734 matches
-
să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o lopată. O să-l îngrop cu caprele mele, a spus ea. Nu merită, dar nu sunt un tiran. Zach a continuat să toarne apă peste stiva de lemne, în vreme ce fumul se revărsa peste culme. Omul se uita la Jina și la Mike. Și voi ? a întrebat Jina. Incendiile ... O să fim bine, a răspuns Pearl pentru amândoi. Dacă ne arde casa asta, mai sunt și alte cabane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o construcție măruntă, cărămizie, Înconjurată, culmea, de o grădină cu plante neroditoare, deci, un parc Închis, inaccesibil publi cului. Prin spatele parcului, vuia torentul. La șase dimineața, pe Întuneric, Îndărătul unei stive de coșuri, genți și valize, familia Weisz aștepta cursa de Satu Mare. Nu În reședința raională voiau să ajungă, ci la aeroportul aflat Înainte de intrarea În oraș, de unde să ia avionul spre București, iar de acolo, spre Tel Aviv. Bătrînul evreu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greblă poate? LITERA ,,G’’ ,,G’’ din ghete,-n nopți geroase, Stă ghebos și-așteaptă-n prag; E gătit în haine groase Și-l primim la noi cu drag! Găinușa, guralivă, Vrea mereu să-l ciugulească; Cu gât gol, ea stă pe-o stivă; Gușa-i gata să-i plesnească. ,, G’’ se-nghesuie-n grădină, Între garduri, chiar și-n gară; Stă, cu greu, în geam, rugină; Și-n gherghef o să apară. G’’ e singur sau reține: E cu ,,i’’, cu ,,e’’, când poate
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ca să nu uit. Privea sticla de parcă ei i se adresase, iar acum aștepta să-i răspundă. La urma urmelor, a adăugat el Într-un târziu, nu-i decât o sticlă goală. și a zvârlit-o puternic pe lângă Adam, Înspre o stivă de scânduri din fundul magaziei. Sticla s-a izbit de lemn cu zgomot surd, Însă nu s-a făcut țăndări, mai degrabă s-a spart nespectaculos În trei sau patru cioburi care au căzut pe pământul bătătorit. Haide, a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe zi ce trecea, stivuite lângă sobă, așteptându-l să-și picteze curcubeele prăfoase, de spanac și coriandru și verbină și rom și nucșoară și ghimbir și cinesămaiștie... Ivan nu reușea niciodată să le termine, iar ele creșteau, creșteau în stiva lor bine clădită, amenin ță toare și ele ca femeia cea tânără și copilul ei blond, care uitase cu totul gustul de vanilie. Martie venise cu o vizită la Bordeaux, după vin. Plecase cu François, băcanul. Pentru prima oară, după
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
O să sune incredibil de freudian, dar cel mai bine îmi aduc aminte pivnița. Mirosul slab de alcool, combinat cu mucegai. Mirosul ăla de vechi păstrat la rece, în umezeală tip preputrefacție. Saci cu haine care mureau demn și prețios, în stive de muselină și organza, de jupoane și finet de pe vremuri, sub o pojghiță verde, atotstăpânitoare, printre borcane cu murături neatinse de cel puțin trei ani și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimeni nu și-ar fi imaginat că hoarde neînarmate ar cuteza să atace una dintre armatele cele mai echipate ale Galaxiei. Gosseyn abia dacă îl auzea. Total fascinat, urmărea desfășurarea bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când și când câte un fulger mortal; dar acum trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din viața noastră se risipise în pământul Nicoreștilor, acolo trebuia să ajungem mai ales că primisem ordin de utilizare pentru județul Tecuci. Nu aveam nimic bun, doar niște saltele de paie și câteva cer șafuri, mai multe gâște și o stivă de lemne. Ca refugiați aveam dreptul la un vagon, drept pentru care mai bine de o lună am tot ros scaunele antecamerii directorului Regionalei CFR Timișoara. N-am întâlnit nicăieri oameni mai nepăsători față de semenii lor, oameni mai egoiști. Nu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt sul, care În contact cu aerul se pietrifica, acoperindu-se de o pojghiță de aur. Chipul Născătoarei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă imediat se ițea din Întuneric o altă mînă, uneori apăreau și două sau chiar trei, care aruncau În grabă câte o găleată de apă rece În creștetul omului de paie Braic, transformat mai Întâi Într-un balot, apoi În stivă și