2,915 matches
-
piuat, acolo pe unde erau condiții (pâraie cu debit mai mare) ca o piuă să funcționeze tot timpul sezonului cald, când nu îngheța apa. Portul bărbaților din Lunca - sumane negre - impunea pregătirea stofei de lână la piuă. Până să ajungă stofă, lâna trebuia dată la scărmănat, operație care se făcea manual sau cu o mașină specială. O asemenea mașină de scărmănat a avut preotul Ion Păvăluță, instalată într-o sală de clasă a școlii vechi, făcută în 1888-1889. După al doilea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Lunca erau meșteri cojocari: Neculai Șorea (Rusu), Ion Știrbu, Vasile Foșlea, Toader Foșlea, Alexandru Gh. Cucu, Costică Rusu și alții. Altă categorie de croitori (cu mâna și cu acul) au fost sumanarii. Obiceiul de a purta suman, confecționat dintr-o „stofă” de lână neagră, dată la piuă, la „chiua lui Gheorghe Gurău, lucrată de mâna lui”, a fost adusă de bejenari din Bucovina. După ce sumanul era cusut, și se aplica pe guler și de-a lungul celor două părți și la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22 de lei și din fiecare opincă ieșea o pereche de pingele. Croitori și croitorese Despre aceste meserii se poate vorbi numai după primul război mondial, când apar pe piață în cantitate mai mare stofe și țesături de tip industrial, procurate de la târguri și din orașul Bacău. Tot în perioada interbelică au fost trimiși la școli profesionale mai mulți elevi, care și-au deschisă ateliere în sate. Nu se găseau haine de gata, trebuia să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de tip industrial, procurate de la târguri și din orașul Bacău. Tot în perioada interbelică au fost trimiși la școli profesionale mai mulți elevi, care și-au deschisă ateliere în sate. Nu se găseau haine de gata, trebuia să mergi cu stofa și furniturile la croitor, pentru lenjerie te adresai croitoresei. toate obiectele de îmbrăcăminte: haina și pantalonii, vesta,paltonul pentru bărbați și rochii, fuste polci pentru femei, erau confecționate de croitori și croitorese la care se duceau materialele și așteptai să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
manifestări artistice la un popor așezat, sedentar, legat de pământ, de strămoși. în ce-i privește pe răzeșii din Fruntești și pe cei din Filipeni, dispăruți la începutul secolului al XVIII-lea, portul lor, trebuie să se fi bazat pe „stofa” din lâna de oaie, dată la piuă și pe țesăturile de in și cânepă. Fiind o categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni din aba, stofă de lână dată la piuă, la fel, în loc de bundiță, un ilică din aceeași „stofă”. Răzeșul are „oroare” de opincă, de cojocă de oaie, de tot ce consideră că i-ar scădea prestigiul social. Foarte rar s-au văzut răzeși în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni din aba, stofă de lână dată la piuă, la fel, în loc de bundiță, un ilică din aceeași „stofă”. Răzeșul are „oroare” de opincă, de cojocă de oaie, de tot ce consideră că i-ar scădea prestigiul social. Foarte rar s-au văzut răzeși în opinci care să meargă la câmp, nu la biserică sau în fața autorităților, iar la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se purta un brâu lat țesut sau împletit de care atârnau niște franjuri lungi, unul lângă altul, acoperind fusta. Atât femeile, cât și bărbații purtau bundițe, având pe margini blană de miel, neagră sau brumărie. Hainele groase erau confecționate din stofă lucrată în casă, probabil că aveau aplicate „modele” din piele sau lână. în mod obișnuit, bărbații purtau în cap căciuli din blană de miel, iar vara pălării. În picioare, femeile și bărbații purtau cizme, ghete sau bocanci, nu purtau opinci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Părul îl purtau lung, și aveau barbă, încingeau un brâu roșu peste haina lungă, fără un motiv popular. Altă imagine ni-l înfățișează cu părul potrivit care iese de sub căciulă la spate, nu poartă barbă, doar mustață, haina gri, din stofă de lână are la guler și de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cunoșteau și era prea complicat. Din foșalatul lânii, rezultau firele groase, aspre, părul, care era torsă și se foloseau ca fire de urzeală, iar în absența acesteia, se folosea urzeală de cânepă la țesut covoare, de exemplu. Pentru haine din stofa țărănească numită pănură - „aba” - era necesar datul la piuă, instalație acționată de forța