24,880 matches
-
capitolelor cuprinzătoare (de la "File de letopiseti", la "Biografii paralele", "Indexuri complete de Soliști, Formații și Repertorii" - până la Programele integrale ale edițiilor precedente) monografia a fixat o epocă. Trecutul arată admirabil. Dar viitorul? Dintr-o echipa strălucită de inițiatori s-au stins Tudor Ciortea, Wilhelm Berger, Norbert Petri. Liviu Teodor Teclu nu mai poate fi întâlnit. Steluța Mitu, continuă cu știința și cheltuire de sine, să lege totul și să alerge fără răgaz. Împreună cu ea, Directorul dintru început al festivalului a făcut
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca fiara prin o supunere de bunăvoie: liniștită apă stinge urgia focului. Cereți să vă lase a vă cîrmui după legile voastre, a trăi cu obiceiele voastre, a vorbi în limba voastră... Cereți să nu se atingă de credință și slobozeniile țării... Pentru toate astea, plătiti-i o dare pe an
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
Câmpeanu... Însă asta este altceva. - Dar despre ceilalți oameni politici români, ce părere aveți? - Spui om politic, spui Coposu și apoi stai să te gîndești dacă mai există vreunul. Eu, un alt om politic nu știu. Vechile personalități s-au stins. Toți care au avut un nume în România nu mai sînt în viață. Ca și tatăl meu, si eu fac distincție între "om politic" și pejorativul "politician". Libertate, Demnitate, Curaj, Frica... - Domnule Ion Ioanid, ați cunoscut toate ipostazele: ați fost
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
dostoievskiene. Mitologia întâmplărilor întâmplate contrazice mitologia și viziunea socială a zilei ce va veni. Victime? Persoanele fizice ale poetului. Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand momentul/ clipă marilor promisiuni se stinge. Între versuri simple, "de chevet", cântărite cu grijă, între porniri războinice și ritmuri haotice, aproape adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare/ cu zestrea din urna maternă" (IV. Schisme); Uite, rănile mele rezista
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
Cella, soția lui Filip, se simțea că o castelana. Dar cîtă boierie reprezenta celebra pianista și literata? Dacă înșiși Lahovarestii erau de extracție relativ nouă (N. Iorga ne informează: "Boieri din Râmnic, adevărați, sînt numai Socotenii, dar neamul lor se stinge la începutul veacului cel nou. Socoteanca cea bătrînă își mărită față după Iancu Lahovari, care se așază în Râmnic și ia în stăpînire averea Socotenilor. El e dintr-un neam nou"), avîndu-si ca reprezentant principal pe cunoscutul ministru conservator Alexandru
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
cine știe ce întîmplări de care ai uitat - pe la unul din multele servicii pe care le-ai avut, sau de la cenaclurile pe care le-ai frecventat în tinerețe. Asemeni acestui personaj cunoscut-necunoscut îmi apare, pe măsură ce scriu, acest jurnal. Aseară, de exemplu, am stins lumina și m-am culcat. Apoi am vrut să scriu ceva în acest caiet (n-aveam ceva anume de spus, vream doar să scriu pur și simplu), dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
vor duce mai departe. Un banal camion cu lemne și cărbune: stive și saci unul lîngă altul." Nihilismul conduce la o atrofiere a instinctului vital. Privată de atractivitate, imobilizată de absența oricărui îndreptar, a oricărei legi exterioare ei, existența se stinge, chiar dacă într-un ritual somptuos, făcînd loc imaginilor sfîrșitului. Poetul are viziunea unei morți universale, urmare a asumării absurdului: Cum va fi clima pe pămînt cînd eu nu voi mai scrie? Acum ca și altădată: aș vrea să fac ceva
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sau mai târziu, oricât ne-ar repugna, tot ce se poate negocia în domeniu este: "Să nu mori la timp nepotrivit", adică: "dacă tot mori, atunci să fie cât mai târziu!" Deziderat ce ar pleca de la observația că, dacă se sting cei care nu mai au nimic de spus și făcut, mai pier unii, din neglijență iar, când și când ajutați. "Trăiește și pe loc are să-ți fie bine", ar suna o altă sentință, de bun augur, dar contestată de unele
