1,312 matches
-
fel de transă...Camera dispare, la fel și patul, iar eu plutesc...sunt imponderabilă. Mă cuprinde o ușoară amețeală și...parcă mă scufund într-un bazin uriaș cu sake. O băutură lăptoasă și parfumată, la fel de prețioasă precum nectarul zeilor... Din străfundurile ființei, aud o voce:Mă înec! Sunt beată! Mă înec!! Sake-ul se transformă într-o uriașă floare albă, strălucitoare și cu un parfum amețitor...Luminițile de la streașina casei mă atrag ca un magnet. Devin fluture. Fluture de noapte...cu
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
al morții și al distrugerii. O pată de sânge pe zăpada imaculată, proaspăt așternută peste pământul chinuit al Afganistanului, ar arăta probabil ca sângele primului om nevinovat vărsat pe suprafața planetei, sângele lui Abel, pată a vinovăției universale, strigată până în străfundurile Universului, până la Dumnezeu, de oglinda imensă. Poate așa va auzi, poate așa va vedea sângele nevinovat, păcatul originar multiplicat în Afganistan, zilnic, de trei mii de ani, în milioane de exemple, oameni nevinovați, cărora presupuși semeni întru rațiune le aștern
RĂZBOIUL ŞI FILOSOFIA – ÎNTUNERIC ŞI LUMINĂ, ÎNTR-O NOUĂ CARTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379207_a_380536]
-
iadului. Pământul, nu își mai dăruia bucuros roadele sale, totul era ars de un soare ucigător, apa nu mai era ca altădată rece și dulce ca mierea, devenind sălcie, cu un gust ciudat ca de putregai, adus parcă tot din străfundurile iadului, de Vrăjmașul Negru. Păsările cerului nu mai ciripeau vesele și gălăgioase, atunci când ziua se răzbuna pe noapte, în Ținutul Negurilor și Uriașilor- Ținutul Geto-Dacilor. Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute și-a pierdut din esență, iar Piatra Sacră și-a
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
copii în zece, puternic și înțelept, demn de învățăturile primite de la Marele Inițiat și Preot, Deceneu. Getic, pe la vârsta de 18 ani, devenise un tânăr de toată frumusețea, înalt și zvelt, puternic, cu o privire pătrunzătoare, ce parcă citea până în străfundul minții orcărui om- un adevărat Fiu al Luminii, scoborâtor din Zeii de Început. Toată înfățișarea sa, inspira o bunătate fără asemănare, fața era divină și răspândea o lumină albă-aurie, deosebit de strălucitoare, iar în mijlocul pieptului strălucea inima din aur, ce strălucea
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să încerc puțină mândrie personală. - Sunt inginer la o exploatare minieră. Pot să vă întorc întrebarea ? - Asistentă medicală. Nu știu de ce nu m-a mirat răspunsul ei. Undeva în străfundul sufletului meu am bănuit că lucrează într-un domeniu benefic pentru semenii ei. Nu știu în ce fel, dar părea că aduce alinare în jur, ca și cum aura energetică pe care i-a dăruit-o natura învăluia pe toți din preajmă
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
fost o pânză albă pe care trebuia să ruleze un film. Îl ascultam cu nerăbdare. Îmi vine în minete mereu, ne spunea bunicul, cântecul cântat de mama, acum cincizeci de ani în urmă. Adâncindu-mi gândurile în minte, simt în străfundurile sufletești vocea ei cântând acest cântec straniu; ca o verdeață dincolo de uscăciune, ca o lumină dincolo de moarte ! Cânta cu vocea ei frumoasă pășind prin grădina casei atât de timidă ca și cum ar fi plutit. Atunci ochii mei urmărea ceva ce nu
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
13, 12), căci se apropie pomenirea Patimilor celor mântuitoare ale lui Iisus Hristos și marele Paști, cel duhovnicesc și nou, răsplată a nepatimirii, poartă a veacului ce va să vină. Și se vestește aceasta prin Lazăr, care se întoarce din străfundurile Iadului, sculându-se el din morți după patru zile, doar prin cuvântul și porunca lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire și putere asupra vieții și morții. Și copiii cântă imnuri înaintea Lui, iar poporul cel lipsit de răutate ÎI cântă
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea principiului terțului inclus există un al treilea termen T care este în același timp A și non-A, căci această acceptare pare să pună la îndoială propria noastră identitate, propria noastră existență. Această teamă se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realități și sursa conștiinței de a exista în lume", scrie Mircea Eliade 21. Sacrul fiind mai întîi o experiență, el se traduce printr-un sentiment, cel al prezenței lui Nous, ceea ce leagă ființele și lucrurile și, prin urmare, induce în străfundurile ființei umane respectul absolut al alterităților unite de viața comună pe unul și același Pămînt. Sacrul, ca experiență a unui real ireductibil, este efectiv elementul esențial în structura conștiinței și nu doar un simplu stadiu în istoria conștiinței. Realitatea cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În taină ne ascundem. Căindu-mă-n tăcere ascuns-am pe Ierusalim 7, O-Îndură-te de Mine. 25 Îți voi zidi și-un Labirint: O-îndură-te de mine. O Enion, De ce ai luat-o pe Ierusalim cea dulce dintr-ale Sufletului meu străfunduri? Las-o în taină să sălășluiască în blîndul ascunziș al întunericului și tăcerii. Nu Iubire simt pentru Enitharmon. Ci Milă. Ea-n sînu-mi și-a găsit refugiul și s-o alung nu pot. 30 Oamenii rănile de moarte și-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și lasă-ți negrele săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și argint și aur împătriți, cu-ntunecoasă temere profetica
