văd de parabolică. Zice poate s-a mișcat, Sandule, tu ești bărbat și o pui la loc. Bă, de ce trebuie să știe bărbatul să le facă pe toate? De ce e lumea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
băgam bine-mersi la ghiozdan. De la semnal, strig cu gura plină, dacă e plafonu’ de nori coborât Înspre glie nu mai trece semnalu’ de la satelit. Eu una știu: o fi tehnica de vârf, da’ cu natura nu te pui. Stihiile tot stihii. Ea că nu și nu, că să văd de parabolică. Zice poate s-a mișcat, Sandule, tu ești bărbat și o pui la loc. Bă, de ce trebuie să știe bărbatul să le facă pe toate? De ce e lumea croită strâmb
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fiecărei alegeri. 9.1.1. Păstorul Aceasta pare a fi profesia care a dat numărul cel mai mare de vrăjitori, magi și, implicit, de practicieni ai divinației. Faptul n-ar trebui să ne mire, de vreme ce ei trăiesc atât de aproape de stihiile naturii, îi cunosc semnele și știu să le interpreteze. Intrând în contact cu necunoscutul, cu ceea ce stimulează frica și imaginația majorității, păstorul ajunge să-și formeze un soi de știință naturală, neaccesibilă oricui. În plus, "aceștia constituiau un grup social
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
52 Cadrul de bază cuprinde câteva imagini ale focului, mai precis ale cărbunilor încinși care, într-un fel, vin să sugereze scopul pentru care suntem în acel loc: cercetarea divinației în cositor. Imaginea focului readuce în prim-plan simbolismul acestei stihii, adesea asemănată puterii divine. El este imagine a divinității prin excelență. Aparținând sferei sacrului, focul are o reprezentare duală. El este cel care purifică și ucide, cel care dă viață (focul viu), dar poate aduce și moartea. Imaginea bătrânului alchimist
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie necăsătorit și curat. El va lucra sau va descânta instrumentele într-o noapte cu lună plină, dezbrăcat până la brâu și numai cu mâinile la spate. Imaginea acestui ritual ne readuce în prim-plan fierarul-magician, stăpân al focului și al stihiilor naturii. Astfel de reprezentări le întâlnim în diverse spații culturale: la șamanii și vrăjitorii care "înghit cărbuni încinși, prind cu mâna fierul înroșit, calcă pe foc" (Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, ed. cit., p. 80) Astfel de practici și reprezentări
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
umple pînă la refuz urechile cititorului cu rumoarea potrivnică a neînțelesurilor. Tristețea pare a nu-și găsi Împăcarea. Gonirea norocului și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare care ar putea recupera măcar o posibilă vibrație la unison cu stihiile. GÎndul refuză, dintr-o pornire romantic-rebelă, să se acordeze cu tonurile universului, iar Îngînarea este percepută doar ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era regret fără de leac se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații de sens și de regim existențial este chiar acela al zvonului, stihie blîndă ce destituie regimul apăsător al atonei tăceri interioare și instituie guvernarea Înfiorată, incitantă a rumorii inimii pădurii. Odată stîrnit, nu se știe de unde și Încotro, zvonul circulă și rătăcește, se propagă și se răspîndește, persistă, umple și ia În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-l cu un substantiv: un puf de nea adaos / În vechiul troian. Eliminam astfel și ușorul decorativism și tendința de a pasteliza ceea ce văzusem. Peste două zile Însă, mi-am zis că aș putea Înscena totuși un ritual păgîn al stihiilor În care efemerul este sacrificat pe altarul hulpav al zeului Cronos: prima zi din anun puf de nea ofrandă pe vechiul troian Trafic greu și desant aerian Momentul, să-i zicem haiku, a fost cînd, din nou, m-am simțit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
O răsuflare Întețită care Își găsește mereu răgazul unei expirații ușurate. Din tot freamătul se desprinde acel susur final al răsfirării ca o scurtă bucurie a Împlinirii. În toate astea pătrunde și o sumă de intuiții mitice ancestrale legate de stihia acvatică și de imensitatea mării. Și, de ce nu, și acea cunoștință de sorginte științifică cum că marea este leagănul vieții. Valurile care se sting la liman par să fie o pildă vie a permanentei Încordări care-și găsește mereu, cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nemărturisită a vieții. Ploaia cu soare este afară, dar euforia ei de moment ne atrage atenția asupra puterii noastre interioare de a cumpăni cu grijă lucrurile lumii pentru ne păstra armonia interioară așijderea celei revelată, cînd și cînd, de concordia stihiilor. Cumpăna fîntînii ne oferă de data asta o pildă vie cîntărind ponderea nebănuită și fabuloasă pe care o dobîndește curcubeul În clipă. Totul este să o și merităm. Geamul cît palma Geamul cât palmaflorile de liliac acoperă cerul Valeria Tamaș
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
periculoasă). Fetița nu este și nu se simte În niciun fel persecutată de singurătatea ei la geam. Din contra, ea caută firesc și benefic tovărășia soarelui căruia-i zîmbește știrb, fără rețineri, deschis și neascuns. Prietenia nepretențioasă, fără menajamente a stihiilor Îi e deajuns. Fereastra nu este pentru ea termopanul protector, ci modalitatea de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele glacial primește căldura acestui zîmbet copilăros
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
caută firesc și benefic tovărășia soarelui căruia-i zîmbește știrb, fără rețineri, deschis și neascuns. Prietenia nepretențioasă, fără menajamente a stihiilor Îi e deajuns. Fereastra nu este pentru ea termopanul protector, ci modalitatea de a cocheta prin transparența ei cu stihia momentan interzisă de cei atît de chibzuiți. Și aici rolurile se inversează deja: soarele glacial primește căldura acestui zîmbet copilăros, un pic rușinat de dintele lipsă În fața impecabilei lui danturi. Șevalet uitat șevalet uitatumbra unui nor peste schița soarelui Manuela
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Încet În ierarhie și, În final, cred că ajunge Împărat. În această postură abia sesizează că sînt lucruri mai puternice decît puterea supremă asupra oamenilor, aceea pe care o vizase și o și obținuse. Și, În gînd sau poate interogînd stihiile, parcurge același drum ca furnica. Numai că, ultima Întrebată, stînca, Îi spune că mai puternic decît ea este tăietorul de piatră care reușește să o spargă. Revenind la poem, șevaletul uitat poate fi echivalat cu abandonarea pasiunii, a sursei entuziasmului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
legea firii apei, care nu poate susține trupul la suprafață, și începe să se scufunde. Dar când credea în Hristos, avea din El puterea să umble pe mare. Credința nu ne mai ține în duhul fricii și al robiei de stihii, ci ne ridică la libertatea față de ele și deci în duhul îndrăznelii de fii ai lui Dumnezeu, Care ne apără de toate, pentru viața veșnică. (n.s. 383, p. 324) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 62, în Filocalia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]