1,282 matches
-
fiica scriitorului Gheorghe Sion, care îi oferă posibilitatea să se creadă un veritabil senior, aducându-i, drept dotă, o mică proprietate la Fundulea-Ilfov, pe care scriitorul, în imaginația sa aprinsă, o consideră un adevărat domeniu, confecționându-și chiar și un stindard propriu. În ianuarie 1928, întreprinde o călătorie la San Remo, pentru a-l întâlni pe Nicolae Titulescu, pe atunci ministru de Externe, și a-i solicita sprijinul în obținerea unei funcții diplomatice. Refuzat, C. devine un singuratic, se claustrează între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
de curând a trecut și el la cele veșnice: -”Până societatea românească nu va intra în normalitate, până când securiștii, excrocii și jefuitorii poporului român nu vor dispare din viața politică românească, Alianța Civică va fi pe baricade și va ține stindardul sus”. Pas cu pas...de acasă la serviciu, de la serviciu la piață, pe trotuar, în fața casei, cu prietenii în parc...oriunde...Securitatea stătea la pândă... Filaj-formă de urmărire secretă și directă, realizată de cadrele de specialitate ale serviciului “F” din cadrul
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de la Republique, 1576. Trimitere la traducerea în engleză a lui Knolld Richard, după textul latin, Londra, 1606. footnote>. Credința că rolul principal al guvernului este protejarea dreptului inalienabil al fiecărei persoane la proprietate era o idee radicală care a devenit stindardul luptei de înlocuire a monarhiei cu forme democratice de guvernare<footnote Robert Reich, Munca națiunilor, București, Editura Paideia, 1996, p. 152. footnote>. După așezarea fundamentului intelectual pentru o concepție nouă și îndrăzneață a proprietății private în secolele al XV-lea
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
pașnică?”, „...unde sunt fasciștii, dacă nu la putere și la guvernare? Sunt acei Moro, Fanfani, Rumor 1, Colombo 2, Pastore 3, Gronchi 4, Segni 5 și - de ce nu? - Tanassi 6, Cariglia 7 și, poate, Saragat 8, La Malfa 9”; „sub stindardul antifascist, se continuă o tragică operațiune de digresiune”; „în toată această istorie antifascistă a voastră nu știu unde e dauna cea mai mare, în recuperarea unei culturi violente, antilaice ș...ț potrivit căreia adversarul trebuie ucis sau exorcizat precum diavolul, ori în
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a atacurilor din D. Poetul este acuzat că ar fi „unealta și năimitul” consulului rus Hitrovo, mânia celui care scrie articolul Hitrovo și uneltele sale fiind stârnită și de poezia Înmânarea unui cavaler guard din „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
STINDARDUL, publicație apărută la Ploiești, săptămânal, de la 8 aprilie 1899 până la 30 martie 1900. Director a fost Ion G. Ionescu-Quintus, secondat, de la 2 martie 1900, de Vasile Pop ca redactor-șef. Ionescu-Quintus dă și o direcție literară revistei, în editoriale care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289932_a_291261]
-
comitetul de conducere al Teatrului Național din București. A mai fost președinte la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, prim-președinte al Societății Lyra Română. A condus gazeta literară „Curierul duminicei”, colaborând și la alte publicații, precum „Ghimpele”, „L’Orient”, „Stindardul țărei”, „La Liberté roumaine”, „Globul”, „La Patrie”, „Naționalul”, „Liberalul”, „Secolul”, „Gazeta poporului”. Semnând, în „Curierul duminicei”, cu pseudonimele Alma și Strapontin, M. face, cu destulă pricepere, cronică dramatică. Ca autor, debutează în 1874 cu vodevilul Le Cid d’antichambre, interpretat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
distribuția pachetelor, nu centrele pachetelor pe tema referendumului pentru votul uninominal și al alegerilor europarlamentare (B1 TV, 25.XI.2007) - așa cum este făcut acordul, se înțelege că este referendumul alegerilor europarlamentare Horia a fost unul din pionierii și susținătorii de stindard al cântatului pe viu. (TVR 2, 31.X.2007) - acordul trebuia făcut cu susținătorii, nu cu unul se vor întrece în ochii juriului și al telespectatorilor (Prima TV, 18.X.2007) de atunci au trecut opt generații ai unei familii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Pyrenophora graminea. Dintre soiurile cultivate soiul Sonora este foarte rezistent, soiurile Dana și Liliana sunt mijlociu de rezistente la această boală iar celelalte Adi, Miraj, Productiv și Precoce sunt sensibile față de acest agent patogen. Soiurile de orzoaică introduse în 2003 Stindard, Suceava sunt mijlociu de rezistente iar soiul Jubileu este rezistent. Soiurile de orzoaică-Annabell, Danuta, Florina și Succes sunt sensibile la această micoză. Măsurile agrotehnice cu efect profilactic, ca rotația corectă a culturilor, îngrășarea echilibrată, însămânțarea în epoca optimă și cu
