805 matches
-
din 2007 șeful casei de Habsburg și mezinul "Georg von Habsburg-Lothringen", președintele Mișcării Maghiare de Crucea Roșie și candidat europarlamentar în 2009 al partidului "Forumul Democrat Maghiar" (MDF) din Ungaria. La data decesului a avut 23 de nepoți și 2 strănepoți. După decesul în ianuarie 2010 a soției sale, Regina, Otto nu a mai participat la viața publică, trăind retras la reședința sa. El a decedat în dimineața zilei de luni, 4 iulie 2011 la locuința sa din Pöcking, Germania la
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
a fost făcut de purtătoarea de cuvânt a casei imperiale, Eva Demmerle care a precizat că "a murit în liniște fără suferințe, în timpul somnului" Din familia apropiată, i-au supraviețuit fratele mai tânăr Felix, 7 copii, 22 nepoți și 2 strănepoți. Joseph Daul, președintele PPE, și-a exprimat regretul față de decesul lui Otto von Habsburg, afirmând că acesta a întruchipat istoria integrării europene: "fiul ultimului împărat austro-ungar s-a luptat toată viața pentru democrație, libertate și înțelegerea popoarelor din Europa." În
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]
-
Alix cunoscuse deja și se îndrăgostise de Țareviciul Nicolae, a cărui mamă era cumnata Prințului de Wales și al cărui unchi, Marelui Duce Serghei se căsătorise cu cu sora lui Alix, Elisabeta. Amândoi erau verișori de gradul al doilea fiind strănepoți ai Prințesei Wilhelmina de Baden. Nicolae și Alix s-au întâlnit pentru prima dată îm 1884 iar în 1889 când Alix s-a reîntors în Rusia, s-au îndrăgostit. La început, nici tatăl lui Nicolae, Țarul Alexandru al III-lea
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
și artă. A murit în 1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea, primul monarh din dinastia salică, strănepotul uneia dintre fiicele lui Otto cel Mare. A fost canonizat sfânt în 1146 probabil în timpul lui Clement al II-lea.
Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312132_a_313461]
-
participând la simpozioane și colocvii și făcând neprețuite donații de documente. Cei care locuiesc în țară sunt, ori de câte ori este posibil, la Onești : doamna Elisaveta Varlam (fiica generalului Radu R. Rosetti), domnul Ion Varlam, diplomat al "Școlii Franceze de Științe Politice" (strănepot al lui Radu Rosetti) și domnul Radu Beldiman (nepot al lui Radu Rosetti), iar cei domiciliați în străinătate (Ștefan J. Fay) trimit documente, lucrări personale și mărturii despre Onești. Împreună cu volumele semnate Radu Rosetti, Radu R. Rosetti, Ștefan J. Fay
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
legitim al tronului Angliei, dar ea a fost executată pentru trădare în 1587. Secretarul de stat englez, , a negociat în secret cu fiul lui Mary, Iacob al VI-lea al Scoției, care avea o pretenție credibilă la tronul Angliei, ca strănepot de văr al Elisabetei. În lunile dinainte de moartea lui Elizabeth pe 24 martie 1603, Cecil a pregătit calea pentru ca Iacob să-i urmeze la tron. Unii catolici exilați o susțineau pe fiica lui Filip al II-lea al Spaniei, Infanta
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
anii următori. Regele Ahaz a pierdut zona de nord a regatului în favoarea Siriei, dar a recâștigat-o cu ajutorul asirienilor, cărora le-a devenit vasal. Sub Iezechia, Iuda și-a recâștigat pentru scurt timp independența, învingându-l pe regele Sennacherib. Iosia, strănepotul lui Iezechia, a făcut o serie de reforme religioase și politice. În timpul lui a fost descoperită "Cartea legii", probabil Deuteronomul lui Moise. După moartea sa, Iuda a devenit dependent de Egipt și mai apoi Babilon. Urmașul lui Iosia, Ioahaz, a
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
un general de divizie francez al Primului Imperiu, născut la Metz pe 10 mai 1775 și căzut pe câmpul de onoare pe 6 iulie 1809, la Bătălia de la Wagram. Provenind dintr-o veche familie nobilă din Lorena, Lasalle a fost strănepotul Mareșalului Abraham de Fabert d'Esternay. A fost husar în armata franceză și a promovat foarte rapid până la gradul de General de divizie, ajungând să comande o unitate de cavalerie ușoară ce avea să fie supranumită „brigada infernală”. Pe 6
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
