12,195 matches
-
întrebat. — Am venit să o iau, spuse Palmer. — Nu zău?! Și dacă ea nu vrea să vină? Antonia deschisese ușa sufrageriei și lumina ce venea din spate căzu pe fața lui Palmer dând la iveală linia dreaptă a buzelor lui strânse și ochii abia întredeschiși. Era chipul unui om aflat în primejdie și această imagine m-a umplut de fericire. Cu glas limpede, Antonia rosti: — Intră, te rog. Muncitorii urcau scările aducând scaunele chinezești Chippendale. Îi auzeam lovind balustrada. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochi, zise ea. Era adevărat în aparență; iar cuvintele ei mi-au amintit că Antonia nu știa nimic. Legătura ei cu Palmer și Honor părea una abstractă și superficială în comparație cu a mea, căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cremaster, doamnă dragă!“ — „Cremaster“? Ești sigură că a folosit termenul acesta? Bătând darabana pe pătura care Îi acoperea picioarele, Else se arătă ofensată. — Știu anatomie, Sascha. Și chiar și nume de mușchi. Conform spuselor doctorului, societățile ideale funcționează ca scrot strâns. Necesită conducător puternic cu viziuni. De aia numele. Astfel au funcționat statele-orașe din Grecia Antică, trase concluzia Hauptstein, și nu exista nici un motiv ca astfel de principii să nu poată fi puse În practică chiar și azi, poate chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
faci o vizită Într-o bună zi. Am cel mai drăguț apartament din lume. Ești În vacanță? — Sunt dansatoare. Mă duc la Constantinopol. S-a Îmbolnăvit o fată dintr-un show englezesc de-acolo. Pentru o clipă, ținând mâna fetei strânsă Într-a sa, Mabel Warren se simți tulburată de dorința de-a fi generoasă Într-un mod absurd și demonstrativ. De ce n-ar renunța la speranța de-a o mai reține pe Janet Pardoe și n-ar invita-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt Îi oferi omului o țigară. — Un pahar de rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros și ciobit, fără picior. — Optzeci și cinci de parale. Ultimul preț. Cum fumau și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii, cu baionetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pământie, ca și cum sângele i se scursese din trup. În mod evident, era Îndrăgostită nebunește. Nu Își luă ochii de la Giles În timp ce acesta citea: — Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic... Făcu o pauză și privi la cei strânși acolo, ca și cum căuta pe cineva. El mă paște În pășuni verzi ... Făcu din nou o pauză și păru să prindă privirea lui Lauren. Pentru o clipă, amândoi au rămas cu ochii fixați unul la altul. — Și mă duce la ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen își întinde brusc mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și dânsul este soțul meu, Robert Williams, zice. Astăzi vrem să va oferim un cadou deosebit. Femeia din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-un smarald sintetic? Femeia dă din cap, cu lupa strâns fixată în orbită. Și Helen zice: — Uită-te bine. Nu vreau să te frigi, cum am pățit și eu. Bagă mâna în trusa cosmetică și scoate un pumn de chestii galbene și sclipitoare, zicând: — Broșa asta de safir galben a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata să se repeadă la noi, cu pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prea intim să treacă prin atîtea mîini, ajungînd în final devalorizat, stînjenitor pentru soț cînd va primi telegrama. Dar și scena în care ea ar cere înapoi textul, să-l refacă, i se pare penibilă, așa că se cuibărește în blana strînsă bine la piept, cu ochii mijiți, visînd o florărie, garoafe albe, mari, așezate într-un vas de lut, din care Radu, ca pe vremuri, alege. Profund îndatorat, dom' profesor, profund îndatorat! exclamă Radu, închizînd telefonul. A plecat de-o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
flasc, putea face cu el orice voia. Atâta timp cât nu-l răsucea sau nu își înfigea unghiile în el, putea să îi dea diferite forme: de zeppelin, de minge, de pisică-de-mare, de nas, de corn. Uneori și-l ascundea între coapsele strânse ca să se poată privi în ipostaza de femeie 100%. Numai că asta îi dădea fiori, așa că îl elibera repede. Când era semi-erect, descoperise că poate chiar să și-o tragă singură dacă îl îndoaie puțin și și-l bagă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
