6,757 matches
-
mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător, mimetic și teatral, absolut singur în ecoul pe care îl creează; pierdut într-o lume străină, în fața căreia își caută totuși gloria și strălucirea. Erosul însuși devine o farsă, un mod eronat de a cuceri spațiul: Așa mă știu: livid, livid, Cutreierând memoria iubitei. (Magica) În general, poetul evită mărturisiri publice în privința relației cu iubita lui, așa cum nu se dezvăluie decât voalat în privința relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța, după ce lumea și-a consumat strălucirea. Ce-i rămâne mimului să facă? Să mimeze, desigur, cu toate că instrumentul ales este foarte fragil și timpul se scurge foarte repede. Somnul, lenea echivalează cu o închidere a pleoapei, cu o conservare de sine. Câștigă nu poezia, nu talentul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci numai părelnica bucurie de o clipă, care se retrage imediat în neantul fără conținut al tăcerii atotdevoratoare, al lipsei de formă și, deci, de realitate. Lupta de captare a propriei imagini se dovedește a fi goană după vânt, după strălucirea fără valoare, după gestul efemer și nesemnificativ. Este o rotire, exuberantă mai întâi, și o veșnică schimbare de roluri, aiuri-toare până la urmă, între ființa umană aflată mereu în căutarea propriei imagini, a cărții de identitate, și imaginea însăși, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
întoarcă spatele cu hotărâre și pentru totdeauna, nici actorul nu se bucură de imaginea lui, sperjură și, vai!, atât de inconsistentă; în sfârșit, așa cum actorul, cu o ultimă speranță și un ultim alint, își trimite ambasadorii plini de fast și strălucire către poet pentru ca acesta să îi pună pe fugă, cu fulgere și tunete contrafăcute, nici poetului nu îi mai rămâne nimic de făcut pentru a-l convinge pe actor. El se vede neputincios, cu mâinile goale în această luptă inegală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul este aici văzut ca reacție inversă, ca o grimasă într-o oglindă deformatoare, efect al unui sentiment de revoltă stearpă și mai ales de neputință. Revolta se stinge în marasm, în faldurile cortinei, în strălucirea cenușie a sfârșitului de stagiune. Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca insurgență și act de sabotaj este o tentativă de ieșire din sine, din tăcerea mistuitoare. Setea de râs corespunde mișcării inverse, de strângere în sine. Setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a prinde puteri. Absența este plenitudinară, un focar de posibilități. Tăcerea este o exacerbare a lucru-lui care se tace. Jean-Pierre Richard făcea o remarcă interesantă: "Orice exprimare este și o minimalizare, Baudelaire spune o prostituare a lucrului exprimat; și orice strălucire, orice abur, orice semn din partea obiectului va putea să-și atragă învinuirea de a-l fi știrbit, de a-i fi sărăcit acestui obiect esența"52. "Prostituării" lucrului exprimat, poetului îi preferă tăcerea. Dar nu tăcerea absolută (care ține de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de un spațiu al privirii, al alunecării printre străluciri de o clipă, printre oglinzi nesigure și mișcătoare. Spațiul aparține absențelor multiple, tăcerilor tanatice. Se câștigă nu numai în exterior, ci și înăuntru, printr-o senzație de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
conotații noi, strâns legate de coborârea în acest spațiu aparent liniștit, neprimejdios. Ajunge să suporte o eufemizare, dar nici aceasta nu prevestește nimic bun. Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
folclor, asimilarea valorilor mortuare cu odihna și intimitatea, dând exemplu basmul Frumoasa din pădurea dormită 56. Emil Botta descoperă mormântul din sine, spațiul interiorității absolute, nimicitoare. Disperarea va căpăta o mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
condiției sale — acesta este omul creștin. Nimic nu poate înlocui creștinismul; nici toată cultura antică precreștină. Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcție de geniul religios al epocii, nu în funcție de isprăvi politice. CRISTOS Isus Cristos este eternitatea care punctează istoria. CUNOAȘTERE Dacă nu cunoști revelat — prin grație divină — sau inspirat, nu cunoști nimic. De pildă povestea cu mărul lui Newton, care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