apoi În acoperiș, reușind să stingă la timp focul ce tocmai ajungea la subsuori. Din pricina aceasta, omul-paie se alegea cu nenumărate cicatrici. Legat de toate aceste operațiuni destul de complicate ce se petreceau de obicei după miezul nopții, omul Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un leu bucata la cooperativă), în stiva de grăunțe pregătite pentru moară, ochiul se întrista și îi era de ajuns. Dacă de acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe umăr, dacă l-ar fi certat, dacă l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu comandă unică. Părea logic să vadă unde ajungea. Manevră levierul. * Se pomeni într-o mică debara. Într-un colț se aflau niște stive de lăzi de metal, mai multe etajere. O ușă închisă părea singura intrare normală. Nici un alt distorsor în afara aceluia de care se servise. Memoriză rapid o secțiune a podelei și încercă să deschidă ușa, care cedă și-i descoperi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși trec pe lângă noi cu brațele pline de cutii. Îi urmez la bucătărie și privesc stiva de cutii siderată. Câte naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adevărat să fac. Așa că... am avut o discuție lungă cu mama și a înțeles. Și amândoi am căzut de acord că poate să se ocupe Eamonn. Încă nu i-am spus. — Uau. Mă uit iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avut o discuție lungă cu mama și a înțeles. Și amândoi am căzut de acord că poate să se ocupe Eamonn. Încă nu i-am spus. — Uau. Mă uit iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai decât o încercare. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ghetre»1 sau «mobili»2, astfel Încât să pot, odată reîntors la hotelul meu, să-l Întreb pe eruditul portar. În cea de-a treia zi, un bărbat cu mustață căruntă veni să se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână strângând mânerul bastonului, cu cealaltă lovind nervos cu degetele marmura umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu dormeam În căsuța din fundul grădinii, Întins pe o stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clipa în care le văd, simt că mă apucă greața. Toate lucrurile alea care mi se păruseră atât de vitale în clipa când le‑am cumpărat, toate lucrurile alea de care eram atât de încântată... arată acum ca o mare stivă de pungi de gunoi. Nici măcar nu mai știu ce e în fiecare dintre ele. Sunt doar... chestii. Mormane întregi de chestii. Fără să spună nimic, Luke închide ușa, iar eu simt cum rușinea mă cuprinde asemenea unui jet de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
interesul multora. — Da, zic, și simt cum mă copleșește emoția. Nu mă mir. Mă uit în jur, la chipurile care așteaptă, pline de speranță; la cei care mai fac un ultim tur în jurul meselor. O fată se uită la o stivă de jeanși; altcineva încearcă închizătoarea valijoarei mele albe în care‑mi țineam fardurile. Nu‑mi vine să cred că, începând cu seara aceasta, nici unul din lucrurile de aici nu îmi va mai aparține. Se vor afla în șifonierele altor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vară cu ea destul de bine. „În două sezoane ca ăsta de-acum îmi scot pârleala“, dădu să-i spună celui care îl întrebase de combină. Se răsuci să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pagini și să-și găsească aproape singure alveola în care să prindă rădăcini. Este un puzzle din care se ițesc cînd bunul director, dat afară pentru atentatul zoografic la imaginea cuplului din epoca metalului prețios, cînd inginerul descărcîndu-și amorul printre stivele de castraveți și ceapă, cînd șoferul descurcăreț care practică vechea haiducie în variantă legumicolă, inițiindu-i și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
tot s-a terminat și cum nu mai aveam ce face, ne tot suceam și ne învârteam, până ce a dat cu ochii de noi inginerul. - Hai să vă mai dau o treabă. Vedeți colo, lăzile alea? Trebuie aranjate frumos, în stive. Hai, la treabă! Am început noi să le aranjăm cât mai frumos, dar mai ales cât mai încet, că nu de alta, dar iar rămâneam fără sarcini de îndeplinit. Cam obosiți de atâta muncă sub soarele dogoritor de iulie, am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]