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci cînd Poartă se deschise zări acel cumplit afund Unde plîngea Ahania cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să cred că aș putea s-ascund de-atotpătrunzătorii-i ochi 215 Aurul și-argintul149, pietrele scumpe, sfîntă lucrare a mîinilor sale! O, Nebun! să pot uita că rază care-mi umplea sferele strălucitoare Era reflecție a feței lui, a celui care din străfunduri m-a chemat!150 Mi-aduc aminte bine, căci auzit-am blîndul și sfîntul glas Zicînd, " O lumină, rasai și luminează", și din străfund am răsărit. 220 El mi-a dat sceptru de argint 151, și m-a încoronat cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că rază care-mi umplea sferele strălucitoare Era reflecție a feței lui, a celui care din străfunduri m-a chemat!150 Mi-aduc aminte bine, căci auzit-am blîndul și sfîntul glas Zicînd, " O lumină, rasai și luminează", și din străfund am răsărit. 220 El mi-a dat sceptru de argint 151, și m-a încoronat cu o coroană de-aur152, Și-a zis, " Mergi înainte și îmi călăuzește Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-am mers înainte: și m-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hrube, și voi găsi acea pulsare-adîncă155 Ce peșteră cu țări fiori mi-o zguduie; poate aceasta-i noaptea 240 Profeției, si Lúvah cale își deschise de la Enitharmon. Atunci cînd Gîndul e închis în Peșteri iubirea-și arăta-va rădăcina în străfund de Iad". Sfîrșitul Nopții a Cincea VALA Noaptea a Șasea 156 Astfel se nalta Urizen, si sprijinindu-se de sulița își cerceta hrubele. Luatu-și-a zborul prin aerul întunecos pînă-ntr-un loc în care-un rîu curgea, Si, coiful de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen cărare naintea-i pregătind-o. Sfîrșitul Nopții a Șasea VALA Noaptea a Șaptea 189 Apoi Urizen se înalță. Spectrul fugi, si Tharmas fugi; Întunecatul Spectru-al lui Urthona se-ascunse sub o stîncă. Tharmas se avîntắ în zbor năvalnic prin străfundurile nesfîrșirii Rotindu-se în jur în groaznice vîltori, în jurul lumilor de peșteri. 5 Dar Urizen tăcut se coborî spre Grotele lui Orc și-un Univers De Peșteri, din foc mistuitor, văzu; caii lui Urizen Aici legați de iesle-nvăpăiate, furioși copitele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
după puls spiritul sau Se avînta și tot mai sus se avînta spre templul lui Enitharmón; Precum atunci cînd tunetul în norii cei mai groși se-nvăluie, La fel noroadele de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta pana Scrie minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă minii în străfunduri, căci iată că de stîncă tare picioarele și mîinile-mi Sînt pironite, altminteri vrăjmășia și-ura mi-ai simți În ale omului boli toate căzînd asupra frunții tale sure blestemate". 90 Urizen răspunse: Citește cărțile mele, și explorează Constelațiile-mi, Întreabă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar (Urizen) izvorul propriei iluzii nu-l știa, ci însuși se credea a fi singur făptuitorul 160 Tuturor Experiențelor rătăcirii prin groaznicul Abis. Știa că slăbiciunea se-ntinde-n lung și-n lat, știa Că-nțelepciunea în înălțimi și în străfund ajunge; de-aceea îl făcu pe Orc, Silit în chip de șarpe, să se întindă și să urce peste copacul tainic. Să urce îi îngădui, pentru că el să poată face toate chipurile omenești 165 De voia să ca să asculte, dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite Sub arborele Tainei, căci tremurînd nemuritoarea umbră Născu asta minune-ngrozitoare: un Nor; crescu și crescu Pînă ce mulți dintre cei Morți buzniră-afară din străfunduri de morminte În chipuri de bărbat fără de femeiești perechi sau Emanații, 330 Cumpliți și delirînd de Ură și Vrăjmășie și Război, În vise-ale lui Ulro, himerice întunecoase, de-ncîntătoarea umbră trase. Îngrozit, Spectrul îl dădu ei în grija să-l Vegheze
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
475 În tinerețe și în frumusețe, găsind blîndă odihnă în brațele lui Enitharmon. Întîi Rintrah 219, și-apoi Palamabron 220, afară trași din rîndurile războiului, În inocentă de copil s-au odihnit pe sînul lui Enitharmon. Orc mîngîiat era-n străfunduri; sufletul său iar prinse viață-n ei: Așa cum fratele cel Mai în Vîrstă e chipul Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sale mîini Găsitu-l-a; cuprins fu de uimire că simțea dragoste, nu ură. Și din tot sufletu-l iubea; îl văzu prunc Încîntător, suflat din Enitharmon; tremură-nlăuntru-i. Sfîrșitul Nopții a Șaptea VALA Noaptea a Șaptea [b]223 Dar în străfunduri sub copacul Tainei în cea mai neagră noapte Unde pe stînca-i ședea Urizen, Umbră era în tristă cugetare afundata. Urizen văzu și triumfắ, și către luptătorii săi strigat-a: "Acuma timpul Profeției s-a întors, si este-a mea 5
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]