apei care împâslea stofa, o îndesea prin batere cu niște ciocane de lemn, pregătind-o pentru croit și cusut. Până la apariția și în sat a mașinii de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se foloseau ca fire de urzeală, iar în absența acesteia, se folosea urzeală de cânepă la țesut covoare, de exemplu. Pentru haine din stofa țărănească numită pănură - „aba” - era necesar datul la piuă, instalație acționată de forța apei care împâslea stofa, o îndesea prin batere cu niște ciocane de lemn, pregătind-o pentru croit și cusut. Până la apariția și în sat a mașinii de cusut, toată îmbrăcămintea, și cea pentru femei și cea pentru bărbați, se făcea de mână. O specializare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În biserica miracolului. - Iar acela e Fabio dal Pozzo, adăugă hangiul urmărindu-i mâna, care se Îndreptase către un om vânjos ce ședea lângă primul, cu o cupă de vin În mână. Negustor de postavuri. Vine din Nord să vândă stofe din Scoția. Tot În tăcere, Dante arătă spre alții doi, care ședeau de partea cealaltă a mesei, pe colț, aplecați asupra unei partide de zaruri. Unul, cu o burtă mare, Înfășurată Într-o vestă Întinsă ca pielea unei tobe, scutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu alterase liniile generale ale corpului. Poate că veșmintele sale, care păreau să fi fost alcătuite dintr-o vestă de piele, contopindu-se cu pielea trupului, Îi păstraseră forma. Și capul era intact, Încă Înfășurat În rămășițele unei fâșii de stofă. Dante scrută chipul acela, care acum părea de sticlă neagră. Rigo di Cola, unul din cei doi negustori de postavuri care trăseseră la hanul Îngerului. Până la urmă, diavolul chiar Își făcuse apariția În inelul său, se gândi. Iar ceva asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Toată zona era ocupată de prăvălii, dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de stofe de lână. În poartă era paznicul, așezat pe un butoiaș, cu un ulcior Între picioare. - E cumva În depozit o Încărcătură de fetru? Omul Îl cântări alene din cap până În picioare. - Cine vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe Sfânta Treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
carul mortuar cu unul de evacuare? - Faceți cum vă spun și nu vă temeți. Sunt priorul Florenței și fac toate astea un rost. Nimic din ceea ce veți vedea nu e Împotriva regulii voastre. Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant. După încheierea doliului, bătrânul nu-și schimbă defel obiceiurile. Puse doar să i se croiască trei costume din postav negru și brasarde de stofă. A doua zi după înmormântare, fiul s-a întors la Paris. Rămase acolo încă mulți ani. După aceea, se întoarse într-o zi, prea serios și ajuns procuror. Nu mai era tânărul ageamiu care aruncase trei trandafiri pe sicriul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atât de urâtă, că mai sunt și mici străluciri și că, în fond, viața nu e altceva decât o căutare a acestor fărâme de aur. I-am simțit mâna pe umărul meu. Apoi cealaltă mână, și în sfârșit căldura unei stofe de lână. — De ce te întorci aici, Dadais? Josăphine îmi spusese întotdeauna așa, de când aveam șapte ani, dar nu știusem niciodată de ce. Mă pregăteam să-i răspund și să folosesc cuvinte mari și fraze întortocheate, acolo, lângă râu, cu picioarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
polcă și cadril, viu și sprinten precum galopul unui armăsar, care încetă la fel de brusc precum începuse. Iar aici începu supliciul lui Josăphine. Judecătorul și colonelul optară pentru o ofensivă comună, fără să fie totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri lungi pentru a te înțelege cu el. Josăphine primea salvele cum putea, apoi spuse versiunea ei, privindu-mă uneori, iar ochii ei parcă spuneau: „De ce dracu’ te-am ascultat, de ce suntem aici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un dans și reveneau la masa lor, când Amory și-a dat seama că, de la o masă Învecinată, cineva Îl ațintește cu privirea. S-a Întors ca să-l vadă: era un bărbat Între două vârste, Într-un costum maron, din stofă groasă, care ședea de unul singur, puțin spre colțul unei mese, și urmărea atent grupul lor. Întâlnind ochii lui Amory, insul a zâmbit ușor. Amory s-a Întors către Fred, care tocmai se așeza: — Cine-i prostul ăla livid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]