1,448 matches
-
atenua acest factor cu implicații criminogene, dar ele nu pot rezolva în totalitate aceasta problemă. O protecție socială eficientă, corelată cu programe educative structurate pe nevoile sociale ar realiza același obiectiv: diminuarea procentului criminal juvenil. Economia de piață realizează cadrul stratificarii sociale, prin polarizarea societății în săraci și bogați, micșorându-se pătura socială mijlocie. Deseori copiii provenind din familii cu posibilități materiale reduse (dar care le oferă strictul necesar), își crează complexe de reală inferioritate față de colegii lor de vârstă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
vârstnicul este cel mai frecvent un pacient cu risc înalt, o etapă esențială rămâne estimarea riscului tromboembolic. La ora actuală operăm cu scorul CHA2DS 2-VASc recomandat de ghidurile în vigoare (1,62). Există însă mai multe scoruri propuse pentru ameliorarea stratificării riscului, care includ factori de risc subevaluați ca deprivarea, artrita reumatoidă, dar și alți factori de risc cardiovascular (QStroke score - 18 variabile) (63) sau biomarkeri ai funcției renale (scor cu 8 variabile derivate din studiul ATRIA) (64). Preo cuparea pentru
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
care includ factori de risc subevaluați ca deprivarea, artrita reumatoidă, dar și alți factori de risc cardiovascular (QStroke score - 18 variabile) (63) sau biomarkeri ai funcției renale (scor cu 8 variabile derivate din studiul ATRIA) (64). Preo cuparea pentru ameliorarea stratificării riscului este mare, deoarece disfuncția renală este în strânsă relație cu vârsta și comorbiditățile frecvente vârstnicului ca IC, HTA, afectarea vasculară, DZ - toate componente ale scorului CHA2DS2-VASc. În plus, disfuncția renală precoce, apreciată prin proteinurie, rata de filtrare glomerulară sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
Rezumat 57 Capitolul III. Manifest și latent în funcționarea instituțiilor educaționale. Funcțiile școlii 59 1. Justificarea construcției instituționale a școlii prin apelul la funcții - John Dewey 59 2. Geneza și evoluția concepției funcționaliste asupra școlii 60 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore 61 2.2. Funcționalismul tehnologic și școala capitalului uman 62 3. Funcțiile școlii astăzi 63 3.1. Transmiterea culturii dominante 64 3.2. Promovarea integrării sociale și politice 65 3.3. Menținerea controlului social 66
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
facilităților 193 4.4. Compoziția socială a școlilor 194 4.5. Activitatea la clasă a profesorilor 195 4.6. Evaluările profesorilor 196 4.6.1. Cum îi evaluează dascălii pe elevi? 196 4.6.2. Efectul Pygmalion 197 4.7. Stratificarea și direcționarea (tracking) pe niveluri curriculare 198 5. Performanțele elevilor români în context internațional 200 5.1. Studiul PISA+2000 201 5.2. Cultura civică 203 5.3. Concluzii 205 Rezumat 205 Capitolul XI. Teorii despre determinarea socială a educabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care interesează sociologul, Cherkaoui face distincții între: 1. Transmiterea ordinii morale și a cunoștințelor, unde pot fi studiate aspecte precum: ierarhizarea cunoștințelor, diviziunea lor orizontală (litere - științe, științe pure sau aplicate); regulile explicite și implicite care o guvernează; consecințele acestei stratificări asupra elaborării identității școlare a elevilor și a studenților. 2. Tipul de pedagogie utilizat, cu teme precum: maniera în care conținuturile sunt transmise; tehnologiile utilizate (manuale, hărți, filme, laboratoare); utilizarea timpului, care este, în parte, în funcție de importanța socială (percepută, aș
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
instituțională. Scopul acestui program este să descopere maniera în care mecanismele educaționale ce afectează șansele în viață sunt cuprinse în rețeaua instituțională a societății. Modul în care acționează aceste mecanisme este influențat de politicile publice, astfel încât studiul educației și al stratificării sociale este completat de studii ale proceselor politice prin care se formează politicile educaționale. Émile Durkheim (1858-1917), participant activ al mișcărilor reformiste, partizan al unui învățământ laic, public, destinat formării cetățenilor Republicii Franceze și bazat pe analize științifice elaborate de
