1,253 matches
-
insuliță În care ultimii devotați ai Constituției să se poată aduna, apăra, dar, Îndeosebi, să poată reflecta Împreună asupra acțiunilor lor din viitor. Dacă ni s-ar fi spus, În acea tulbure zi de iunie, că, doar cu cele câteva străduțe Întortocheate din bazarul din Tabriz, câteva zeci de puști Lebel și singurul nostru tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu picioarele peste sacoșele cu cumpărături care zăceau pe podea. Laptele curgea șiroaie din pungile de plastic. A plătit, m-a luat de mână, a apucat sacoșele și ne-am grăbit să ieșim. A azvârlit pungile cu lapte într-o străduță și a cumpărat alte sacoșe de la un magazin. Aproape de casă, mi-a pus în brațe cumpărăturile și mi-a zis: „Poți să le duci? Bine. Mergi și spune că Toni a trebuit să rezolve ceva și să o ajungă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
jumătate, profesorul de la cursul de Istoria teatrului - II ne-a vorbit despre Euripide. După curs am luat-o pe jos până la un restaurant din apropierea facultății (am făcut cam zece minute) ca să mănânc omletă și salată. Restaurantul se afla pe o străduță dosnică (deci era foarte liniștit) și se făcea omletă bună acolo, cu toate că prețurile erau puțin mai piperate decât la cantina studențească. Patronul și soția lui erau tăcuți și mai aveau doar o singură angajată. Mâncam liniștit și priveam pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
familiile lor. Totul părea încețoșat și murdar de parcă ar fi fost învăluit în fum provenit de la țevile de eșapament. Am mers pe jos cam zece minute până am ajuns la benzinărie și acolo am luat-o la dreapta, pe o străduță cu magazine. Pe la mijlocul ei am văzut firma librăriei Kobayashi. Îmi era clar că nu e o librărie mare, dar oricum nu era atât de mică precum mi-o imaginasem eu din poveștile lui Midori. Era o librărie obișnuită de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
țin minte. — De ce nu mergem să vedem un film obscen? Unul cu-adevărat murdar, spuse Midori. De la bar am plecat la un restaurant specializat în Țipari, iar de acolo în Shinjuku. Am intrat într-unul din numeroasele cinematografe aflate pe străduțele dosnice. De fapt era singurul care anunța trei filme pornografice. Mirosul dinăuntru era de nedescris. Am ajuns chiar la țanc, pentru că în clipa în care ne-am așezat, a și început primul film. Prezenta povestea unei funcționare și a surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
era așa frig. Nu s-ar fi îndoit o clipă că o va duce acasă. Dacă vreau să mă schimb, trebuie să am în vedere lucrurile mărunte de genul acesta. —OK, ar fi grozav. Mulțumesc! Jake o ia pe o străduță îngustă de lângă Seven Dials, unde probabil că și-a parcat mașina. Toate magazinele sunt închise și pentru o zonă din centrul Londrei e mult prea întuneric, nu văd decât un singur felinar, dar și acela învăluie totul într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross, are o atmosferă caldă, familiară, de străduță de cartier: o mulțime de restaurante drăguțe și de baruri dărăpănate. Nu s-au prea strecurat restaurante mari aici - este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross, are o atmosferă caldă, familiară, de străduță de cartier: o mulțime de restaurante drăguțe și de baruri dărăpănate. Nu s-au prea strecurat restaurante mari aici - este un Pizza Express, dar, deși este parte dintr-un lanț de restaurante, a reușit să evite renumele prost de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Poate. Meditez câteva clipe la această idee. —A! Nu ți-am spus despre chestia absolut ciudată pe care a făcut-o după aia. Am urcat în mașină și eu credeam că mergem direct la Londra. Dar el conducea pe niște străduțe nenorocite și încurcate din Whitstable, pe care nu-mi amintesc să le fi parcurs când am venit. În final, s-a oprit la nu știu ce chioșc de înghețată și a zis: „Mă întorc într-o clipă“. A venit cu două cornete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
colț cu via Rastrellii Belbo mă apucă de braț: „Pe-aici, tinere”, Îmi zise. Am Încercat să-l Întreb de ce, căci via Larga mi se părea mai sigură și mai populată și m-am simțit cuprins de claustrofobie În labirintul străduțelor dintre via Pecorari și Arhiepiscopie. Mi se părea că, pe acolo pe unde mă conducea Belbo, mi-ar fi fost mai greu să scap În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva. Îmi făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pricepere urbanistică. Dar străzile drepte servesc la a controla mai bine mulțimile aflate În revoltă. Când se poate, cum e cazul cu Champs-Elysées, până și străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Când nu s-a putut, ca În străduțele din Cartierul Latin, tocmai acolo mișcarea din mai ’68 a dat ce-a avut ea mai bun. Când o iei la fugă, intră pe străduțe mici. Nici o forță publică nu le poate controla pe toate, și chiar și polițiștii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
