2,070 matches
-
E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
în picioare și strigară din fundul rărunchilor: - Să trăiți! Înălțimea sa avea cam un metru șaizeci era destul de crăcănat și cam șpanchiu însă inspira groază deoarece nu știai cu care ochi te privește, iar dacă te punea dracul să te strâmbi când scăpa el vreo gulgută puteai, liniștit, să te duci, în cel mai bun caz, la munca de jos (o expresie veche dar plină de înțelesuri!). - Luați loc! Toți se așezară cu mare grijă să nu scârțâie scaunele și își
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
a venit un înger cu luna în spate să mi-o vândă nu-mi venea să-i spun că nu am nici bani și nici curaj să-i cumpăr chestia aia din spate care creștea întruna și se mai și strâmba la mine cu partea ei nevăzută și luna se făcea cât luna iar îngerul nu se mai zărea de sub ea poate plecase sau poate a adormit cui îi pasă? de atunci în fața porții mele crește luna și toți mă ocolesc
OMUL CU LUNA ÎN POARTĂ de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347814_a_349143]
-
fără șort pe el, începu să râdă în hohote. - Și cu așa ceva sperai tu să mai faci un bis? spuse ea veselă indicând cu degetul spre obiectul bărbatului. El nu spuse nimic, îi arătă limba ca un băiat când se strâmbă la vreo colegă de școală și intră direct în baie. Imediat se auzi cum curge apa din stropitoarea dușului. Gina, încă veselă și bine dis- pusă, deschise ușor ușa și-l întrebă: - Să vin să te spăl pe spate? Nu
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ unduind Spre Marea cea mare, neobosit vălurind. 15 Aveau în ele sămâța mișcării, a regăsirii Și totodată cea de răsfirare, a risipirii Și cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească Nu poate strâmba Legea Lui, dumnezeiască. 16 Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa Avea de acum doar semn să dea Și tot ce închipuia, tot ce gândea Sub ochii Săi magnifici se întrupa! 17 Pădure, vale, râu și orice vietate Se
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă lent grupându-se în litere. Se frecă la ochi și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU: Aoleu! CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu le băgați în seamă că vă pocesc: vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... CĂPITANUL SASU: (îngrijorat) Ce-i de făcut căpitane Arnăutu? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu calm) Nu vă lăsați ispitiți de ele. Vă vor ademeni să le îmbrățișați. BOIER CIOCOIU: Ce trebuie să facem? CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu cedați
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
în șemineu, pe foc. Alba nu vreau să știe nimic. Vă sărut și vă iubesc! Ai grijă de tine, tată!” Doamne, iartă-mă! În ce s-a băgat băiatul ăsta!? Băiatul meu susținătorul unei grupări teroriste? Doamne, sunt blestemat! Mă strâmb în fața oglinzii, ori sufletul distrus, epuizat, mi-a infectat chipul de-am devenit atât de hidos? Simt că nu mai sunt eu, parcă m-am înstrăinat de propria-mi făptură. Am aproape doi ani de când nu mi-a mai păsat
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
trei coarne (cameleonul), pentru că tribul meu o consideră malefică și prevestitoare de rău; și-alte, și-alte interdicții care mai de care mai grozave. Mi-au dat o praștie. Am fost încântat la început, dar mai apoi am început să strâmb din nas, vroiam să merg și eu ca orice bărbat la vânătoare, mă săturasem să merg cu femeile să culeg fructe, ciuperci și alte buruieni nenorocite. Într-o zi l-am strigat pe tata „Baba!” (tată!) „Ce e, Juma?” m-a-ntrebat
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
Eminescu moare-n noi! Și ne izgonim în lume, Umbre ce ne risipim Unde totul fum și scum e... Ne dezeminescuim... Dar mai suntem mulți, aceia Ce aducem înapoi Sângele din epopeea Eminescului din noi... Exportându-ne martirii, Limba măsluim strâmbând Amintirea amintirii Celor care nu se vând... Constelației române Stea la oiștea dinapoi, Eminescu nu apune... Eminescu-i viu în noi! Referință Bibliografică: Eminescului din noi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013