precedentă. Zăcea epuizat pe covorașul oval, croșetat, când avu parte de o nouă epifanie. Masturbarea îi sporea conștiința de sine. Într-un fel, Bull simțea o conexiune mai subtilă, dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
purtate în general de sportivi, acoperea cu totul ansamblul format din suspensor și absorbant. În caz că asta nu ar fi fost de ajuns, Bull își pusese și o pereche de șosete mai lungi, iar pentru piciorul stâng alesese o jartieră deosebit de strânsă. Nici unul dintre coechiperi nu bănuia nimic. Luaseră de bună explicația cu „leziunea deranjantă“. Meciul fusese un succes răsunător. Oaspeții avuseseră parte de o reușită remarcabilă în cel de-al optzeci și doilea minut de joc. Eseul fusese marcat chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie sexuală. Mă refer la toți bărbații aceia îmbrățișați, strânși laolaltă. Și apoi mingea împinsă înăuntru... ca o... ca o... Bull nu reușise să spună cuvântul, dar Alan își dăduse seama la ce se gândea. În orice caz, odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capului, care este locul de întâlnire al canalelor Yin și Yang și care conține encefalul sau creierul mare, organ dominat de rinichi în medicina chineză. Astfel, el poate stabili situația qi-ului din rinichi și din sânge. Exteriorul corpului uman are strânsă legătură cu organele sale interne. Dacă organele interne ale omului se modifică, acest lucru va fi reflectat, inevitabil, în schimbarea aspectului exterior și chiar a stării sufletești. Prin urmare, pe baza modificărilor văzute în exteriorul corpului omenesc, medicii pot deduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au fost descoperite cele mai vechi urme ale scrierii chinezești așa-numitele vestigii Yin. Începând cu anul 1928, au fost găsite zeci de mii de asemenea fragmente. Descoperirea a confirmat faptul că și în civilizația chineză scrisul a avut o strânsă legătură cu practicile ritualice și cultul divinităților. Divinația cu ajutorul oaselor consta în interpretarea de către inițiați a semnelor în forma literei T culcat, inscripționate pe carapacele de broască țestoasă. Semnele erau vizibile prin înnegrirea acestora cu ajutorul unui tăciune aprins, aplicat într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
e vinovat cu absolut nimic. Pentru toate astea, taurul trebuia să dispară. Trebuie să închizi ochii. Așa. Să lași vântul să înceapă. Să-l auzi cum învie și dă roată străzii și scărilor de bloc și doar așa, cu ochii strânși, să simți bucuria lui șuierată de-a ieși la plimbare prin pungi și de a trânti geamuri și de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta poți face niște lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
saltea înghesuită sub tejghea. Și mai e un amănunt: concursul de atletism s-a desfășurat pe Republicii. Pe urmă, tot în epocile tulburi și îndepărtate de dinainte de nașterea mea, s-a mai petrecut un fapt (deloc de ignorat) aflat în strânsă legătură cu acel stadion. Tata a fost nevoit să se tundă chilug după ce a pariat cu un prieten, la un meci pe viață și pe moarte, că Steagul o să învingă pe C.C.A. și o să ducă tricourile de campioni, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost înlocuită (înfrântă, spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spulberată) de ceva mult mai puternic, mai puțin palpabil, dar cu adevărat răscolitor. Ca să fiu exact, era vorba de un ditamai simbolul proțăpit la noi în cuier. O stemă. Iar stema asta se afla într-o cârdășie strânsă (atât de strânsă încât, oricât m-am străduit, n-am reușit s-o dezlipesc de-acolo niciodată) cu un obiect aproape mistic, care îmi trezea tot felul de stări contradictorii, de la venerația cea mai înaltă, până la disprețul cel mai negru. Acel obiect se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și primul lucru peste care am dat, deschis pe ciment, a fost chiar Cartea cu C mare, sau ce mai rămăsese din ea. Am recunoscut-o imediat după miros. Inhalat În această formă concentrată, multifoliată, alcătuită din sute de pagini strînse una peste alta, mi-a provocat o stare de amețeală. Impactul geniului. Am ridicat privirea către volumele rămase pe raftul de jos, din care mama Îl extrăsese pe acesta și am descoperit că pot să citesc destul de bine titlurile. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]