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să se potrivească cu viața lor productivă din societate? Celălalt corifeu al sociologiei clasice, Max Weber (1864-1920), fără să fie preocupat în mod special de problematica școlii, a abordat-o în contextul discuției asupra birocratizării și, mai ales, în cadrul analizei stratificării sociale. El a observat că instrucția de factură liberală, universitară devenise o cale din ce în ce mai eficientă de a legitima statusuri tradiționale, având în vedere că aceasta nu pregătea studenții pentru muncă, ci pentru un anumit stil de viață. În schimb, specialitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
competiții pentru statusuri, a cărei dominație (în speță, a universității) încearcă să o obțină diferitele grupuri de interese din societate. Studiile sociologice ulterioare s-au îndepărtat într-o măsură substanțială de la acest proiect. Chiar dacă preocuparea pentru legăturile dintre educație și stratificarea socială persistă, analiza s-a mutat de la teme instituționale la analiza centrată pe individ a determinanților rezultatelor școlare și a efectelor acestor rezultate asupra transmiterii statusurilor și asupra mobilității sociale. La sfârșitul anilor ’50 începe să fie studiată serios problematica
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cultural care se realizează prin interacțiunea dintre generații. Prin educație se construiesc conștiințele și se reproduce o anumită distribuție a puterii prin controlul social internalizat. • Începuturile sociologiei educației o definesc ca preocupată de modul în care educația participă la producerea stratificării sociale și de procesele prin care politicile educaționale sunt construite. • Pentru Durkheim (1977), școala trebuie să formeze persoanele pentru rolurile sociale specifice unui anumit sistem social și politic. Weber a analizat școala din perspectiva birocratizării și a stratificării sociale, arătând
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la producerea stratificării sociale și de procesele prin care politicile educaționale sunt construite. • Pentru Durkheim (1977), școala trebuie să formeze persoanele pentru rolurile sociale specifice unui anumit sistem social și politic. Weber a analizat școala din perspectiva birocratizării și a stratificării sociale, arătând că ea este o arenă a competiției pentru statusuri. • După al doilea război mondial, sociologia educației s-a arătat mai preocupată de determinanții rezultatelor școlare la nivel individual și de efectele rezultatelor școlare asupra mobilității sociale. • Sociologia educației
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
le citeau părinții lor pentru divertisment. Potrivit lui Grendler (2001), divizarea educației europene într-un curriculum latin clasic pentru lideri și pentru elita profesională și o educație populară pentru restul claselor sociale a făcut din școală un instrument-cheie pentru fenomenele de stratificare socială. Explicația rezidă în: 1. dificultatea învățării limbii latine, ce presupunea perioade lungi de instrucție care erau, astfel, costisitoare și pe care doar reprezentanții claselor superioare și le permiteau; și 2. caracterul indispensabil al latinei pentru a accede la orice
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
care urmăreau scopurile uneori contradictorii ale asigurării coeziunii sociale, recrutării elitelor, formării resurselor umane și asigurării justiției sociale. Analiștii evoluțiilor sistemelor publice de învățământ au identificat trei etape în parcursul acestora (Voicu, 2003): a) dezvoltarea învățământului de masă, care continuă stratificarea socială existentă, manifestată în Europa Occidentală și în America de Nord în secolul al XIX-lea; b) rezolvarea problemei inegalităților educaționale prin reorganizarea pe baze „meritocratice” a sistemelor de învățământ și sporirea egalității de șanse privind accesul la educație; și c) retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a societății pe căi neviolente, prin accesul nediscriminatoriu la exercitarea drepturilor și la confort, proces în care școala trebuia să joace un rol determinant, pe de altă parte. Reflexe ale acestei stări de spirit se regăsesc în sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
parte. Reflexe ale acestei stări de spirit se regăsesc în sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sociologie în teoria stratificării sociale propusă la începutul anilor ’50 de Davis și Moore sau în școli de gândire economică precum tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste. Societatea este văzută ca un ansamblu de poziții, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