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
putut să influențeze unele decizii guvernamentale, în Franța mișcarea împotriva războiului este relativ slabă din chiar vina cvasimonopolului exercitat de PCF. De la coexistența pașnică la prăbușirea URSS După moartea lui Stalin, cea mai mare parte a PC se poziționează sub stindardul coexistenței pașnice*, iar spectrul morții nucleare e abordat într-un mod mai liber - nu însă și în cazul maoiștilor*. Mișcarea pentru Pace e menținută în viață, fără a-și mai regăsi, totuși, amploarea de odinioară și nu fără a cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la prima vedere, erau ireconciliabile - marxiști, neomarxiști, libertari și chiar creștini -, împrăștiați sub diverse stindarde ale multiculturalismului, declinului, tiers-mondialismului, troțkismului, neozapatismului și chiar ale câtorva fracțiuni ale islamismului radical. Identificații marxiști rămași leniniști formează mai ales Liga Comunistă Revoluționară, Renovatorii PCF*, Partidul Muncitorilor din Brazilia, englezii din Socialist Workers’ Party sau italienii din Rifondazione Comunista
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul Internaționalei Comuniste* în 1928: „Printre obiectivele Revoluției Culturale care interesează masele cele mai largi, lupta împotriva religiei, acest opiu al popoarelor, ocupă un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și pe „oamenii care vor mânui aceste arme - muncitorii moderni, proletarii”. Totuși, teoria necorespunzând defel realității, Marx deduce cu pragmatism consecințele revoluțiilor ratate din Europa din 1848. El predică o strategie de permanentă revoluție, mulțumită unui angajament militant sub „falsele stindarde”ale diverselor mișcări progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și determinismul istoric explică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1848, Marx îi definește socialismului trei accepțiuni: „socialismul științific”, „socialismul ca tranziție la comunism” și „socialismul socialiștilor”. După 1848, însă, și după refluxul revoluționar, frontiera dintre aceste trei ideologii se șterge, Marx fiind cel ce dăduse consemnul înaintării sub stindardul „socialist” și „democrat”, spre a gâdila, astfel, auzul unei clase muncitoare mai sensibile la argumentele reformiștilor decât la cele ale comuniștilor. în 1895, sociologul Émile Durkheim stabilește o distincție strictă între „socialism” și „comunism”, primul ținând de modernitatea industrială, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Astfel, modul de repartizare a bogățiilor se aplică, încă, după principiul „fiecăruia după munca sa”. O dată dispărute clasele sociale, însă, iar apoi statul, trecerea la comunism va putea fi proclamată, iar „orizontul limitat al dreptului burghez va putea înscrie pe stindardele sale: fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi!” (Marx/Engels, 1875). SOCIETATE CREAREA „OMULUI NOU” Pentru Marx, istoria este focarul luptei de clasă, iar societatea capitalistă ilustrează ultima etapă a separării totale a omului de produsele muncii sale, în virtutea luptei de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dreptul public ori cu privire la chestiunile ortografice controversate. A semnat și Tapazin, Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor la „Independința română” (1863), „Scrânciobul” (1868-1869), „Opiniunea constituțională” (1869-1870). A scos ziare și reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