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
alt explorator al regiunilor antarctice, Robert Falcon Scott, celebrul învins în competiția cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud. Epuizat și singur, Scott întocmește într-un ultim efort scrisori consolatoare pentru familiile camarazilor săi - deja trecuți în neființă. Apoi se stinge. Un comportament drag inimii de britanic, care ne face, de la un punct, să ne simțim cu toții britanici. Dincolo de condițiile nedemne ale ultimilor ani de viață, prin realizările fundamentale, prin entuziasmul și voința care au făcut posibile aceste realizări biografia lui
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit, toate enunțurile aparent impersonale din poezia lui Nichita Stănescu au acest acompaniament sentimental. Acompaniamentul cunoaște fluctuații de regim afectiv, - de la deznădejde la bravadă și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în text, transformîndu-l parțial sau integral în romanță (într-o romanță, bineînțeles, a la Nichita Stănescu)." (31) Din păcate asemenea pasaje sînt urmate de altele de tipul: "În poezia modernă acest
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
la alcătuirea unei monografii generale a cimitirului vesel. Nu trebuie să se uite însă că la ridicarea acestui edificiu temeliile au fost puse prin strădaniile profesorului Bruno Mazzoni, care a închinat prețiosul volum memoriei eminentului om de cultură Marian Papahagi, stins din viață prematur cu un an în urmă...
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
său semit, sau chiar să îi provoace o suferință.[...] Gravitatea antisemitismului românesc constă în faptul că el există atunci cînd în realitate nu este greu de eliminat: la nivel popular înseamnă cel mult o inerție și încă una care se stinge ușor - întreținerea sa e pur intelectuală." * Colegul nostru G. Dimisianu tratează strict tema propusă, pornind de la ideea că discuția nu poate fi dusă în termeni corecți decît dacă autorii de origine iudaică ce au scris în românește sînt considerați scriitori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
nimic, ci pur și simplu le reamintește austriecilor că Uniunea joacă după reguli diferite de acelea pe care Haider le promite compatrioților săi. Speculațiile apărute în presa din România, potrivit cărora reacțiile împotriva venirii lui Haider la guvernare urmăresc să stingă apariția unor posibilități de același fel, în țările estice, nu prea stau în picioare. Uniunea Europeană n-ar mai putea funcționa ca atare dacă într-unul dintre statele care o compun filosofia ei ar fi repudiată. Reacția fermă a Uniunii față de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te doare nu te chinui/ vindecîndu-te/ lîngă tine și eu mă vindec// împrejurul nostru e un halou/ rar fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se comportă precum o mască de cloroform aplicată ființei care suferă. Incitantă apare confruntarea cu Celălalt, cu acel el-tu, ce, întrupînd factorul impersonalizării, face posibilă delimitarea personalizării. Prin însuși caracterul său
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fi încă apreciată, dacă nu cu adevărat notorie, peste 10, 20, 30 de ani. Beowulf, cu deja confirmata ei istorie de vreo 1000 de ani, părea, natural, un pariu sigur. Au trecut cîteva săptămîni de la decernarea Whitbread-ului, și s-a stins, cum era de așteptat, gălăgia protestelor, zarva dezamăgirii, boscorodelile și explicațiile, nimeni nu mai are poftă să se întrebe ce va zice, sau ce ar zice, sau ce a zis lumea etc. La urma urmelor, în lumea largă se prăbușesc
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
ar părea, anonimul autor al lui Beowulf și J.K. Rowling pot fi, destul de ușor, înghesuiți în aceeași paradigmă. Surpriza mea că o carte pentru copii a putut ajunge atît de departe, în canonul mainstream vreau să spun, nu s-a stins odată cu ultimele ecouri ale evenimentului. Curioasă, am citit un capitol-mostră dintr-unul din romanele din seria Harry Potter. Nu încerc să trag o linie prea apăsată între entuziasmul colectiv și molipsitor și candoarea propriilor mele reacții. Dar recunosc că după
