7,161 matches
-
această exclamație. Niciodată nu s-au permis jigniri în timpul reuniunilor Consiliului. Și nu este acesta momentul să începem. Băieții ăștia nu fac altceva decât să apeleze la drepturile care le sunt conferite de legile gândite de către cei mai înțelepți dintre strămoșii noștri și avem obligația să-i respectăm, mai ales că scopurile lor sunt cum nu se poate mai lăudabile. Își mută atenția asupra băieților, care continuau să aștepte, nerăbdători. Cine v-a sfătuit să apelați la asemenea tertipuri, nepotrivite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lăcomia excesivă îl făcuse să-și piardă prodigioasele facultăți care îl transformaseră, cu mulți ani în urmă, în Omul-Memorie cel mai respectat din insule, pe care veneau să-l consulte oameni din Rairatea sau chiar din îndepărtatul Tahiti, cu privire la istoria strămoșilor lor comuni, la acțiuni războinice sau la arbori genealogici. Memoria lui extraordinară îl ajutase să devină, totodată, unul dintre cei mai de încredere consilieri în probleme de stele și constelații, dar se părea că pasiunea lui nemăsurata pentru mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai plăcută, cântând, dansând și străduindu-se să transforme fiecare cină într-un adevărat banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái lua cuvântul într-o seară, pentru a face o relatare amănunțită a fabuloasei lui călătorii, pe care toți cei prezenți așteptau s-o audă de pe buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vas din cele pe care le foloseau femeile pentru pregătirea mâncării și îl așeza în fața lui. Lumea este la fel ca acest vas, și are margini care țin apă în mijloc. Marca un punct. În urmă cu mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea face asta. Făcu o nouă pauză. Nici luna și stelele. —Ai putea să apreciezi cât de mare este lumea, de vreme ce ai ajuns până la marginea ei răsăriteana? întreba Roonuí-Roonuí. Nu, răspunse el sincer. Dar cele mai vechi tradiții povestesc că strămoșilor noștri le-au trebuit ani întregi ca să ajungă, dinspre vest, până în Bora Bora, în timp ce mie mi-au ajuns opt luni ca să mă întorc de la Pământul Infinit. După judecată mea, asta înseamnă că Bora Bora se află mai aproape de marginea răsăriteana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi, iar el avea nevoie de maestrul sau pentru a se putea transforma în Marele Navigator pe care il cerea sângele atâtor strămoși. Cunoștințele care se acumulaseră de-a lungul secolelor trebuiau să treacă în alte mâini și, pentru asta, era nevoie atât de receptor, cât și de donator. Tapú Tetuanúi se arătă tot mai dornic să le primească, insă începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna astfel și care trebuia să rămână astfel cel puțin încă două mii de ani. Convins cum era că Tapú Tetuanúi va reuși, cu ajutorul cârmaciului cu un singur ochi, să ducă navă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se întreba cum e posibil să se întâmple așa ceva. Unde greșise? Când avuseseră ocazia să-i saboteze navele niște dușmani care s-au aflat tot timpul în fața lor, în mijlocul lagunei? De ce îl abandonaseră într-un mod atât de nedrept zeii strămoșilor lui? Marara se apropia tot mai mult. Cea de a doua navă, care era într-o stare mai proastă decât cealaltă, se înclină periculos înspre tribord. Câțiva dintre oameni se aruncară în apă și înotau înspre cea care încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e destul să mă uit la tine ca să mă Îmbolnăvesc! Aspectul lui o intriga, dar nu Într-un fel neplăcut. Era un caz interesant de studiu pentru ea. Trăsă turi tipice indo-malaeze, printre care se puteau bănui urme ale unor strămoși minangkabau și o piele de nuanță mai deschisă, Întunecată Însă din pricina asprimii traiului celor din insulele de sud-est, toate laolaltă Îl făceau să aibă un aer totodată primitiv și civilizat, o ilustrare a convingerii ei neclintite după care Înfățișarea, lăsând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
