1,700 matches
-
poèmes comme Munte vrăjit (p. 171), Cetire din palmă (p. 159), Arhanghel spre vatra (p. 181), Trezire (p. 201), La mănăstire (p. 75), Pe ape (p. 125), Poetul (p. 233). V. également Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii. Interpretare stilistica a sistemului poetic al lui Lucian Blaga, Editura Facla, Timișoara, 1975, p.111-114. 1142 V. Paul Miclău, Signes poétiques, op. cît. 1143 Idem, p. 221. 1144 N'oublions pas que Meschonnic a publié să Poétique du traduire en 1999. Nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
universalității, virtuale și reale, și a categoriilor lor active - difuziunea, influențele și paralelismele. Cercetarea informează asupra principalelor direcții de investigare, cât și asupra tendințelor care vizează extinderea abordării sistematice și istoric-filologice. D. pune în acest sens accentul pe orientarea spre stilistică și poetica generală, manifestând rezerve față de direcția estetizantă a unor școli din străinătate. În studiile aplicative, stăruie, în schimb, asupra câtorva probleme, cum ar fi permanența realismului, ca și asupra unor mari personalități (Diderot, Gogol, Th. Mann ș.a.), încercând apoi
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje din clasicii francezi și din scriitorii români. Capitolul final, consacrat istoriei literaturii române (cu date foarte sumare), este însoțit de o selecție de texte
DRAGHICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
C. urmărea să înregistreze cât mai prompt noile apariții în poezie. Un an de poezie (1974) așază pe raftul lecturii critice principalele titluri din 1971, conturând un posibil model descriptiv, fără a se preocupa în mod sistematic de legături tematice, stilistică, de vârstă literară ș.a.m.d. O critică-profesiune, practicată în paginile „României literare”, utilă în momentul apariției în revistă. Inventariind volumele apărute, comentatorul exersează un demers preponderent tematic și o formulă critică aproape epică. Analizele abundă în procedee impresioniste, iar
CRISTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
a luat doctoratul în filologie cu teza Limbajul criticii literare românești (1979). A colaborat la „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Rostirea românească”, „Limba română”, „Studii și cercetări lingvistice” etc. Debutează cu un articol de stilistică în „Orizont” (1968) și editorial cu volumul Critica - limbaj secund (1981), cea dintâi abordare serioasă a criticii literare din unghiul modalității ei de exprimare. Recurgând la metoda funcționalistă (o altă premieră la noi), pe care o descrie într-un amplu
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
în actualitate a celui mai de seamă prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea (Mihail Gașpar) și a celui mai important lingvist al acestei provincii (Paul Iorgovici). Este coautoare a douăzeci de volume elaborate de colectivul de stilistică din care face parte -Limbajul poetic și versificația în secolul al XIX-lea, Imaginea în stilurile nonartistice ale limbii române literare din secolul al XIX-lea, Textul, imaginea și coerența ș.a. SCRIERI: Critica-limbaj secund, Timișoara, 1981; Epitetul jurnalistic (în colaborare
BOGDAN-DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
beneficiu de inventar se 'nțelege, adecă cu rezerva de a ne face observațiunile noastre. Dar, cu acea abilitate atât de comună în țara noastră, d-sa s-a folosit de exordiul sau introducerea întîmpinării pentru a face oarecari observațiuni estetico - stilistice la adresa "Timpului", lucru la care fără îndoială nu avea nici un drept. Exordiul discursurilor și scrisorilor are cu totul altă menire și trebuie să se ție de obiect ca și restul. Am răspuns așadar d-lui Dimitrie Ion Ghica că, daca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
parte, se așteaptă la o determinare mai detaliată a imaginii spațiale corespunzătoare. Această așteptare a fost accentuată nu numai de către artele grafice, ci și, după trecerea în secolul XX, de fotografie. Perspectivismul și aperspectivismul ar trebui înțelese ca două curente stilistice istorice cu valoare literară egală. Este foarte important să reținem acest lucru, pentru că evoluția romanului pe parcursul ultimului secol a fost influențată decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca rezultat al acestei noi accentuări, stilul narativ perspectival a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
