1,031 matches
-
din nou pantalonii până când, deasupra marginii chiloțeilor mini, răsăriră câțiva cârlionți strălucitori. Ne-am îmbrățișat din nou, dar de data asta ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda strânsorii ei și mi-am pus haina. Mi-am aranjat ținuta răvășită în oglindă. Părul îmi era ud și despărțit în șuvițe. L-am pieptănat din câteva mișcări. Gina se ridicase și ea, își trase tricoul și, cu părul buclat, desfăcut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scenă de dragoste dintre cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei, tresărind și zâmbind ca descătușată dintr-un sărut. Erau adevărate mângâieri alunecările acelea leneșe pe pulpă, cu degetele strânse, călcâiul aplecat, și apoi strânsoarea, în care carnea se strivea caldă, tremurând. Sufeream cumplit, și de gelozie, și de revoltă, împotriva dragostei acesteia absurde, între carnea a două femei. Maitreyi își retrase brusc piciorul din îmbrățișare și-l trecu peste laba lui Khokha. Îmi venea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce faci asta? vorbi ea. Sunt slabă, știi că nu mă pot împotrivi, dar nu simt nimic când mă săruți. Simt buzele ca și cum ar fi ale lui Chabù, ale unui copil. Nu mă cutremură! Nu te iubesc!... O lăsai din strânsoare și trecui în odaia mea. Plecai de-a dreptul la lucru, fără să mai aștept ceaiul, oarecum înseninat de mărturisirea Maitreyiei, deși gelos și înfuriat. Mi se părea că tot ce face fața aceasta este contra firii. În ziua aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nostru și alte asemenea întrebări, care acum, când scriu, mi se par stupide, dar atunci parcă ar fi fost purtate de foc, într-atît de sufocante și de chinuitoare le simțeam. Am luat-o în brațe, și Maitreyi a simțit după strânsoarea mea și vorbele fără șir pe care le spuneam că dragostea mă arde tot atât de nesățios și a ghicit cât sufăr din orbirea mea, din neînțelegerea mea. Ne-am ferit amândoi să mai vorbim despre căsătorie, pentru că începeam să înțeleg că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
qui vous parle est un médecin français. Accepteriez-vous qu'il vous pose quelques questions? Înainte ca Profesorul să termine de tradus, strânse degetul cu aceeași putere. De astă dată nu și-l retrase, ci întrebă: Vous comprenez le français? Repetă strânsoarea, dar cu mai puțină convingere. După ce șovăi câteva clipe, doctorul Bernard întrebă: Voulez-vous qu'on vous abandonne à votre sort? Aproape cu voluptate își păstră mâna întreagă inertă, ca de ghips. "Vous préferez qu'on s'occupe de vous?" Îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nebărbierite nimbul idealelor. Cântând, am privit mai atent împrejur, trecând de la ochii curați ai unui licean, pe un obraz plin de coșuri și sub niște sprâncene îmbinate, la o doamnă corpolentă, cu un decolteu veșted și stacojiu, împins de strânsoarea corsetului, apoi la un (probabil) profesor de liceu cu creștetul ros de chelie și privind afectat prin monoclu, apoi la o familie respectabilă, ținând în jurul ei copilașii, în cele din urmă, la două drăgălașe demoazele, care ciripeau sub umbreluțe... Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca o răsuflare străină, egală, ca o prezență străină, mereu alături, mereu nevăzută, care te urmărește, e atât de ușor să se ascundă printre mobilele vechi, în penumbra prăfuită a casei, ca să te urmărească, și inima, care va plesni sub strânsoarea neagră, și firele care se trag ritmic, care se strâng, curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pantalonii nu prea au șanse să rămînă fixați În bocanci, sînt prea scurți. Iar tunica e cu o mărime mai mică decît cămașa, care nu stă Îndesată În cocoloașe pe dedesubt, așa că se strecoară afară pe unde nimerește, sub efectul strînsorii. Dar, pentru că o uniformă completă mărimea mea nu există, va trebui să mă obișnuiesc cu aceste mici zgîrcenii ale destinului. Refuz În schimb șortul. Un chilot căruia, pentru că nu e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt. Făcu o mișcare, și Tom se dădu un pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare rău... — Ei, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aștepta însă. El a pornit să se rostogolească cu grabă spre asfințit. „Și eu n-am apucat să fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie, ogor, plantele surâd printr-un freamăt luminos de parcă ar fi eliberate dintr-o strânsoare și, cultivatorul se atașează de ele și ele de stăpân și rămân împreună și când acesta pleacă acasă, cu bucuria lor în bucuria lui, toți întineriți, plini de viață și de recunoștința tacită că Dumnezeu Atotputernicul este prezent în ansamblul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca broasca, atunci când zice mioarc. Stai pe loc, măi domnișorule Buză de iepure, că, după negul de la ceafă, după buzișoara aia, a ta, de iepure, te-am recunoscut, trecând, pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde-i vițelul? Vițelul pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe lângă tine, și venindu ți din spate. Îl mai slăbi din strânsoare. Unde-i vițelul? Vițelul pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască, printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se transformă, ușor,într-un mic cutremur. Apoi, cutremurul i se prelungește. O strâng tot mai tare. Și, totodată, zic,întrebător: ce-i? La care, ea, răspunde: nimic. Dar tremuri. De ce? De drag. De bine ce mă simt, așa,în strânsoarea ta. Nu. Nu mă slăbi. Nu te îndepărta. Strânge-mă, tot așa, tot mai tare, tot mai cu dor. Așa. Pentru că așa mă vindec. Așa, mângâemă, dezmiardă-mă. Încă. Și încă. Te simți bine, așa? Da. Tare bine mi-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi le amorțească, de drag și de plăcere, pe ale mele. Așa. Așa. Încă. Așa.Respiră greu. Mă strânge și ea, de parcă ar vrea să mă sufoce. Și, brusc, mă slăbește. Cade. Inertă. Gata. Acum poți să mă slăbești. Din strânsoare. Buzele, nu,încă nu ți le desprinde, încă nu ți le dezlipi, de ale mele. Rostește înăbușit, cepeleag, ultimele cuvinte. Nici nu are cum, altfel, din moment ce gura-i este ocupată cu îndelungul și înferbântatul sărut sindromatic. Eu continuu s-o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încheiere. Și, lui Grasu: eu, din punctul meu de vedere, am terminat examinările. Din al tău? Și. Atunci, mireas o, pe care mi te iau, dă-mi mâna. I-o dă. Și o guriță. I-o dă. Și o dulce strânsoare în brațe. I-o dă. Tu?, către Grasu: eu, nimic, zice acela, cu voce blândă,în același timp,însă, foarte hotărâtă. Și tu?, i se adresează miresei de schimb. Eu, tresare aceasta, emoționată, și repetă, eu, spun cum spui tu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva vine vreo călugăriță, toate astea În același timp. Cei din banda lui Silva erau din ce În ce mai nehotărîți, de cîteva clipe Silva era trîntit pe spate, nu putea să scape de strînsoarea celuilalt, care se afla acum deasupra. Și lucrurile mergeau din ce În ce mai rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă Arzubiaga stătea călare pe pieptul adversarului, strîngîndu-l ușor de gît, din ce În ce mai tare, așteptînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă Arzubiaga stătea călare pe pieptul adversarului, strîngîndu-l ușor de gît, din ce În ce mai tare, așteptînd ca celălalt să spună gata: „Te dai bătut?“ Întreba, așteptînd, dar Silva nu scotea o vorbă; Încă o strînsoare ușoară, bine calculată, aproape binevoitoare, te dai bătut? Și tot așa, pînă cînd se auzi un geamăt afirmativ și bătaia luă sfîrșit. Silva plecă plîngînd, plecă singur și asta Îl durea cel mai tare. Trebuia să-i fi văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la socoteală faptul că Viceregele mergea pe treizeci de ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a dat seama de asta și din fericire a reușit să-și scoată mîna la timp din strînsoare. Viceregele zîmbi vesel, dar cînd o văzu pe Puicuța auzi din nou hohotul de rîs al Vlăjganului din urmă cu cîteva clipe. Se Întoarse repede să-l caute, fiindcă, acum cîteva luni, profitînd de unul din momentele astea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O să te faci bine. Faptul că spusese lucrul ăsta îl transforma într-un fel de adevăr. Un geamăt îi scăpă din gura închisă strâns. Mâna lui, străpunsă de o perfuzie, se întinse și o apucă de încheietură. Atacul o paraliză. Strânsoarea era slabă, dar mortală, trăgând-o în jos spre rețeaua de fire. Degetele lui o pipăiau frenetic, ca și cum, în acea fracțiune de secundă, ea ar mai fi putut opri camionul să iasă de pe șosea. Asistenta îi ceru să plece. Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
siluetă de amazoană, și un bărbat chel Între două vîrste, voinic și vînjos, cu chipul brăzdat, sever și serios. Formau probabil o echipă de acrobați la trapez - cei doi tineri zburau prin aer ca niște proiectile, pentru a nimeri În strînsoarea bărbatului mai În vîrstă și a se arunca din nou spre barele subțiri, a prinde din zbor trapezul În balans, după ce s-au răsucit de trei ori În aer, făcînd o demonstrație minunată și periculoasă de echilibru și precizie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
continuitate-discontinuitate cu modernitatea: îi reprezintă crizele. Dar cum se manifestă această criză? Este un a-și lua rămas bun de la certitudini; este abandonarea oricărui fundament pentru a naviga spre necunoscut, fără nici un sens, ba mai mult liberi în sfârșit de strânsoarea sensului. Gândirea modernă cunoscuse alternativa dintre raționalism dogmatic și scepticism, amândouă variante ale raționalității „forte”; propu-nea totul sau nimic. „Gândirea slăbită”, în schimb, deși nefiind sceptică, refuză să-și pună problema adevărului ca fiind deci-sivă. Așa cum a scris Nietzsche, „lumea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pe scaunul tău ca să te asiguri că nu vei aluneca pe el, în scurtă vreme. Îți reții pornirea de a duce o înghițitură de apă la buzele-ți uscate. Ți-ai uscat degetele din nou, cu grijă, ca să poți păstra strînsoarea pe vîslă. Ai potrivit opritoarele pe întinzător, în locașul pentru velatură. Totul este întins. Soarele arde. Pe mîinile și pe degetele tale, care, din nou, apucă strîns lemnul vîslei. Pe umerii tăi, pe care i-ai adus aproape de genunchi. Îți
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]