solemnă, pentru a nu mai pune la socoteală idiomul care avea să devină indoneziana standard și nici, de bună seamă, olandeza, pe care o cunoștea bine, pentru că făcuse studii la Hoogere Inland School. Acasă la el se vorbea Teochew, limba strămoșilor care emigraseră din China de Sud pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. E drept că el s-a ferit de capcanele sofisticatei vieți javaneze, preferând viața frustă a insulelor; asta s-a datorat Însă bogăției și generozității familiei lui. A scris odă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo o atracție, o dorință, un mister, o senzație de hău care să te cheme, să-ți ia mințile, să te conecteze în celălalt adânc, de să nu mai conteze altceva, să vină de undeva din carnea ta și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât de bine de sufletul tău, să-ți aparțină, să-l conții abia cunoscându-l, să vorbești aceeași limbă, că aproape gândești despre ceva în același timp, și să fie uimirea când îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îngropat mereu Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” Așadar, acest rai este în același timp și un nevăzut și vast cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși, care ,,sau petrecut ca florile și frunzele anotimpurilor”, de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Adverbul ,,mereu” și viitorul popular ,,o să mă-ngrop” dau dimensiuni cosmice acestei realități. Cu toate că este vorba de o veche și acceptată lege a naturii, poetului îi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucru, frica de veșnicie, este redat și în versul În singurătate-mi. Celor două remarcabile poezii, li se alătură și poezia Vara de George Coșbuc, în care aceasta își exprimă concret dorința de a fi îngropat acolo unde dorm și strămoșii săi. George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toride, zilnic izbucneau incendii care cu greu puteau fi stinse. Până când pompierii erau anunțați, mari parcele ardeau. Prin aceste ținuturi trăia de mult un copil, a cârei imaginație zbura adesea departe. Citind o carte, în care scria că în vremea strămoșilor noștri, se formau echipe care patrulau în jurul marilor păduri și anunțau incendiile, copilului i-a venit ideea să execute un aparat care să avertizeze incendiile, aparat pe care l-a numit simplu Avertizor de incendii. În lunile următoare, meteorologii au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar fi interesat-o În vreun fel, sau dacă Flavius-Tiberius n-ar fi venit odată de la școală strigând cât Îl țineau puterile: Prin pustiu zboară ca vântul,/ Mut și sumbru ca mormântul,/ Hunul Attila 'mpărat. I se amintea oarecum că strămoșii ei din partea domnului Koblicska ajunseseră cândva la Porțile Romei pe care, dacă ar fi cucerit-o, Coriolan nu s-ar mai fi născut și, prin urmare, nici Flavius-Tiberius. Și nici măcar ea. Istoria nu o interesa, În afară de cea măruntă a fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tradiția orală indigenă ne vorbește despre cum marii șamani și vraci călătoreau spre străvechi locuri sfinte pentru a trimite sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și experiențe împărtășite. De fapt, fiecare rechin ludovician a ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și experiențe împărtășite. De fapt, fiecare rechin ludovician a ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să ciopîrțim cărți cu toporișca, și să le sechestrăm, și să le trimitem la topit. Ba le-am și mitraliat, în 22 decembrie '89. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată din toate părțile, Maimuța Makonde este dusă pe rând la circ, în grădini zoologice, în centre specializate de cercetare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în casă ca o atletă și după ce cără singură afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frizerie. Zero! urlă el din cadrul ușii și îi împinse unul câte unul către scaunul supliciului suprem. Au urmat repetenții din Brăila, pe care-i apuca de urechi, fără mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de parte bărbătească de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost tot băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre ochiurile plasei urâtului germinat de oamenii care i-au sluțit chipul. Dacă urmăreai un fotomodel american, era fie din Brăila, fie avea strămoși brăileni, cu o frumusețe unică pentru că purtau în ele un oraș unic. Duceau în sângele lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parcă am vorbi din basmele românești? Ba da, parcă șopti paznicul ca-n transă țintuit de privirea aceea. Dar... și aici se miră de unde-i vin ideile, tot ce vorbim, stilul vreau să zic, e la fel ca pe vremea strămoșilor. Aceeași haină cu altă croială. Pe la voi e altfel? Nu, pentru că eu chiar vin de unde s-a născut vorba. De-aia și ne căsătorim cu moldovence, pentru a nu ne uita dulceața limbii. Adică, vrem să păstrăm haina, croiala este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]