natură ficțională, 134 negarea verbului "a ști", 256, 290 nemediere a prezentării, 25, 200-201, 220-222, 243, 247, 270, 283 în film, 141 nivelare a situației narative, v. schematizare normă narativă (a unei epoci), 30 note de atelier, v. jurnale "Noua stilistică", 96 nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice, 18, 85-130 Nouveau Roman, 32, 108, 188, 199, 339, 341 obiectivare, 167 obiectivitate, 25, 46, 133, 220, 278, 341 oglindire în conștiință, 224 omnisciență, v. narator opoziția persoana întîi persoana a treia
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Cuprinde vocabularul Noului Testament și folosirea lui la Sfinții Părinți. În plus, are marele avantaj filologic că urmărește cuvântul grecesc de la primele atestări și cu primele sensuri și dă multe exemple; astfel ne putem da seama de încărcătură semantica și stilistica a unui cuvânt sau altul. 2. Studiul numelor divine în Islamtc " 2. Studiul numelor divine în Islam" Cine deschide Coranul nu are cum să nu fie frapat de multitudinea calificativelor atribuite lui Dumnezeu, unele reluate de peste o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trebui înțeles într-un anume context 44. Traducerile textului respectiv efectuate în limbi înrudite îi pot oferi și ele sugestii utile. Respectul față de termenul original, strădania de a-i păstra pe cât e cu putință polisemia și chiar ambiguitățile, precum și congruenta stilistica în context constituie o cerință obligatorie pentru o traducere onestă. Adesea este o întreprindere foarte dificilă; abordată însă cu răbdare, cu o serioasă competența lingvistică și cu convingerea că sensul referențial este oricum traductibil, iar cel putin o parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ultimele decenii în limbi de mare circulație. „Traducerea bazată pe căutarea echivalentelor celor mai apropiate s...ț reprezintă o soluție medie între două extreme: traducerea literala și traducerea ideii esențiale.”50 Ea trebuie dublată de firescul expresiei și de echivalentă stilistica. Unele limbi, printre care și română, au un stil literar specializat pentru subiecte religioase. În traducerea cărților sacre, el trebuie însă folosit cu discernământ, pentru a nu face traducerea ininteligibila pentru majoritatea destinatarilor. Nida atrage pe bună dreptate atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din cele de mai sus, am avut în vedere doar traducerile integrale ale Coranului existente până acum în limba română. Prima, cea a lui Silviu Octavian Isopescul (1912), a fost până de curând singură. Manifestând preocupare pentru fidelitate și adecvare stilistica, realizată prin apropierea de stilul traducerilor biblice din perioada în care a lucrat traducătorul, astăzi e resimțită că prea arhaizanta. Apoi, în 1997, a apărut o a doua: Coranul cel Sfânt, Traducerea sensurilor și comentarii, publicată de Asociația Studenților Musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu este redata. „Nebiruitul” ar fi, poate, mai potrivit pentru cel de-al doilea. f. Unele nume, cum sunt Œ"diq sau K"f, nu pot fi redate decât prin parafraze. În sfârșit, traducătorii încearcă să redea ceva din frumusețea stilistica a originalului. Însă acesta este cel mai greu pariu pe care și l-ar putea asuma cineva, bineînțeles fără a trădă sensurile - cel puțin pe cele denotative principale. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Numele divine în Biblie și traducerea lor în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s-au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și morfo-sintactice de echivalare.tc "5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la urmă o interpretare, mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1975; Rainoff, 1929; Sheldon, 1979, 1980; Simonton, 1976c; Sorokin, 1937-1941; Sorokin și Merton, 1935). Cea mai inovatoare dintre tipurile de investigații enumerate este, probabil considerabila cercetare publicată de Martindale despre transformările stilurilor în artă. După prezentarea inițială a teoriei evoluționismului stilisticii creative (1984b, 1986a), Martindale a testat principalele ipoteze ale teoriei cu ajutorul metodelor complexe de analiză de conținut aplicate la produsele creative (de exemplu, Martindale, 1984a, 1986b; Martindale și Uemura, 1983). A demonstrat în mod convingător că presiunile sistematice impuse artistului
