1,184 matches
-
buldozerele lui", el este autorul acestei " nenorociri" după aprecierile unor pseudo-pricepuți. Am rămas uimit, când am citit că aceste acuzații nu aparțin unor persoane oarecare, ci unor profesori cu renume, unor arhitecți, doctoranți și academicieni precum Răzvan Teodorescu, Constantin Bălăceanu Stolnici, Gh. Leahu, Dinu Giurăscu și alții, care au lucrat și sprijinit proiectele arhitecților și ale constructorilor. Mă surprinde faptul că tocmai ei vin acum și aruncă cu noroi în obiectivele construite din acele vremuri. Cineva spunea că Ceaușescu ar fi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
românește, oameni care trăiau din plin sentimentul național românesc. În toată revista cu articole despre demolări, redactorii lui Marius Tucă, scriu cu atâta înverșunare, ură și dispreț despre demolărea caselor, a cartierelor, a monumentelor istorice, a bisericilor. Domnul Constantin Bălăceanu Stolnici, spunea că Nicolae Ceaușescu își "pusese ochii" pe zona în care se aflau așezămintele Brâncovenești. Pentru ce oare și-ar fi pus Ceaușescu ochii pe zonă?! El nu a lăsat moștenire urmașilor din familie nicio garsonieră deoarece nu avea spiritul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
construit case și pe valea pârâului Dobreana care este însoțit de un drum care ajunge în drumul principal, drum care desparte moșia Dobreana de moșia Rânza. Fruntești Ar fi suficient temei să susținem că satul Fruntești își trage numele de la stolnicul Ion Frunteș, căruia Ștefan cel Mare „îi confirmă satul Ciorești de pe Bârlad, cumpărat cu 80 de zloți tătărăști de la pârcălabul Neagu și de fiica sa Marinca” sau de la Petru Frunteș (posibil frate cu Ion) care primește și el proprietăți „în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
voiau să acapareze moșia răzeșească. După cum reiese din numeroasele documente ale secolului al XVI-lea și al XVII-lea, răzeșii din Fruntești aveau o ascendență, întâietate, asupra răzeșilor din Filipeni ceea ce ar explica în alt fel proveniența numelui: nu de la stolnicul Frunteș (Frunte+sufixul ești, așa cum sunt derivate multe nume de sate în arealul românesc), ci de la poziția ocupată - economică și socială, chiar culturală, după cum se va vedea - poziția fruntașă. ca oameni de frunte, recunoscuți ca atare de cei din jur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se preda retorica, dialectica, teologia, aritmetica, geometria, astronomia și muzica, în limbile greacă, slavonă și latină. Câțiva fii de boieri au învățat carte la școlile superioare din Polonia (Miron Costin), Dimitrie Cantemir a învățat la Patriarhul Ortodox din Constantinopol, iar Stolnicul Constantin Cantacuzino, la Padova, în Italia. Tot în secolul al XVII-lea, s-au remarcat ca oameni ai bisericii și ai culturii române, mitropoliții Varlaam și Dosoftei, primul, autor al unei opere de valoare națională „Carte românească de învățătură”, al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier, logofăt, se poate trage concluzia că Eminovici a obținut boieria contra cost, întrucât a sărit peste alte șase ranguri pe care ar fi trebuit să le parcurgă în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
râs, de nu-l mai puteam opri2. Gheorghe Eminovici n-a băut niciodată, dar se vede limpede că prinsese gust la boierie și voia să se poarte ca atare. Pe 20 iulie 1840 o luase în căsătorie pe Raluca, fiica stolnicului Iurașcu din Joldești (Botoșani), și n-ar fi vrut în ruptul capului să arate soției că el ar fi mai prejos ori mai puțin înstărit decât socrul său. În aceeași scrisoare, citată mai sus, Matei spune că Raluca avea pretenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în care le vinde fiindcă a avut numai necazuri de pe urma lor5. În aceste case a locuit, în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu scopul de a asigura o parte din banii de zestre pentru care căminarul nu avea să dea nici un amanet 8. Epitropul Sultanei era fratele ei, Iordache Cheșcu. În actele de licitație se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În legătură cu aceasta, informații amănunțite și