712 matches
-
precis uniforma, o are asupra individualității noastre psihologice, ei Își Îndreaptă odrasla spre o instituție militară sau clericală, unde modul său liberal de a gândi sau de a simți va trebui să țină cont de rigorile mentalității profesiei respective. Dar stratagema nu reușește Întotdeauna: Într-adevăr, copilul Își preface uneori Într-atât conduita după modelul profesiei, Încât sfârșește prin a crede că i se potrivește perfect; alteori dă naștere Însă unor mari suferințe interioare, care pot duce la o atitudine de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se desfășoară povestea și prenumele celor două personaje copii. Astfel, ea Înlocuiește zi după zi paginile prost scrise și de nepublicat ale lui Dochin cu un text mult mai bine scris și căruia Îi este autor. Care este scopul acestei stratageme? „Céline Ferdinaud” este de fapt pseudonimul unei colaboratoare secrete a Ocupației, Céline Feuhant, care a decis să-și publice memoriile romanțate, denunțând, ca să le facă de petrecanie, un anumit număr de personalități ale epocii care Își refăcuseră În liniște viața
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lungul paginilor, iar Dochin, În calitate de cititor, nu pricepe cum propriul său text - pe care Îl consideră pe bună dreptate execrabil - poate să suscite entuziasmul majorității criticii care, În realitate, are acces la alt manuscris, la cel al lui Céline. Cunoscând stratagema la care este complice, Gastinel nu are deci nici un chef să fie prea explicit atunci când vorbește despre carte În prezența lui Dochin, de teamă ca acesta să nu Își dea seama că nu a citit-o. Dochin este, așadar, În
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat. La o astfel de supraveghere ludică participă, de obicei, membrii unei comunități, asociați pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
facă soției sale deghizate în slujnică. Beaumarchais introduce un comic de substituire în contextul dispozitivului de supraveghere conceput de șiretul și iscusitul Figaro. Pentru public, succesul operațiunii se explică tocmai prin această dublă strategie, ingenios combinată. Informat, spectatorul privește desfășurarea stratagemei, a cărei dare în vileag nu poate duce decât la eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine”: la Elsinor, oamenii sunt prea abili, prea versați în arta camuflajului. Ei nu se deconspiră niciodată, în ciuda spionilor ce roiesc pretutindeni. E nevoie de un dispozitiv, de stratageme, de trucuri secrete, de „măsluirea” unor texte; supravegherea generalizată provoacă, într-o țară asemuită cu o închisoare, reacții de apărare pe măsură, reacții pentru care se cheltuiesc comori de energie și de inventivitate. În toată această afacere, teatrul joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
se întâmplă, de pildă, în spectacolul lui Jean-Marie Villégier, unde stăpânul casei întâmpină cele mai nebănuite dificultăți în încercarea de a se strecura sub masă. Semn teatral explicit al reticențelor lui Orgon, care nu acceptă decât constrâns să participe la stratagema pusă la cale. I-a fost impusă, iar el s-a resemnat să intre în joc fără voia lui, și asta cu atât mai mult cu cât acest aristocrat de vază se vede dintr-odată în postura acelor nenorocite de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și, vorba cuiva, te întrebi: „Ce-i asta?” Un joc există în „Poemă în oglindă”, dar altul decît cel numit de d-l O. Soviany. în Dosarul Bacovia, II, l-am încadrat și l-am explicat ca fiind una din „stratagemele amoroase” ale lui Bacovia (similară cu cele din „Decembre”, „Cuptor” și altele). Și continui să cred că e așa. De altminteri, furat de ceea ce gîndea în secret, în manuscrisul Cluj, cînd repetă versul „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
profunzime 51. Viziunea în jurul căreia el se structurează e aceea a unui trecut exemplar în care contactul direct cu pămîntul protejează omul de degradarea timpului, îl asociază marilor ritmuri ale naturii, îi asigură condițiile unei vieți "autentice", eliberată de orice stratagemă și de orice subterfugiu. Țăranul cunoaște adevărata măsură a timpului, fiecare din gesturile sale e încărcat de semnificații care văd în ceea ce este indistinct realități esențiale. "Pămîntul nu minte", va afirma mult mai tîrziu mareșalul Pétain, invitîndu-i pe francezi să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de către auditoriu. Discursul direct sau raportat (a se vedea monologul interior, ca în exemplul ce urmează, din textul lui R. Frison-Roche), verbele introductive ca "a arăta", "a indica", "a explica" sînt reprezentative pentru acest tip de descrieri. Prin această nouă stratagemă, actul descrierii atenuează stagnarea diegezei în forma unui discurs raportat cu diferite grade de eterogenitate, de la caracterul conversațional, în mai mică măsură (predominanța "narativizării" descrierii, ca în exemplul extras din Pîntecele Parisului), la cel conversațional, într-o mai mare măsură
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest pluralism tinde să devină o simplă ficțiune propagandistică. Acoperind toate resorturile puterii, Frontul ține să-și adjudece un mandat susceptibil a deveni permanență. Să fi fost convertirea celor câțiva foști din fruntea noului sistem de putere numai o pură stratagemă de captatio în faza inițială? Cu certitudine, ei subestimează hotărârea noii generații de a nu tolera ca totul să se mărginească la niște schimbări cosmetice. Trebuie spus apoi că felul de a pune problema de către acești lideri e ceva ofensator
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Aparenta acceptare a situației este, la acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele unor personaje precum Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale sau Nastasia din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Finalul piesei este unul în notă pesimistă, virtutea dovedindu-se copleșită de impostură: Anița și iubitul ei, cântărețul Dan, vor sfârși tragic. L.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
