8,833 matches
-
clar al unicatului, făurită în atelierul unui artist plastic și ruptă de realitatea gamelor cenușii ale esteticii socialiste, nici datorită accesoriilor ei nemaivăzute de acea parte a Cortinei de Fier - ceasurile ei mari, cu design îndrăzneț, frizînd extravagantul. Nu. Cristina strălucea prin extrema ei generozitate, discreție, modestie, prin iubirea aproapelui și sprijinirea lui chiar cu prețul renunțării la sine, fără ca asta să fi însemnat vreodată un rabat de la principii ori de la demnitate. Ghiceai în Cristina o educație aleasă, de multe generații
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
copleșită de melancolie, dar revenindu- și repede și privindu-te intens în ochi, uimit-întrebătoare, cu zâmbetul gata să se transforme în râs ori, dimpotrivă, încremenind în timp ce mâna stângă aduna la spate părul negru, gata să-i acopere fața. Ochii îi strălucesc generos, iar uneori se rotunjesc într-o privire intensă, cafeniu-cenușie, alunecând scurt-îndurerată de-a lungul străzilor. O văd, alteori, stând minute în șir privind pe geam, cu fața sprijinită în palma stângă, în timp ce mâna dreaptă se mișcă pe conturul invizibil
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
e semnat de Răzvan Rădulescu și de regizorul însuși), o echipă de actori excelenți, dar aproape necunoscuți marelui public din țara noastră - rezultă un film care e puțin probabil să înregistreze succes de casă, dar care e validat în chip strălucit de instanțe critice din afară. Bine măcar că, prin fondurile acordate de Centrul Național al Cinematografiei, statul se implică în arta filmului, astfel încât cineaștii de la noi pot lucra în afara constrângerilor comerciale și pot da la iveală astfel de opere. Din păcate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3912_a_5237]
-
iată pe bietul tata, profesorul ocupat, care trebuia să-și ocupe din timpul său prețios și să-mi cânte din fluier, lucru care îl făcea foarte frumușel. Primele mele lecțiuni regulate le luai cu mama, dar rezultatul nu prea fu strălucit, și de aceea fu chemat un profesor, pentru autoritate mai mare - Dl. J. Gasser, organist al bisericii ev., căruia îi păstrez cea mai pioasă amintire, îmi dete primele directive în arta pianului. După dânsul urmă Dl. R. Petters, profesor de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
ambasadorului nostru de acolo, organizează pentru mine o recepție splendidă. Aproape toată aristocrația vienezăfiind de față, între altele principesa de Lichtenstein, prof. Door de la Conservatorul din Viena etc. Am cântat mult Beethoven și Bach, asemenea și Brahms. Primirea a fost strălucită. A doua zi mi-am dat Concertul la Musikverein. Tot timpul nedespărțit de mine a fost Boesendorfer, celebrul fabricant de piane, un bătrân „mecenat” de o rară noblețe sufletească, pe care îl entuziasmase într-atât de mult cântecul meu, încât
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
în PE, însa l-a criticat pe Cristian Preda. "Monica Macovei, indiscutabil, a confirmat, pentru că a fost declarată cel mai bun europarlamentar. Domnul Cristian Preda a lipsit, nu s-a implicat în campanie pentru parlamentare, asta m-a deranjat. A strălucit prin lipsă și acum critică liderii. M-a mai deranjat un lucru legat de caracterul său. Prin simplul fapt că Stolojan și-a arătat sprijinul față de mine, l-a atacat și a spus că una spune la Bruxelles și alta
Blaga, atac la Cristi Preda: Străluceşte prin lipsă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39257_a_40582]
-
o sută de romane ale secolului XX” și dintre foarte puținele care au aceeași valoare atât pentru copii, cât și pentru cititorii maturi - o vreme uitat după al Doilea Război Mondial, cu expedițiile de căutare a „originilor ariene” în Tibet - strălucește prin trei puncte de greutate: aventura, drama și exegeza mistică. Acțiunea palpitantă (e un roman de spionaj din perioada Marelui Joc, a conflictului dintre Rusia și Marea Britanie, cu situare temporală între al doilea și al treilea „război afghan”, la sfârșitul
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