conținutul noii publicații să îi aparțină. F. își propune să editeze, în primul rând, producția literară a membrilor Societății de leptură din Oradea. Se adresa totuși către „junii români [...] din toate provinciile locuite de români, a se înrola sub același stindard.” În afară de Vasile Iuțiu, sunt prezenți cu poezii V. Ranta-Buticescu, Elia Trăilă, Moise Popiliu (Miron Pompiliu), I. S. Bădescu. Unele versuri sunt semnate cu pseudonimele Damon și Romeo. Nuvele inspirate din istoria poporului român sau din viața satului ardelean au publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286982_a_288311]
-
având în spate personalul însoțitor, al său și al nostru. Când am deschis poarta, Hrușciov s-a oprit uluit în prag. În clădirea de vizavi, la câțiva metri distanță, un cetățean american patriot, iritat de prezența comunistă din New York, ținea stindardul SUA în mâini în balconul său de la etajul 1, iar la vederea lui Hrușciov a început să intoneze imnul God bless America. Reacția normală ar fi fost să-l ignore sau să urce în limuzina care tocmai fusese chemată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
perfect în stare să inițieze o demonstrație de forță, dar era o demonstrație și nu un război mondial. Iubea gesturi spectaculare și surprinzătoare, dar nu și încăierarea. Cine l-ar fi văzut de aproape într-o situație ca aceea a stindardului, cred că ar fi luat în considerare înalta posibilitate ca el sa fie autorul unui show cu rachete, fără să vrea să le și utilizeze. Astfel, în cântărirea primejdiilor crizei, nu cădeam în panică și întrețineam speranța unei rezolvări. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir Streinu stabilește o întâietate semnificativă (un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului al XX-lea. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui Iason, alegorie a dictatorilor sângeroși; tot astfel insula fericirii se va metamorfoza
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
haremul, personajele acestuia fiind niște studii de caz și totodată repere sufletești indelebile. Eroul lui Esterházy se comportă ca un amant sălbatic, urmându-și instinctul, în ciuda faptului că e om de lume, cultivat, exigent. Își trăiește pe deplin clipa, arborând stindardul abolirii pudibonderiei și căderii tabu-urilor ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, mesajul polemic al cărții include veștejirea mentalității ipocrite, întreținute ani în șir, artificial și nesănătos, de recent defuncta ideologie colectivistă. Spre a-i face parcă în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
livrești ale binecinstitei „tradiții răsăritene”. A fi membru al tradiției apostolice nu reprezintă deloc un privilegiu al celor care îmbrățișează canonul literar al Scripturilor, putând reconstitui cu minuție tabloul istoric al primelor controverse dogmatice. Ortodoxia teologică nu are un singur stindard pentru că celebrează apofatic necuprinsul văzduhului. Revelația Cuvântului lui Dumnezeu este nu obiectul, ci evenimentul constitutiv al teologiei. Teologia fixată în matricea tradiției apostolice nu-și poate decât menține obligația de a împrospăta mereu dialogul lui Dumnezeu cu veacul. Teologia nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o pierdere pentru împlinirea personalității adolescenților și tinerilor de azi? Strădaniile scriitorilor își mai află importanța și utilitatea? Nu cumva în spatele acestor realități se ascund pericole vizând buna educație a copiilor și tinerilor? Cărturarii prestigioși ai prezentului, care sunt purtătorii stindardului culturii naționale, au îndrituirea să identifice eventualele primejdii, să le scoată la iveală și să tragă eventualele semnale de alarmă. Situația dificilă și perspectivele sumbre privind soarta cărții, ne îndreptățesc să formulăm un alt elogiu, de data aceasta direcționat spre
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
religioase nu a funcționat. La adăpostul greco catolicismului, românismul a putut să se afirme politic și cultural în Transilvania. Din rândul credincioșilor uniți cu Roma, s-au născut fii ai neamului, crescuți într-un puternic simțământ patriotic, care au purtat stindardul latinității. Să privim, prin urmare, cu admirație la Școala Ardeleană și la cărturarii ei: Samuil Micu, Gheorghe Șincai sau Petru Maior. Emanciparea națională nu avea să țină seama în Transilvania de apartenența noastră religioasă. Întâlnim angajați în lupta politică și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]