conexiuni de analogii armorios dezvoltate, care permite exprimarea simbolică a legalității funcționării psihicului. Ca să poată reprezenta cu ajutorul simbolului "șarpelui" toate analogiile dintre u bl in și pervers (pe care nu le-a putut prevedea decît supraconștient), mitul apelează la o stratagemă. El îi atribuie șarpelui trăsături care îl transformă într-o făptură fabuloasă: o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atribuie șarpelui trăsături care îl transformă într-o făptură fabuloasă: o ființa jumătate șarpe, jumătate om, o ființă umană (sau divină) susceptibilă să ia forma unui șarpe sau pur și simplu șarjele îmblînzit, șarpele mort, simbol al victoriei asupra vanitătii (Stratagema aceasta nu constituie un artificiu, ci este o "comprimare" imaginativă caracteristică și simbolismului viselor nocturne). Șarpele poate astfel deveni simbolul spiritualizirii-sublimării. De exemplu: șarpele îmblînzit devine atributul lui Esculap, zeul tămăduirii, ceea ce exprimă legătura strînsă, echivalența dintre vanitatea sublimată și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui atrăgătoare (Dumnezeu și Cerul), iar principiul Răului în toată hidoșenia sa (Satan și Infernul), în măsura în care forța emotiv sugestivă dispare, devine tentant să impunem imaginea drept o realitate în vederea exaltării funcției sale morale stimulatoare. Toate instituțiile religioase apelează la această stratagemă. Dar odată lipsită de semnificația sa simbolică misterul -, imaginea devine cu timpul o convenție fără nici o forță sugestivă, ceea ce are drept consecință faptul că și contraimaginea sa, cea a Răului în sine, nu-și mai îndeplinește funcția sugestivă, nu mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
97 2.1.1. Modelul dramatic al românului modern 103 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol 110 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise 120 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc 130 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei 137 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate 141 Scenă la teatru 142 Bălul că spectacol 143 Plimbarea 145 Călătoriile 146 Scenă la hipodrom 148 Scenă la cumpărături 149 Jocul 151 Activitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
indiferență narcisista față de alții. Pariziana moștenește și din trăsăturile altui mare mit francez, cel al bonapartismului, ce întrunește trăsăturile unui monarh care trebuie să mențină echilibrul ca să nu cadă să cocheteze pentru a domina, să corupă ca să placă. Dozarea în stratagemele de seducere a elementelor periculoase și agresive, masculine și feminine (cum ar fi prudență, șiretenia), duce inevitabil la victorie, ca în cazul contesei de Gulleroy: "Elle était coquette, cependant, d'une coquetterie agressive et prudente qui ne s'avançait jamais
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în dorința de a fi fericită. Inițiativa, fantezia și rapiditatea o deosebesc de semenele sale din alte țari [v.Hoffet, p.90]. Ea este o femeie puternică și dinamica, cu abilități și flexibilitate. Pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, stratageme, strategii și tactici specifice,prin care se afirma și se impune. Afirmarea ei se face pe mai multe scene (mondene, private și intime) și pe mai multe căi, directe și indirecte. Pariziana introduce în farmecul politeții mondene teatralizarea sentimentelor și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Eugène Rougon, p.180]. Este semnificativă legătură pe care ministrul Eugène Rougon o face între puterea oficială și cea neoficială a seducției feminine 210. El își propulsează frumoasă soție pentru a putea trece speculațiile sale prin legislativ. În românul francez stratagema este clasică 211. Pariziana este, de multe ori, un element hotărâtor de declanșare și/sau motorul acțiunii, punând condiții sau oferind soluții. Clorinde este concurentul ambițiosului Rougon, care își propune să devină Ludovic al XIV-lea sau Napoleon. Una din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de izbândă, deoarece se bazează pe simulare. Ea disimulează superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele vigilenta bărbaților 214. Trebuie însă să ne dăm bine seama că aceasta stratagema nu a fost una benevolă, cadrul intrigilor feminine simbolizează impasul situației personajului feminin. Referindu-se la această situație, Condorcet subliniază că femeia, lipsită de drepturi legale, împrumuta căi ocolite pentru a-și exercita influență 215. Doamna Girardin explică în felul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide, de ascensiuni grăbite, rolul și destinul femeii se schimbă decisiv. 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei Mediul social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conversatie penibilă și neplăcută. Dacă va fi necesar să se hotărască să articuleze un refuz, parizianul îl va mască cu o mulțime de complimente, promisiuni, elogii, astfel că va fi greu de înțeles ce vrea, de fapt, să spună. Printre stratagemele de succes ale comunicării pariziene, Frédéric Hoffet evidențiază, următoarele: a seduce înainte de a convinge, a cuceri înainte de a fi ascultat, a fi recomandat de cineva, a crea un climat afectiv înainte de a examina problemă [p.34, 41, 42]. Printre defectele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
punerii operei în reprezentare [v.Mavrodon, 1998]. Într-un secol în mișcare, Pariziana apare că unul dintre protagoniștii spectacolului Parisului. În structura actanțială a comediei urbane, ea îndeplinește un rol excepțional. Femeia pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Rolurile și manifestările Parizienei se suprapun unul peste celălalt, entitatea să devenind tot mai condensata și mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
etică modei, po(i)etică verbalului și nonverbalului. Fenomen social, spectacolul implică o strategie, o tactică, o punere în scenă. Pariziana se autoînchipuie, se autoimpune și, uneori, se autoeroizează în propriile scenarii. Ea este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Analiza textelor de epocă literare și documentare permit înțelegerea mecanismului singularizării progresive a Parizienei prin multiple și originale strategii de identificare, stratageme de afirmare, tactici de reușită. Am incercat sa intelegem modurile în care sinele individual se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]