clare se găsesc în nota la scrisoarea lui Doxachi Hurmuzachi către postelnicul Manoil Manul datată 1817, aprilie 2, Cernăuca -, în care îi propune cumpărarea părților moșiei Ipotești, aflate la acea dată în posesia socrului său, stolnicul Iordache Murguleț 7. Din nota pomenită reiese că logofătul Anastasie Bașotă, proprietarul Pomârlei (de numele căreia va fi legat și Eminescu), cumpără în 1854, cu 18.300 galbeni, moșiile Cucorănii, Loieștii și a cincea parte din Ipotești, de la maiorul Săvel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luptă cu vecinii. Ca rezultat al acestor neînțelegeri au rămas până astăzi numeroase informații, nici una de neglijat: nume ale proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835, stolnicul Mavrodin, geometrul ținutului, cumnatul de mai târziu al lui Gh. Eminovici, făcea harta locului 9. În urma adresei Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o pătrime din Ipotești. Aici însă intervine o donație: Alexandru, la 17 iulie 1843, făcuse un testament, prin care dăruise partea sa din Ipotești schitului Gorovei, din ținutul Dorohoiului. La vremea respectivă, erau obișnuite aceste danii. În 1840, de exemplu, stolnicul Mihalachi Mavrodin, căsătorit cu Maria, sora Ralucăi Eminovici, a dăruit și el aceluiași schit pe tot anul câte 5 dimirlii popușoi cât va trăi12. Numai că donația lui Alexandru a produs și ea încurcături, căci Gh. Eminovici ia în arendă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sume consistente din vânzarea altei moșii, Orășeni, numai că acești bani erau blocați din porunca Divanului Domnesc de același Hurmuzache pentru încurcături ce nu interesează strict subiectul. Cert este că soții Eminovici încearcă să iasă din impas, sfătuindu-se cu stolnicul Iurașcu, tatăl Ralucăi, născocind tertipuri judecătorești retrospective, dar care n-au avut susținere pentru că Eminovici nu poseda o foaie dotală legalizată în momentul efectuării căsătoriei; drept care Hurmuzache, cu împuternicirea Isprăvniciei ținutale a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Constantin Brâncoveanu, Voievod al Țării Românești, binecredincios și iubitor de Hristos s-a născut În anul 1654 din părinți de bun neam. Rămas orfan de tată Încă din pruncie, Constantin a fost crescut de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai Învățat boier al vremii sale. A primit astfel o educație aleasă, dând dovadă de iscusință și Înțelepciune, pentru care a primit Înalte dregătorii și s-a bucurat de multă cinstire Încă din tinerețe. După moartea unchiului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Georgiana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92316]
-
alcătuit inițial din boierii mari apoi din boieri cu dregătorii, În ordinea menționării lor În documentele Țării Românești funcțiile pe care le dețin sunt: banul , cel mai important dregător În Țara Românească și portarul În Moldova, vornicul, logofătul, vistiernicul, spătarul, stolnicul, paharnicul, postelnicul și comisul. În Transilvania exista Consiliul princiar și Cancelaria princiară Adunarea țării și adunările obștești În Țara Românească și Moldova convocată periodic (din sec. XV-XVI) adoptă hotărâri importante: alegerea domnilor și aprobă politica fiscală și tratatele semnate de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
au sfătuit și au rădicatu domnu pre Joldea și i-au datu pre Roxanda, să-i fie doamnă, fata lui Pătru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră, numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petrea, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea către altar („Și déciia au purces Joldea vodă pre Jijiia în sus, să meargă la Suceava, să facă nuntă”) a fost întrerupt brusc, la Șipote, și transformat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Rákóczy (fusese, totuși, Domn) și găzduit la Alba Iulia. încercarea de a reveni în țara Românească, împreună cu simenii care îl urmaseră în Transilvania, i-a fost fatală: „Iar Constandin-vodă, prinzând véste, trimis-au pre Preda dvornicul Brâncoveanul și pre Radul stolnicul Fărcășanul și Ivașco Cepariul, cu oști grele. Și făcură război mare la Târgul Bengăi și fără biruiți siiménii. Câți n-au perit de sabie, prinsu-i-au vii. Și prinseră și pre Hrizea spătarul viu. închinându-se boiarii la domnu-său cu slujbă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
