1,359 matches
-
numărat în ani. Atât cât ne-a fost Dat!... Când vestea marii depărtări m-a inundat, nu mai știam ce simt: tristețe..., bucurie!?... Lin cobora autobuzul în ziua aceea, pe bulevard, pe lângă Palatul Cotroceni. Cerul se limpezea accelerat de norii străvezii albi, mărunței. De la fereastră priveam Cerul, să aflu cât e de mare depărtarea de la mine până la Țara Sfântă. Nici azi nu înțeleg dacă Tăria Albastră a coborât aproape de mine sau eu am urcat aproape de ea!... Prin Tăria Albastră ți-am
POEME CREŞTINE), DE IOANA STUARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372875_a_374204]
-
ametist. Torsul era suficient de plinuț, iar azi pieptul provocator era ascuns discret sub bluza albă din satin. Buzele îi erau senzuale și totdeauna acoperite cu un ruj sidefiu. Palmele aveau degete lungi cu unghii îngrijite și lăcuite cu oje străvezie. Nimic strident. Vă doresc poftă bună! ...și, ca șefii să-și soarbă liniștiți cafelele, dădu semne de retragere. Fără să se răsucească, părăsi biroul ieșind pe ușă cu spatele înainte. - Petrică! i se adresă șeful pe un ton jovial subalternului
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
venite la congres. Așa încât, după ce mi-am făcut în gând rugăciunea de pe patul de moarte: “...Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh, Treime Sfântă, slavă Ție! “, am deschis cele trei Câmpuri negre de sub voalurile străvezii sub care se ascundea nefericita Doamnă, apoi i-am spus: Sunt în asentimentul Cezarului din antibuncărul mănăstirii d-voastră, doamnă! Dar vă rog să mă înțelegeți bine și pe mine când vă spun că: Dacă și în Secolul XXI vom
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
purta niște mănuși negre noduroase și găurite, de voodoo. Mai verifică odată cu degetul ei magnetic să vadă dacă bilețelul lui Dayan era bine ascuns între sâni, apoi își trase și ea repede peste fața ei rozie cu gropițe adânci și străvezii în obraji, doua voaluri de mătase: unul galben-verzui, ca mătasea de porumb, și unul negru-vechi de mătase, made în India-Tibet-Posid-Sambala-Mikara-Kandalahara. Între timp, apăru panicată lângă ea Președinta cu pălărie neagră, schimbă între ele două “mesaje runice”, apoi grăbite porniră amândouă
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
e suflul ușor, respirația ființei. Soarele este focul din secretul coregrafiei. Munți ... .privește spre ei! Măreția poziției tale în dans, egală cu distincția piscurilor semețe. Natura dansează, traiește, respiră. Întoarce-te spre misterul de argint al lunii și vălul ei străveziu va transforma senzualitatea dansului într-o formă de manifestare creativă. Dansul..energia creatoare. Așează-te în centrul visului tău, trăiește-ți destinul pentru care ai fost născut. Nu sta in umbră! Viitorul este al tău. Alunecă în pași de dans
DANSUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371254_a_372583]
-
ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ și flori de busuioc în păr/ Eram o stea, o zi senină/ Eram târziu, în noapte, dor//”. (Tinerețe). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: „Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 839 din 18 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Pădurea magică (Pădurea din Purani de Videle) Pășesc pe poteci neumblate În sacrul templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare discul de aur, Discul de foc al soarelui, Ce-apoi se ascunde După mantia înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
diferite, și încă nu a sosit vremea lor) Chiar dacă după lumurianca mea mamă s-ar părea că sunt și eu din neamul lui fino-ugric, dar după bunul meu tată, Atlantul din Carpați, e taman invers, el este din neamul meu străveziu, conștiința mea solară, aflată acum în expansiune infinită spre Stația finală - Sfantul Soare, îmi dictează că trebuie să fac tot posibilul să-i ajut pe toți oamenii, cu Darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu prin Cârmuitorii Eonici de când
SCRISOAREA NR. 69. CUM SE COMITE UN ATENTAT FINANCIAR ASUPRA OMENIRII PRIN EXTRATEREŞTRI ET-Y-X- de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345889_a_347218]
-