străzile laterale trebuie să fie largi și drepte. Când nu s-a putut, ca În străduțele din Cartierul Latin, tocmai acolo mișcarea din mai ’68 a dat ce-a avut ea mai bun. Când o iei la fugă, intră pe străduțe mici. Nici o forță publică nu le poate controla pe toate, și chiar și polițiștii se tem să pătrundă acolo În grupuri izolate. Dacă Întâlnești numai doi singuri, se tem mai tare decât tine și, de comun acord, o luați fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar tot ne-am năpustit făcând un vacarm de nedescris. Iar evenimentul s-a petrecut la o sută de metri de gară. Acolo Începeau să se Înalțe primele case, care, oricât erau ele de rare, alcătuiau o mică rețea de străduțe. S-a Întâmplat că grupul cel mai cutezător s-a aruncat Înainte, fără frică, În timp ce eu și - spre norocul meu - și alții, câțiva, am Încetinit pasul și ne-am postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În periscop, mă gândeam că ultimele zile petrecute la Bahia cu Amparo stăteau sub acest semn. Mi-aminteam - câte nu-ți aduci aminte În timp ce aștepți În Întuneric, ore Întregi - una dintre ultimele seri. Picioarele ne dureau de cât merseserăm pe străduțe și prin piețe și ne duseserăm la culcare devreme, dar fără să ne fie somn. Amparo se culcușise pe o pernă În poziție fetală și se prefăcea că citește printre genunchii ușor depărtați unul dintre micile mele manuale despre ritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și vei rosti cuvinte de adorare. Și vei cere să săvârșească minunile pe care le dorești... În timpul acesta vei ciopli o cruce pe care să o jertfești. (Dintr-un Ritual al lui Aleister Crowley) Agliè locuia pe lângă Piazzale Susa: o străduță dosnică, o mică vilă În stilul secolului trecut, cu decorațiuni florale sobre. Ne deschise un valet bătrân cu vestă În dungi, care ne introduse Într-un salonaș și ne rugă să-l așteptăm pe domnul conte. „Va să zică e conte”, șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să te uiți cum Își Înnoda cravata. Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor, vreți să veniți până la fereastră?” Deschise larg, cu un gest teatral, cele două canaturi, ne invită să ne uităm și ne arătă departe, unde străduța făcea colț cu bulevardul, un mic chioșc de lemn În care se vindeau, după toate probabilitățile, biletele de la loteria Merano. Domnilor”, zise, „vă invit să vă duceți să măsurați chioșcul acela. O să vedeți că lungimea postamentului e de 149 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu, i’è d’la republica bele si?” „Ce Înseamnă?” Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai Republicii Sociale Italiene?» În timpul acela republica era un cuvânt urât. Era un partizan care interpela un trecător, sau careva de la o fereastră, deci străduța era din nou liberă să circuli, iar fasciștii plecaseră. Se lăsa Întunericul. După puțin timp au venit și tata și bunica, povestindu-ne fiecare aventura lui. Mama și mătușa au pregătit ceva de mâncare, În timp ce unchiul și Adelino Canepa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iubita mea îi povestește cum și-a depus o cerere de angajare și la SRI, cum un colonel de acolo a invitat-o a doua zi la o discuție la un restaurant în afara orașului. Venise s-o ia chiar de pe străduța noastră. Cum de a aflat adresa doar după numărul de telefon, ea nu înțelege. Eu acum aud prima oară de chestia asta și bucata de vițel mi se oprește în faringe. Ideea e că ăla a ieșit cu ea, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care, vorba lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde dacă ați mânca șapteșpe ani numai „arpacaș sincer”? Venind înspre Piață pe o străduță din spatele Ateneului, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
autodidact, documentarist cu ștate vechi, mă rog, Buletin este și el a fortiori însetat și se alimentează în permanență, pe unde apucă. Afirmativ. Pot să confirm. Ei, și să continuu! Când am ieșit din crâșmă, peste drum de cimitir, pe străduța care duce la stația de taxi-uri, dintr-o curticică, de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic, că a deschis ditamai poarta de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cât mai normal cu putință, fără să fugiți, dar repejor! Ca la maraton! continua să le comande Fratele, dirijându-le cu schepsis procesiunea, prin spatele cârciumii lui nea Petrică și al Cinematografului "Patria", pe niște alei secundare, apoi pe niște străduțe lăturalnice, cotind spre vechea Filarmonică, pentru a nu ieși cumva, prostește, în întâmpinarea poterei. Acum, reluă el, mergem spre strada Rudului, la prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]