EMINESCULUI DIN NOI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348932_a_350261]
-
Eminescu moare-n noi! Și ne izgonim în lume, Umbre ce ne risipim Unde totul fum și scum e... Ne dezeminescuim... Dar mai suntem mulți, aceia Ce aducem înapoi Sângele din epopeea Eminescului din noi... Exportându-ne martirii, Limba măsluim strâmbând Amintirea amintirii Celor care nu se vând... Constelației române Stea la oiștea dinapoi, Eminescu nu apune... Eminescu-i viu în noi! Referință Bibliografică: Eminescului din noi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 738, Anul III, 07 ianuarie 2013
EMINESCULUI DIN NOI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348933_a_350262]
-
pe acolo se spunea baroneasă anticipând înaltul grad al politicii actuale. Baroneasa Margueritte avea un mic apartament, de vreo 300 mp la „capitală”, ca acel al pușcăriașului prezentat de televiziune întregii țări (apartamentul, nu pușcăriașul). Citind recomandarea, conița Margueritte a strâmbat din nas la aflarea numelui distinsei coane Chirița. De presupusa înrudirea luat notă. N-o să dai afară un moșier din „grânarul Europei” care asigura și pâinea cea de toate zilele al parizienilor. Vă puteți închipui cum ar suna numele domnului
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
decât pe mal și începu să se balanseze violent într-o parte și într-alta cu mâinile ținându-se de margini, țipând către noi: - Uite așa! Toată lumea a râs hohotitor, în frunte cu el. - Ce-ai, mă, de te tot strâmbi așa? Ai dat în mintea copiilor?, se auzi o voce puternică în spatele lui. Nea Ion întoarse capul curios. La nici zece metri de el, mai către larg, era o barcă iar în ea, un alt prieten de-al lor. - Ahaaa
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
am invitat la un tangou; Ce nebuni am fost, Elena! Eu fără nasturi la sacou, Tu... cu o țâră de tricou! Eram gata de plecare. Ne-am sărutat cred că vreun ceas; Cea mai lungă sărutare! Dar parcă te-ai strâmbat din nas Că altfel... aș mai fi rămas! Doamne, ce rușine mare! Mi-am zis privind în jur, pe jos; Niște urme de picioare Ceva cărase... gălbejos! Și m-am făcut deodată... roș! Pantofii mei albui cu scârț, Ce țanțoși
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
de mărire a volumului, pentru că o femeie ca ea avea suspiciuni cînd vedea cîte o matracucă plină de ifose, pe care și le exprima cu cele cincizeci de kilograme de care, culmea, fetelor, mai era și mîndră!, dar așa ceva, se strîmba ea, sorbind din cafeaua înnebunitor de dulceagă și profundă ca un dangăt de clopot ziua în amiaza mare într-o ceață de culoarea zmeurei - ei îi repugna, o femeie adevărată trebuie să fie palpabilă din toate direcțiile, iar bărbatul trebuie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
e clar... dacă coboară din mașina lui... Doamne! Mașina este parcată aici! Lângă bloc! Cu ce a plecat... Înseamnă că... nu a plecat! Înseamnă că a rămas închis cu iepuroaica-n prăvălie și acum râd amândoi de mine de se strâmbă, și mai înseamnă că mâine o să știe tot cartierul ce-i povestește el acum... Deci, până la urmă, trebuie să mă omor, pentru că oricum voi pierde tot... Plus rușinea... Da, o să mă omor, dar mai întâi, îi omor pe ei! Pe
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
a câtorva importante râuri. În plasa Baia din nordul Mehedințiului, spre exemplu, cel mai utilizat râu erau Fălciul care avea amplasate pe malurile sale 26 mori și făcăi, urmat de Bulba cu șase instalații, Motru și Tismana cu câte cinci, Strâmba cu trei mori,7un număr mai redus de instalații valorificând energia altor 17 râuri și pârâuri din această plasă. În Plaiul Cloșani , din aceeași zonă geografică, principalele râuri folosite erau Bhna cu 8 instalații 8, iar în învecinata plasă Ocolul