mai vază cineva cu barosul prin fierărie”. Copiii săi merg la școală, el însuși citește gazete și de la tîrg aduce „cărți cu titluri ciudate”, pe care le citește intens. Poiana lui Iocan, locul potcovirii cailor, este agora satului în care strălucesc retori ca Moromete sau Cocoșilă, secondați cu competență de țiganul liberal, care amenință „să bată caiele în spinare” legionarilor. Poiana lui Iocan transcende literatura. O eroină țigancă, Lișca, dă numele unei povestiri a lui Fănuș Neagu ce a fost și
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
finețe, cu atâta precizie toate personajele și relațiile dintre ele, cum e de lăudat interpretarea lui Victor Rebengiuc, plină de forță și cu uimitoare schimbări de registru, în rolul Șabelski. Dar, pe lângă acești doi celebri oameni de teatru, în Ivanov strălucește o pleiadă de alți actori, toți având aici realizări impresionante: Mirela Oprișor (Anna Petrovna), Vlad Ivanov (Ivanov), Cornel Scripcaru (Lebedev), Marius Manole (Borkin), Ioana Anastasia Anton (Sașa), Alexandru Pavel (Lvov), Manuela Ciucur (Zinaida), Ana Maria Macarie (Babakina). Ei sunt subiectul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
că întunericul ne-aduce mereu aminte de lumină./ Ție, Lumină Invizibilă, Ți-aducem prinos de laudă pentru splendoarea Ta! (Stânca, p. 343). „Nemișcat este Cuvântul nerostit, nemișcat/ Cuvântul fără de cuvânt, Cuvântul de pe dinlăuntru al/ Lumii și pentru lume;/ Iar lumina strălucea în întuneric/ Și, împotriva Cuvântului, neostenita lume se tot rotea/ În inima Cuvântului tăcut” (Miercurea Cenușii, p. 223). Dăruirea totală unei cauze, unui crez, iată esența cugetării, a acțiunii și a scrisului lui T.S.Eliot, care a devenit tot mai
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
era necesar să mă și împuște! Dracilor părea că le e frică să nu o iau la sănătoasa, așa că mă încopciaseră între ei, ținându-mă strâns-strâns de umeri cu mâinile sau mai degrabă cu ghearele lor reci ca gheața. Soarele strălucea, aerul era curat și proaspăt, păsările cântau în înaltul cerului, iar iepurii alergau peste câmpuri: în locurile umbrite ale canalelor de irigație și căilor de apă, maldăre de zăpadă răsfrângeau razele soarelui, înțepându-ț i ochii. Am săgetat cu privirea
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
care le face cititorului român pe strălucitoarele coperte față și verso. Singurul adevărat merit al volumului este acela că oferă o ediție bilingva, o idee excelentă care poate salva cititorul cunoscător al limbii engleze de la chinul lecturii unei traduceri ce strălucește de erori grave, de omisiuni majore, de echivalări de o superficialitate cinica ce emană plictiseală autosuficientă a traducătorului. Din spectacolul literar al poeziei lui e. e. cummings nu mai rămâne, în traducere, decât un goblen cusut grosolan, sub ale cărui
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
nicăieri n am dat de un psihostomatolog cum a fost tataie. Horia Hotăran Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură, am mințit. Mint uneori, așa, fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu mine pe Lulu, broasca țestoasă, și pe Faust al lui Goethe, legat de curând în piele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
accident teribil petrecut undeva în Ucraina, ar fi fost bine să nu ies din casă. Din tăcerile sale am dedus că nu putea să îmi spună mai multe, probabil auzise știrile de la Europa Liberă. Apa era oprită și lumina soarelui strălucea alb pe linoleumul din sufragerie. M-am gândit cum să împart pachetul din congelator înainte ca oasele să se lipească prea tare de frig. Țârâitul soneriei a întrerupt exercițiul de combinatorică. Două uniforme albastre în ușă: „Bună ziua. Sunteți tovarășul Daniel
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut dragoste, mult timp, se înserase, eram amândoi epuizați de plăcere, de oboseală și ne-a luat somnul. Când m-am trezit, se îmbrăca, mi-a spus că e târziu și trebuie să plece. Bogdan Mușat Despre un nume Soarele strălucește încă. Respir rar, greu și adânc, respir de parcă m-aș zbate să nu mă sufoc. Nu mă doare nimic, nu râd, nu plâng, n-am nici un gând. Mă ridic mecanic, pășesc rar și încet. Fiecare lucru din casă e la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