ritmuri: “Când aveam aripi de lumină/ șI flori de bucuioc în păr// Eram o stea, o zi senină/ Eram târziu, în noapte, dor“.(Tinerețe ). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: “Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
el prin ele zărim orizonturi sărim afară prin raze săgeți roșii ce curg îmbracă priviri rezemați de gânduri tot răul golim în ape sub poduri în zid prăvălit pe mormanul de pietre în praf și nisip în văile morții păcate străvezii sunt locurile voastre cu ușile căscate priviți ce sunteți vă prind două brațe ce schingiuiesc tot răul din oameni iubirea să renască sărutul în rouă și picuri trezirea la viață eternă va fi. Referință Bibliografică: Sărutul în rouă și picuri
SĂRUTUL ÎN ROUĂ ŞI PICURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347913_a_349242]
-
de mult Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci, Mânat de vreme și purtat de soartă, Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci, De Crucea care vindecă și iartă... CUVINTE SIMPLE Tot mai simple sunt cuvintele mele și tot mai străvezii. Oricine își poate vedea tăcerea prin ele, cum se vede soarele prin zi... Amărăciunea victoriei... Duminică, 19 Sept. 2010. Și eu am cunoscut Amărăciunea Victoriei... Dulcele-amar L-am sorbit cu nesaț Din cupele ei Până La Zaț... În jur Mai
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Și ele vor să fie umane, Să cânte ușor și să se-nchine la icoane. Le-am aruncat la gunoiul virtual, Acum le vezi doar la defunctul spital. (acolo unde ești tratat ca un animal) Propriul meu castel de nisip străveziu, Am ajuns și eu într-un târziu. Caută-mă, nu mă ascund, sunt deja ferit. Treci peste unic, ajungi la pustiu. Depășește și moartea, nici ea nu mă știe, A uitat că locuiesc la periferie. În sfârșit, destinația: ultimul etaj
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
e ceva suspect... BOIER CIOCOIU: (înspăimântat) Sunt tâlharii pădurilor? BOIER CONACU: (se apropie speriat) Ne urmăresc haiducii? Deodată parcă se aude un alai lăutăresc care cântă și se apropie de ei. Peste câteva secunde printre trunchiurile arborilor apar, în voaluri străvezii, fecioare ademenitoare. Călăreții își strunesc caii înspăimântați. Șoapte dulci îi îndeamnă să se apropie. BOIER CIOCOIU: ( înspăimântat, în șoaptă) Astea-s vampirice? BOIER CONACU: (la fel de speriat) Sau diavolițe? CĂPITANUL ARNĂUTU:Sunt miasmele nopții. BOIER CONACU: Aoleu! CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu le
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
ar fi lăsat-o în ruptul capului să coboare din pat și s-ar fi grăbit să îi aducă o ploscă, ceea ce Paulei îi părea jenant. Coborî cu grijă din pat agățându-și cu o grimasă, de tălpile atât de străvezii, papucii de un cenușiu murdar, ai spitalului. Culoarul era pustiu. La ieșirea din grupul sanitar, observă într-un colț o tăviță renală în care un făt cam de patru-cinci luni cu pielea vineție, stătea cu genunchii ghemuiți, iar mîinile terminate
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil: mâinile nu-l mai ascultau, înlemniseră și nu putea să
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT Autor: Dumitru Velea Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului „Lumina nu-i lumină, ci doar un grai uitat, încetul cu încetul chemând întru a fi.” Aceste versuri străvezii se găsesc la finalul poemului Timp alb al lui Dumitru Ichim din cartea Nelogoditele tăceri/ Heshtjet e pafejura (Editura Amanda, Buc., 2013), carte ce adună poezii din cele anterioare și prin intermediul lui Baki Ymeri trece și în albaneză, crescând ca
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
Basmul l-am sfârșit. Copilul doarme,/ Duhurile serii-s fără arme:/ Fulgerele, ploaia, norii vântul/ Și-au pierdut podoabele, avântul.// Cea mai limpede a nopții oră/ Trece lin prin liniștea sonoră./ Dincolo de umbra-i din beteală/ Umblă, singură, lumina goală.// Străvezii sunt lucrurile toate;/ N-au copilărie, n-au etate./ Rătăcind copilul printre ele/ Se lovi de una dintre stele.// Și țipând, probabil de arsură,/ Buzele lui pământești gemură,/ Aducând din vasta depărtare/ Și ecoul stelei încă-n floare” (Vis). Sau
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