banul Toma și pre Vlaicul logofătul [...]. Mircea-vodă au venit domn de la Poartă cu steag și au intrat în București, martie 17, 7053. Și trecând 2 săptămâni, au tăiat pre boiari, anume: Coadă vornecul, i brat ego Radu comisul, i Dragul stolnicul, i Stroe spătarul și Vintilă comisul, și pre mulți boiari carii nu sunt scriși aici. Și le-au dat mare muncă, pentru avuție. Iar câți boiari au scăpat, au fugit în țara Ungurească. [...] Mircea-vodă iar au venit domn al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Drăghici; și nu fiul său - „sin” -, a fost tăiat în 1547 de Mircea Ciobanul, după lupta de la Periș, și nu de Alexandru al II-lea Mircea 61; fiul lui Socol „dvornicul”, tăiat de Alexandru al II-lea, a fost Radu stolnicul, pribeag împreună cu tatăl său, Socol din Răzvad [și din Cornățeni] în Ardeal de frica acelor mari omorâtori de boieri care au fost Mircea Ciobanul și Alexandru al II-lea Mircea 62) - să constatăm că atunci, poate, în secolele al XV
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
războiul de la Râmnic), care se arătase indolent în capturarea unor inamici 63 (o cronică afirmă că l-ar fi viclenit pe Vodă în lupta cu ungurii, din 1467, de la Baia; trădătorul de atunci pare să fi fost Crasnăș 64), Alexa stolnicul, Negrilă paharnicul 65 „și alții mulți”. Voievodul avea acest drept. Poruncile lui puneau în mișcare uneltele aducătoare de moarte ale călăului - sabia, securea, ștreangul (după lege, boierilor le era rezervată decapitarea, dar să nu uităm că Brâncoveanu a dat ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decizii arbitrare, „tirănești”, în preajma acesta „împuterniciți ai lui Dumnezeu singurii deținători ai adevărului și ai dreptății. Și aceste hotărâri au apărut, concretizându-se în porunci de suprimare a adversarilor (așa cum au făcut Radu Mihnea [1611-1616] cu boierii opozanți, conduși de stolnicul Bărcan Merișanu [ridicaseră și un „domn”, pe Mihai cămărașul], pe care „îndată porunci de-i prinseră și și porunci de-i tăie pe toți, afară de poartă, ca să se învețe alți boiari a mai videai pre domnul său” [Letopisețul Cantacuzinesc], Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hotărât să-l ucidă pe Ștefan Rareș - un performer al destrăbălării (deși istoricii sunt de părere că a fost vorba de o manevră mai amplă a opoziției interne, sprijinită din Polonia și din Transilvania și aflată în legătură cu sosirea pretendentului Petre stolnicul) - nu și-au făcut prea multe scrupule. Ștefan Rareș a fost omorât pe 1 septembrie 1552, dimineața, lângă podul de la țuțora, unde Vodă ieșise la plimbare cu țiitoarele sale. între asasini, cineva l-a văzut pe Joldea, cel care năzuia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împotriva otravei date de la un doftor priiatin, că aștepta elú una ca acéia de la Gașpar-vodă. îndată au luat ierbi și au început a vărsa otrava cu mare cumpănă de viață”. Gaspar Grațiani, mimând el însuși intoxicarea, a dat vina pe stolnici, „că au fostú bucatele cotlite...”. S-ar putea ca Vodă să fi fost sincer, căci - arăta un istoric al medicinii românești - „multe, foarte multe chiar din încercările de otrăvire, consemnate în filele cronicilelor de pretutindeni, n-au fost decât obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șerban Cantacuzino să moară de otravă? în epocă și mai târziu a circulat știrea („au ieșit un cuvânt de zicea cei mai mulți...” - Radu Popescu) că Șerban Cantacuzino „n-a murit de moarte bună”, că a fost suprimat de frații săi Constantin stolnicul și Mihai spătarul, ajutați de nepotul Constantin Brâncoveanu. Dimitrie Cantemir (ginere al lui Șerban vodă) va face loc acestei versiuni în Istoria Imperiului Otoman, în Vita Constantini Cantemyrii și în Uimitoarele revoluții ale dreptei răzbunări a lui Dumnezeu asupra familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]