la Palatul Versailles, nepoata să, Prințesa Maria Teresa Felicitas de Modena s-a căsătorit cu Ducele de Penthièvre; Penthièvre era singurul fiu legitim al fratelui mai mic al lui Françoise Mărie, Contele de Toulouse. Din această căsătorie s-a nascut strănepotul ei, viitorul rege al Franței, Ludovic Filip I. Françoise Mărie a murit la 1 februarie 1749 la palatul regal după o perioadă lungă de boală. A fost ultimul copil supraviețuitor al regelui Ludovic al XIV-lea. A trăit cu 26
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
său prin care l-a numit pe Ducele du Maine comandant al casei civile și militare iar pe Villeroy ca secund al comandantului. Ludovic al XIV-lea a murit la Versailles la 1 septembrie 1715 și a fost succedat de strănepotul său în vârstă de cinci ani, Ludovic al XV-lea. La 2 septembrie, Ducele de Orléans s-a întâlnit cu parlamentarii cu scopul de a anula codicilul regelui. După multe ședințe, Parlamentul abrogă codicilul și îl confirmă pe Ducele de
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa Abrudului. Casa e edificată din bârne cioplite de brad, cu fața cătră miazănoapte, este astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră apus și o cămară. Plafondul precum și păreții pe dinăuntru sunt spoiți. Mergând în 18 septembrie 1879 ca să cercetez
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
pe timpul domniei sale. La 12 septembrie 1309, la Lisabona, Afonso s-a căsătorit cu Beatrice a Castiliei, fiica regelui Sancho al IV-lea al Castiliei. Înainte ca nunta să aibă loc a fost nevoie de o dispensă papală deoarece Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X-lea al Castiliei prin fiica lui nelegitimă, Beatrice, și Beatrice logodnica lui Afonso era nepoata aceluiași rege. În 1301, Papa Bonifaciu al VIII-lea a autorizat căsătoria, dar cum mirii erau încă minori, nunta a
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
era al doilea fiu al Prințului de Wales (mai târziu regele Eduard al VII-lea) și al Prințesei de Wales (mai târziu regina Alexandra). Mama sa era fiica cea mare a Ducelui de Teck și a Ducesei de Teck. ca strănepot al reginei Victoria pe linie masculină, la naștere, Eduard a primit titlul de "Alteța Sa Regală Prințul Eduard". A fost botezat Edward Albert Christian George Andrew Patrick David la White Lodge la 16 iulie 1894, de Edward White Benson, arhiepiscop de
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
rege al Portugaliei, al doilea fiu, și cel mai mare care a supraviețuit, al lui Petru I al Portugaliei și a Constanței de Castilia. A urcat pe tron în 1367. La moartea lui Petru al Castiliei în 1369, Ferdinand, ca strănepot al lui Sancho al IV-lea al Castiliei pe linie feminină, a pretins drepturi de succesiune, avându-i ca rivali pe regii Aragonului și Navarrei, și mai târziu pe Ioan de Gaunt, duce de Lancaster (căsătorit în 1370 cu Constanța
Ferdinand I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310252_a_311581]
-
nebun din creștinătate"”, un epitet atribuit caracterului său până astăzi. Iacob a fost singurul fiu al reginei Maria I a Scoției și a celui de-al doilea ei soț, Henry Stuart, Lord Darnley. Atât Maria cât și și Darnley erau strănepoți ai regelui Henric al VII-lea al Angliei prin fiica acestuia, Margareta Tudor, sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Domnia Mariei în Scoția a fost nesigură, ea și soțul ei fiind romano-catolici și confruntându-se
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
primul rege al Marii Britanii și al Irlandei din Casa de Hanovra, din 1 august 1714 până la moartea sa. George a fost primul fiul al lui Ernest Augustus, Duce de Braunschweig-Lüneburg și al Sofiei de Hanovra. Prin mama sa, George era strănepotul regelui Iacob I al Angliei. În 1661 s-a născut fratele lui George, Frederick Augustus, și cei doi băieți (cunoscuți ca Görgen și Gustchen în familie) au crescut împreună. Mama lor a lipsit timp de un an de zile 1664-65
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
din Wessex. Studiile aheologice arată că anglii s-au stabilit în teritoriile de la nord de râul Tamisa și ale văii râului Trent, în jurul secolului al VI-lea. Primul nobil considerat rege al Merciei al cărui nume îl cunoaștem era Creoda, strănepotul lui Icel. A venit la putere în anul 585 și a fost succedat de către fiul său, Pybba în 593. Cearl, o rudă a lui Creoda, i-a urmat lui Pybba în 606; în 615, fiica lui Cearl, Cwenburga s-a