aduc aminte că, într-o societate de diplomați, mi s-a spus că rușii sunt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: rușii sunt un popor numeros cu o obrăznicie mesianică și care au preluat Bizanțul, considerându-se continuatorii strălucirii bizantine. Rușii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova și nu pot spune despre ei că sunt individual tirani, deși au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lanțul lor, răsucit, martori ai unei bizare experiențe. Determinism Lectura mea atârnă de umărul meu ca o geantă cu primejdioase învățături o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În zilele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul adus de cei care n-au văzut marea mai mare când era calmă și sfântă, cum o vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără soare, deși el ardea și fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie sfârșitul? Coborât în pantă, în umbră stă amăgitoarea și cernita plantă. S-au aburit de vreme și-au pierdut scânteia gleznelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele săptămânii legate de suferință, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume două zile să se sedimenteze impresiile din 24 IANUARIE - Ziua Unirii - pentru că, de obicei, evenimentele își mai pierd din strălucire odată cu trecerea timpului. Aici și acum însă, nu mai este cazul. Impresiile și sentimentele au rămas la fel de puternice ca în momentul evenimentelor. .................................................. .................... 30 mai 2005 Nu știu de ce mi-am întrerupt firul expuneri, ceva sau cineva a intervenit și nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
tipul femeii statice “de prisos”). Evident ca ceea ce o frământa pe noua introspectă este cultul “amorului care consumă în el singur toată substanța” . Încă din incipitul operei sentimentul de incertitudine este evidențiat prin cel de înșelare. Lumina nu își respectă strălucirea firească a unei ore de dimineață și astfel deschide o aparență, căci Alina s-a trezit târziu “fiindcă o înșlelase lumina”: “O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
apară și să se dezvolte în valea de sus a Prahovei actuala localitate Breaza stațiune balneoclimaterică, menționată în documente și publicații relevante încă din anul 1360. Având o expunere spre SSE, favorabilă unei clime blânde, cu o durată mare de strălucire a soarelui, localitatea Breaza este la numai 10-15 km de spațiul montan Bucegi-Baiu, întregind șirul stațiunilor de la poalele acestuia și de pe vale. Pentru călătorul venit dinspre București este Fig. nr. 1 Breaza - localizare prima stațiune a văii Prahovei, un fel
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
scriitori sunt tot niște „caiete” personale. În paginile lor, viața autorului se desface și se reconstruiește în mulțimea de personaje și situații, pentru a se înțelege pe sine și a-i înțelege pe ceilalți. După abilitatea „punerii în pagină”, după strălucirea gândirii și incandescența emoției, obișnuim să numim aceste scrieri în mai multe feluri: „opere”, „capodopere” sau doar simple „opuscule”. iulie, seara Mi se pare că am ajuns la o pagină importantă pentru semnificația particulară a poveștii de dragoste relatate de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ani, care adună într un nucleu praf și gaze din Cosmos pănă cănd temperaturile din centrul lor, din miezul lor, ajung la peste zece milioane de grade datorită reacțiilor nucleare dintre heliu și hidrogen, care-i dau noii stele o strălucire pe bolta cerească așa cum le vedem noi cu ochiul liber cănd, într-o noapte senină, omul poate număra peste 6000 de stele. Cu un telescop performant, dar mai ales cu un radiotelescop, pot fi văzute milioane de stele! Adam: Cea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
peste 6000 de stele. Cu un telescop performant, dar mai ales cu un radiotelescop, pot fi văzute milioane de stele! Adam: Cea mai strălucitoare stea din Galaxia noastră, Calea Lacteiei, despre care am mai vorbit, este steaua Pistol care are strălucire de zece milioane de ori mai puternică decăt Soarele nostru și emite în șase secunde o energie, adică o căldură, egală cu cea emisă de Soarele nostru într-un an?! Animație generală. Eva: Dar este și de 328 de ori
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
creații din lirica universală dezvoltând complexitatea mitică și simbolică a spiritului orfic, pe care îl aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare", deoarece "există o vecie a vremii"; acest lucru are loc când poetul "însămânțează strălucire", când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei conștiințe care se plasează extramundan. Poezia lui Georg Trakl, tragică de la un capăt la altul, ne farmecă prin frumsețea rostirii, prin melodicitate, prin adâncimea gândului, prin strălucirile cromatice, prin infinita melancolie. Se va riposta: dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în Etna. Dar ce știm noi, pozitiviștii, care credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin frumoase înfăptuiri, să se afle mereu în acord cu natura. Să sfințim viața umană prin instituirea de prezenturi eterne poetice, pentru că există o "vecie a vremii". Sensul cuvintelor în poezie este de a rosti adevărul uman, de a însămânța strălucire, și astfel "bucuria și slava dau în flăcări". Sensul suprem al omului: Crește asemenea pomului tânăr, liberă, virtutea,/ În curăția picăturilor de rouă, prin dreapta/ Înțelepciune și se ridică / Spre umedul Eter"; " În preajma încercării trudnice se dovedesc cele înalte". Scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine". Ah, din suflet trebuie să vină O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]