te miri că le-ai desenat (scris) tu! Mărturisesc că problema „nașterii” poemului m-a preocupat demult așa că în volumul „Regatul ascuns” (apărut în 1996) există: „Întruparea poemului/ Din mulțimea poemelor,/ Unul se înalță, dintr-o dată lângă mine,/ fără dorinți/ străveziu.../ parcă ar fi o tăcere în amurg sau șoaptele unui zeu/ când poruncește apelor să-și schimbe cursul/ sau zăpezii/ să reînvie visul alb/ pe trupul măreției.// Din mulțimea de poeme/ Unul/ se desprinde din firul de vrajă,/ din pânza
TAINA SCRISULUI (38) – SCRIEREA, CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346352_a_347681]
-
tăcere stranie. Mișcările lor păreau un ritual mut, ascuns, necunoscut celorlalți. O elită sumbră, rece, orbită de putere si bani, putredă până în adâncurile ființei. A urcat treptele, așezându-se cu gesturi emfatice pe jilțul aurit. Alături de el, îmbrăcată în straie străvezii, stătea în toată splendoarea ei, promiscua decadență. El a făcut semn discret cu mâna, să-i fie înfățișate cererile. Le-a parcurs rapid, blazat, lipsit de interes: - Artă, cultură, natură, armonie, credință, iubire... bla bla. Îmi irosiți timpul prețios cu
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
te miri că le-ai desenat (scris) tu! Mărturisesc că problema ” nașterii ”poemului m-a preocupat demult așa că în volumul Regatul ascuns (apărut în 1996) există : Întruparea poemului Din mulțimea poemelor, Unul se înalță, dintr-o dată lângă mine, fără dorinți străveziu... parcă ar fi o tăcere în amurg sau șoaptele unui zeu când poruncește apelor să-și schimbe cursul sau zăpezii să reînvie visul alb pe trupul măreției. Din mulțimea de poeme Unul se desprinde din firul de vrajă, din pânza
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
pasul tău străbate distanța dintre meditația conștiintei și lumina purificatoare a gândului spiritual. Carul Mare aduce cu el sufletele curățate de păcatele abisului întunecat al sentimentelor pierdute în neantul trupului . Privești cu pioșenie pleoapele adormite ale îngerilor din aripile fluturilor străvezii. Harpele lor au răspândit în Univers arcușuri de viori celeste, stropite cu roua din ambrozia zeilor. Picură ritmuri ce încântă aura de energiei a mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
Mulțumesc, Pandele! Mulțumesc, Matei! și arătând spre cel mic zise: El e nepoțelul meu. Acușica, face doi anișori. Noi îi spunem Bebe.” Conversația lor s-a oprit brusc la apariția unui buchet mare de flori ”bulgărași de zăpadă”. Două brațe străvezii îl îmbrățișau cu teama de-a nu se risipi. Buchetul imens ascundea fața deținătorului. Cu pași mărunți, pe lângă ei trecu ca o adiere, o persoană mignonă îmbrăcată în port național. Cămașa brodată cu flori, decoltată doar puțin, dezvelea un gât
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
hotarul alb al zilei și rătăcesc prin pădurea de întuneric a nopților târzii primăvara fugară miroase-a aglice luna matroană bătrână mă mângâie pe cap și-mi aurește umbra pe care-o las pe pământ somnul mi-e tot mai străveziu temple străine îmi trec peste frunte dezgrop false tezaure și morminte goale jefuite de tâlharii care mă pândesc la cotitură câteodată găsesc cuvintele moarte zac amețite prin timp sau îngropate de vreme în miez de noapte mă-nfășor în ele
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > LUMINIȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LUMINIȘ Pe-aripi de fluturi să-ți mai scriu poeme, Sunt prea fragile și prea străvezii, Iar nopțile prea negre și târzii, Chiar soarele, în zorii reci, se teme. Mă distanțez de toamnă-n erezii, Iar tu mă pedepsești cu anateme. Mă apăr doar c-un braț de crizanteme, Dar despre ele tu nu vrei să
LUMINIŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376941_a_378270]
-
apărură din palat berze, rândunele, cocori și mii de alte păsări care umplură văzduhul cu țipetele lor. Apoi, apăru o trăsură de argint trasă de 12 porumbei albi, iar în trăsură un înger de fecioară îmbrăcată în rochie lungă, albastră, străvezie, având părul de aur-mătăsos, revărsat în plete lungi fluturând departe în urma trăsurii. Pe frunte purta o diademă de trandafiri și albăstrele. Era prințesa Primăvara... Cu ochii albaștri și cu obrajii îmbujorați, râdea cu hohote și arunca flori din brațele ei
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]