Mercia () [Corola-website/Science/308799_a_310128]
-
României la redactarea "Memoriilor" acestuia. Arhiva Mite Kremnitz, conținând documentele ce au putut fi salvate din locuința din Berlin, bombardată în cel de-al Doilea Război mondial, a fost donată Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca de către Georg Kremnitz, strănepotul Mitei Kremnitz, profesor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Filologul clujean Octavian Șchiau, cu ajutorul căruia a fost realizată această donație, a publicat câteva studii referitoare la documentele ce constituie acum „Fondul Mite Kremnitz”. Printre aceste documente se găsește
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
Cruzimea și paranoia crescândă a lui Domițian este posibil să-l fi determinat pe Quintilian să se distanțeze cu grijă de împărat. Împăratul nu pare să se fi supărat; în anul 90, Quintilian a fost numit tutore pentru cei doi strănepoți și moștenitori ai lui Domițian. Totuși nu este neapărat un semn de încredere; „"până să-și termine Quintilian «Instituțio Oratoria», cei doi tineri - potențiali rivali la un tron nesigur - dispăruseră în exil"” (Murphy, xx). Altfel, Quintilian și-a petrecut ultimii
Quintilian () [Corola-website/Science/309279_a_310608]
-
dispunea de puternice fortificații, constituindu-se într-un punct strategic de prim rang. Prima biserică de pe colina Radu Vodă este atribuită domnitorului Mihnea cel Rău (1508-1509), cea de-a doua fiind ctitorie a domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577), strănepot al lui Vlad Țepeș. Fiul său, Mihnea Turcitul, vă înzestra mănăstirea cu moșii, sate și odoare de preț - sporind prestigiul ei în Țară Românească. În timpul domniei sale, în mănăstire este înființată prima bibliotecă din București. În 1595, Mănăstirea Radu Vodă va
Mănăstirea Radu Vodă () [Corola-website/Science/309334_a_310663]
-
care linia de succesiune se va stinge, coroana va fi preluată de o verișoară germană, Sofia de Hanovra, sau de urmașii protestanți ai acesteia. La moartea Annei în 1714, pe tronul Angliei a urcat fiul Sofiei, George I al Marii Britanii, strănepot al regelui Iacob al II-lea. Din căsătoria cu Anne Hyde, Iacob a avut opt copii, din care doar doi au ajuns la vârsta adultă: Din căsătoria cu Mary de Modena a avut șapte copii, din care doar doi au
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
sexe”, o idee cu adevărat „revoluționară” pentru secolul al XVII-lea. La moartea lui Ludovic al XIV-lea în 1715, Franța se afla într-o situație economică delicată, însă pe plan european păstra poziția dominantă. Regelui îi succede la tron strănepotul său, deoarece Regele-Soare le-a supraviețuit fiului și nepotului său. Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței (1715-1774) este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléans, contrar testamentului lăsat de monarhul defunct. În
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Regina a murit la Madrid la 6 octombrie 1644 la vârsta de 41 de ani, lăsând doi copii mici: Balthasar Charles și Maria Theresa. După moartea ei, soțul ei s-a recăsătorit cu nepoata lui, Mariana de Austria. Unul dintre strănepoții ei, Filip, Duce de Anjou, a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei, și prin el, Elisabeta este strămoașa actualului monarh al Spaniei, Juan Carlos I al Spaniei.
Elisabeta a Franței () [Corola-website/Science/310468_a_311797]
-
comerțului și sănătății. Perioada este marcată de două mari evenimente: războiul de independență și răscoalele țărănești din 1888 la care Găeștiul participă activ. În primul deceniu al secolului următor se construiesc: spitalul al cărui prim director a fost un humuleștean, strănepot al lui Ion Creangă, doctorul Nicolae Ionescu și care l-a condus până la pensionarea sa (1939) și cazărmile în 1908. Primul război mondial paralizează activitatea târgului, care cade sub ocupație germană (1916). După război urmează o perioadă de avânt. Exproprierile
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
jumătate a secolului satul este stăpânit de Ion Moghilă logofăt, iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea este des tulburată prin dese procese la divan de călugării de la mănăstirea Pantocrator ( în limba greacă: Παντοκράτορος), aflate pe Sfântul Munte Athos (a șaptea în ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]