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în primul rând vizuală și, firesc, o educație plastică a ochiului. Încă din volumul de debut, Dospirea ploii (1971), este evidentă această predispoziție de a trata pictural detaliile, ascultând mai puțin de logica extatic-contemplativă a temei și mai mult de stilistica barocă a aglomerării și contorsiunilor, dezvoltată în următoarele cărți de versuri, Nuntă călătoare (1974), Paznic al grădinilor (1975), Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării” sau transformă arghezian mierea în venin. Decupajele lirice ale realității israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul strangulat, răsuflarea tăiată. Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul și sângele, două simboluri convergente, pătrund în miezul
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
hipnotică a poeziei, adică de starea de grație, irepetabilă, echivalând cu arătarea sau cu revelarea. Autenticul M., deschizătorul de perspective noi în care Basil Munteanu vedea un primitiv rafinat, trebuie descoperit în primele ediții. Poezia lui Adrian Maniu [...] e triumful stilisticei și al manierei. Aci nu există un conținut și un stil, ci maniera însăși este cuprinsul și scopul operei de artă. Trăit în cercuri artistice, poetul e înrâurit profund de mediul de atelier [...]. Deși nu în teme, Adrian Maniu este
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
în atenție publicații simboliste, socialiste și presămănătoriste. Studiile de după 1989, de mai mică amploare, sunt grupate în volume pe câte o temă comună. Două dintre ele, Studiul textului (1994) și Elemente de lingvistică. Comentarii de texte (1998), aparțin lingvisticii și stilisticii, propunând analize de texte literare în baza metodologiilor moderne (teoria comunicării, semiotică). Un altul, Expresionism și autenticitate în literatura română (1999), readuce în discuție structuri realiste din proza secolului al XIX-lea (B.P. Hasdeu, N. Filimon, Ion Creangă, I.L. Caragiale
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
singur om. Însă înzestrarea lui H., „uvrier” și „artist”, se armonizează aici, ca și în alte scrieri istorice, biografii ori studii în care sunt evocați Ion Vodă cel Cumplit, Petru Rareș, Luca Stroici, Vlad Țepeș, Nicolae Milescu, Negru Vodă ș.a. Stilistica exaltată a lui N. Bălcescu e de regăsit în aceste pagini, în discuție fiind nu atât înrâurirea, modelul, cât mai cu seamă afinitatea temperamentală. Cu o viziune care trimite întotdeauna la romantism, H. consideră că istoria, filologia, etnopsihologia, folcloristica sunt
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Siminei de a realiza un cuplu cu Grigore, ezitările, revenirile, indecizia anunță tentația psihologiei abisale, fascinația valorilor arhetipale. Vocația teoretică brutal exprimată și voluptatea discuției privind construcția romanesca fragmentează excesiv textul. Studiul Corola de minuni a lumii (1975), o „interpretare stilistica a sistemului poetic al lui Lucian Blaga”, exprimă un efort conceptual demn de toată atenția. Noosfera, primul capitol al cărții, se sprijină pe aceste propuneri: „Câmpul semantic, concept fundamental care ne va ghida, este înțeles de noi că totalitatea dinamică
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
îi investește cu toata iubirea care a rămas neinvestită. Jurnalele (încă) inedite ale scriitoarei, aflate la Bibliotecă Centrală a Universității de Vest din Timișoara, sunt complementare acestei cărți. SCRIERI: Saltul în gol, Timișoara, 1973; Corola de minuni a lumii. Interpretare stilistica a sistemului poetic al lui Lucian Blaga, Timișoara, 1975; Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga, București, 1981; Alternative bacoviene, București, 1984; Două-trei minute, București, 1984; Polifonia persoanei, Timișoara, 1986; Cutia de chibrituri, București, 1987; Un sertar
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]