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Liviu Bleoca" ("Toată viața am adunat cârpe să-mi fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvârșeam lucrarea/ grămada pe care îmi rezemam capul uneori când adormeam/ iar acum când e gata noapte de noapte sting lumina și numai bănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă" (Ion Mureșan - Poemul despre poezie, din Antologia poeziei generației '80, Ed. Vlasie, Pitești 1993, pag. 170) - op. cit. pag. 115-116). "Day after Night - Twenty Romanian Poets for the Twenty First
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
intelectual. Soțul insinuează și demonstrează însă că idila nu-i decît rodul minții ei bolnave, o trimite la balamuc, apoi hotărăște să o declare vindecată. Dar echivocul relațiilor cu acești doi bărbați ingrați o face pe tînăra femeie să se stingă din viață în brațele soțului care o va urma în moarte. După o îndelungă și crudă hărțuire, un gest de dragoste incertă. La concretizarea acestui veritabil exercițiu de virtuozitate, tînărul director de scenă pare a fi avut drept reper (conștient
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
ningă în Italia încinsă de soare pentru a-și alină dorul de munții înzăpeziți din România. În loc să ningă - pe pamant se așterne cenușă rezultată din erupția unui vulcan. În felul acesta se sugerează insațietatea iubirii de țară, imposibilitatea de a stinge această iubire printr-un simulacru. În român există și un român de dragoste - pentru Marină, în care Alexandru Bota identifica particularități ale Fabiei, enigmatica lui iubita de altădată. De altfel, multe realități sunt suprapuse, pe baza unor simetrii și corespondențe
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
ca voluminoasa dactilograma a cărții de Amintiri... - o cronică teatrală extinsă și un document de epocă, grație celor 84 de ani pînă la care autorul și-a înregistrat experiențele - a suportat amputări repetate din partea cenzurii. Iar Mircea Ștefănescu s-a stins din viață chiar în 1982. Abia în 1998, sub îngrijirea Danielei Ștefănescu (fiica dramaturgului), aceste pagini s-au concretizat într-o carte, inclusă în colecția de "Proza română contemporană" a Editurii RAO din București. Alertețea frazei îndelung exersate să se
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
maluri// aș vrea să pot scrie/ să mă pot scrie/ pe mine/ femeia de acum/ ocolita de norme cu amprente/ indescifrabile// fereastră prin care/ privesc lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
lor publicații (de regulă, traduceri) au trecut nebăgate în seamă. Și cînd li s-a permis să apară cu un volum (reeditare, în majoritatea situațiilor), acesta a fost postum și ne-a dat prilejul să aflăm că autorul abia se stinsese din viață. Nici macar nu-i pot menționa pe toți. Am străbătut primul volum al Dicționarului Zaciu și m-am înspăimîntat. Dacă aș duce investigația pînă la capăt, nu mi-ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
paginile roz ale Larousse-ului, o impostura despre care se crede că sporește prestigiul intelectual). * Surpriză pe care ne-o aduce acest număr al Jurnalului literar este că eruditul clasicist născut în 1906, la Turnu Severin, exilat imediat după război și stins din viață la Zürich în 1961, n-a fost, așa cum din ignoranță ne-am închipui, un savant sever absorbit exclusiv de domeniul său, ci un om cu o arie vastă de preocupări și un caracter nobil, dar care știa să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
după mărturisirile lui Negruzzi, depravata Veronica, în tovărășia unor ofițerași, ar fi primit-o cu indiferență. S-au revăzut la Iași, unde poetul, iremediabil bolnav, fusese stabilit, avînd o formală slujba, banii de leafa vărsîndu-i, prin colecta, Maiorescu. Amorul se stinsese, deși e cunoscut episodul, din 1888, cînd Veronica, după mulți ani de indiferență totală, îl răpi, din Botoșani, unde locuia la sora să Henrietta, plecînd împreună la București. S-a păstrat o ultimă scrisoare, datata decembrie 1888, a lui Eminescu
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]