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345508_a_346837]
-
Cu esențe aromat, Sperând să pută frumos... (Bine că nu l-au gustat!) După ce au terminat Lucrătura nefirească, Lumii-ntregi l-au prezentat, Încercând s-o păcălească; Dar toți care l-au privit, Din high-life sau din zegras, S-au strâmbat și s-au scârbit, Pentru că-i lovea în nas. Asta-ar trebui să știe Oamenii politici care Ne spun, despre murdărie, Că are parfum de floare. MORALA Precum știe lume multă Și-o spune și subsemnatul, Să rețină cei ce-
ACESTE TIMPURI NECESITĂ O FABULĂ. MUNCĂ ÎN ZADAR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376937_a_378266]
-
Inainte de moarte, Madeleine? De privesc în sus, nu se vede Nici un duh, cine poate, mai crede, Cine nu, se întoarce cu fața La perete, în geamăt. Și-ngheață. *** Pe pernă trec valuri și valuri coșmaruri, In aer grifonii fac tumbe, se strîmbă, Iar timpul petrece la alte petreceri Și nici nu ești sigur c-alungi pân-la zece. Prietenii-s umbrele altor prieteni, Iubitele multe trîiesc doar din rente, Scrii versuri, un prin cerșetor de atenții, In mers te lovesc bețivanii demenții. Manechini
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
urlă și la Lună Și atacă și mioare Se vor-mblânzi, azi, oare? Când se mijește răsăritul În fiecare zi de post Dorințele și -mplinitul Toate vor veni cu rost Și femeia dacă coase Sau lucrează și descoase, Trupul femeii strâmbând Când o văd iele lucrând. Mama le leagă umile La gâtul ' celor copile Ofrande de usturoi Să alunge pe strigoi. Ține în mână un sceptru Este ziua lui Sânpetru Sfetnic a lui Dumnezeu Rugându-se mai mereu. Referință Bibliografică: SÂNPETRU
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
e frică să fiu Dumnezeu/ Nu vreau să fiu om// Este un netimp (NETIMP). Punctual, apare și ideea evadării. O specială alchimie a cuvântului: Ia acest cuvânt sufletul meu/ Fără frică/ Fără mască/ Fără bucate mărunțișuri firimituri// Ia, dar nu strâmba, îndoi, întrepătrunde neapărat/ Cum știi/ Cum poți/ Cum vrei// Ia acest cuvânt să auzi/ Și apoi/ Uită...uită...uită (CLARITATE). Neștiute sunt drumurile de urmat, pe măsura misterului ce ne guvernează viața. Mereu intervine tentația schimbării, îndepărtare de lacrimile viselor
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE GENTIANA MUHAXHIRI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376476_a_377805]
-
urmându-le valea Alteori tainic, pe sub pământ unduind Spre Marea cea mare, neobosit vălurind. 15 Aveau în ele sămâța mișcării, a regăsirii Și totodată cea de răsfirare, a risipirii Și cât ar vrea Cel Rău să se împotrivească Nu poate strâmba LegeaLui, dumnezeiască. 16 Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa Avea de acum doar semn să dea Și tot ce închipuia, tot ce gândea Sub ochii Săi magnifici se întrupa! 17 Pădure, vale, râu și orice vietate Se întrupau
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
nu se poate când totul se poate!? (Mircea Radu Iacoban). • Adevărul nu are nevoie de povești... • „Caut cal alb. La prințul din poveste am renunțat de mult" (din ebraică). Stând pe loc nu ajungi din urmă pe nimeni. Când te strâmbi la toată lumea, rămâi urât. • Povestea ar putea fi mai lungă, dar pagina n-ar suporta-o! (Bianca Marcovici). • Și la cei deștepți, peștele de la cap se împute. • De ce la mintea cocoșului și nu a găinii? Sunt lucruri la care bărbații
CAL ALB & SIMPLU ŞI MODEST de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376656_a_377985]
-
fără șort pe el, începu să râdă în hohote. - Și cu așa ceva sperai tu să mai faci un bis? spuse ea veselă indicând cu degetul spre obiectul bărbatului. El nu spuse nimic, îi arătă limba ca un băiat când se strâmbă la vreo colegă de școală și intră direct în baie. Imediat se auzi cum curge apa din stropitoarea dușului. Gina, încă veselă și bine dispusă, deschise ușor ușa și-l întrebă: - Să vin să te spăl pe spate? Nu ai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]