corpul, în fiecare celulă, simt toată neli niștea, tot dorul, toată ciuda, toată frustrarea și, mai ales, toată vina. Încerc să respir și de data asta chiar mă sufoc. Dar simt, mai mult decât orice, simt. Deschid ochii brusc. Soarele strălucește încă. Sunt în aceeași cameră, în același pat. E 29 august 2012, 14:20. Și simt. Încă o dată, după exact doi ani, împliniți exact în secunda asta, simt. Nu mă sperie nimic, în schimb mă doare. Mă întreb, dacă n-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
favorizați. Vedeți, nici asta nu Înțelegeți, are dreptate domnu' profesor, așa că lăsați gânditul la binele patriei noastre, În seama noastră. Că până acum le am potrivit așa de bine, că numai noi le știm Încâlci așa. Și avem niște minți strălucite În proiecte de acest gen. Uite, v-am arătat mare bunăvoință că v-am adus-o pe Maria Vlas, dar ce să-i facem dacă are amnezie. S-ar putea, săraca, să sufere chiar mai rău și să fim nevoiți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
-o fântână, în întunericul din cabina proiectoarelor. Conurile de lumină îndreptate spre scenă făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coborî scările. Civilii nu erau prea mulți; totuși erau destui, și cei mai mulți, amestecați cu ofițerii, se luptau că hălcile și șprițurile, nădușiți, roșii de efort, parcă ar fi înfundat cărbuni în locomotivă. Nemernicii! Petrec, ce le pasă! Un ofițer superior strălucea ca un brad de Crăciun. Era chiar generalul. Îl recunoscu și pe primar. Bondoc, gras, transpirat, mergea de la masă la masă, se așeza și se ridica, ștergându-și chelia cu-un pogon de batistă. Proptit solid pe picioroangele uriașe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gata să primească și să-i dea îmbrățișarea lui scurtă de soldat norocos. Tomiță ieșise inginer de poduri, toți vorbeau de el, tot orașul, sfârșise cu media cea mai mare, ziceau că nu mai isprăvise nimeni înaintea lui atât de strălucit facultatea de inginerie, făcuse podul din marginea orașului, podul de piatră și fier, pe care vor dușmanii să-l arunce în aer. Și ce s-a ales de toată bucuria ei? N-a avut răgaz să se veselească de reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un cuibar de foc; lumina rece îți reteza orice mișcare; cădea sub roți, înfiorând traversele și liniile, strălucind de încordare, dezvăluind, rând pe rând și fragmentar, mădularele trenului, aruncând partea de sus a vagoanelor într-o vuitoare prăpastie neagră. Ascuns în dreptul coloanei de alimentare cu apă se crezu la adăpost, dar șuvoiul de lumină scăpără căutându-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
necunoscuți, dar simțindu-ne, de parcă ne-am fi știut de când lumea. Nu cred că ai observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Zâmbește. O privesc și îmi dau seama că ochii ei și-au schimbat culoarea, au căpătat o nuanță de verde. Să fie de vină ambientul natural în care ne aflăm sau poate rochia ei ca frunzele copacilor? Nu știu, dar strălucesc la fel. - Comandăm? - Desigur. Oferta - destul de generoasă. Ne hotărâm repede și plasăm comanda chelnerului. - Am o curiozitate, sper să n-o iei drept indiscreție. Câți ani împlinești? - Ana, draga mea, nu fac parte din categoria femeilor care își ascund vârsta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Cu siguranță și aici va primi același răspuns: nu avem, e prea devreme. Aveau dreptate, sortimentul acesta cu flori catifelate, în formă de pâlnie, așezate în spic pe lujere înalte, elegante, se găsea mai târziu, spre vară. Punct. În vitrină, străluceau galben, solar, câteva lalele. Raze prinse într-un buchet rotund. În clipa aceea a știut că nu mai conta. Găsise mesagerii pentru ceea ce nu mai putea, de o vreme, să mărturisească prin cuvinte. Cicatricile sufletului nu pot fi vindecate cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]