tehnofuncționalismul și școala capitalului uman. 2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Mooretc "2.1. Școala și stratificarea socială la Davis și Moore" Viziunea celor doi (Davis și Moore, 1945) despre rolul școlii derivă din concepția generală privind stratificarea socială, rămasă emblematică pentru teoriile din clasa paradigmelor funcționaliste. Societatea este văzută ca un ansamblu de poziții, care sunt definite prin îndatoririle (funcțiile) asociate. Imperativele funcționale, adică nevoile sistemului, sunt: distribuirea membrilor societății în aceste poziții, îndatoririle corespunzătoare trebuind să
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Pozițiile sociale, asimilabile pozițiilor profesionale, sunt diferențiate după mai multe criterii: importanța pentru societate, talentul necesar pentru a realiza activitățile specifice poziției, cantitatea de pregătire solicitată de realizarea sarcinilor poziției și plăcerea pe care o produce performarea rolului asociat poziției. Stratificarea socială se realizează prin recompensele care derivă din ocuparea fiecărei poziții, ce pot fi economice (financiare mai ales), estetice - de genul plăcerii, confortului sau al divertismentului - și simbolice, adică prestigiul pe care îl poate induce poziția. Evident că pozițiile cele
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
așa-zisa „importanță socială”? Pentru funcționaliști, poziția socială este o dovadă a rolului care îi corespunde, argumentul fiind evident tautologic (dacă poziția e înaltă, rolul e important, și invers, dacă rolul e important, poziția va fi înaltă). Astfel, la funcționaliști, stratificarea, la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
la fel ca și importanța sunt realități de natură metafizică, ce pot fi surprinse prin modelul funcționalist al societății. Criticii modelului funcționalist recuză argumentația de acest gen și susțin că, de fapt, o anumită viziune - cultură - despre societate este anterioară stratificării, ea justificând recompensele diferențiate acordate pozițiilor sociale (Cherkaoui, 1997). La Davis și Moore, școala îndeplinește următoarele funcții în raport cu sistemul social: - transmite cunoștințele necesare ocupării anumitor poziții sociale; - alocă, prin mecanismele sale de selecție și evaluare, indivizii în poziții sociale. A
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Sociologia inegalităților educaționale nu se identifică, cum s-ar putea crede la o privire superficială, cu sociologia educației, un domeniu analitic mult mai vast. Totuși, discutarea inegalităților relative la accesul la educație, la procesul școlar și la valorificarea în sistemul stratificării sociale a rezultatelor școlare este o preocupare esențială a sociologiei educaționale, constituindu-se în locul în care construcția teoretică în sociologia educației a fost foarte activă, iar implicarea sociologiei în politic și economic foarte vizibilă. Capitolul de față va aborda câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ca fapt statistic incontestabil. În plus, au recuzat credința liberală potrivit căreia expansiunea educației, facilitățile de ordin legal sau material și difuzia credințelor/expectațiilor meritocratice ar fi suficiente pentru democratizarea școlii. În fine, studiile dedicate acestei teme au impus problematica stratificării și mobilității sociale ca domeniu de cercetare empirică, și nu doar de reflecții teoretice. 2. Premise ideologice ale cercetărilor privind inegalitățile educaționaletc "2. Premise ideologice ale cercetărilor privind inegalitățile educaționale" Perioada imediat următoare sfârșitului celui de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
socială de care este responsabilă școala capitalistă. Critica ideologiei meritocratice mai reține câteva contraargumente: 1. Tezele meritocratice explică inegalitatea socială prin diferențe în abilități, talente sau inteligență. Astfel, ele sunt foarte aproape, după cum se poate vedea, de teoria funcționalistă a stratificării (Davis și Moore, 1945), precum și de ipotezele școlii capitalului uman (care nu contrazic direct teoriile conflictualiste, ci mai ales premisele teoriei acreditărilor). 2. Teza meritocratică se ocupă doar de recompensele asociate ocupațiilor, nu și de cele corespunzătoare proprietăților vreunei clase
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ani întârziere). • Mediul geografic joacă și el un rol: față de 42% dintre copiii de la țară, 72% dintre copiii care locuiesc în aglomerația pariziană intră în clasa a VI-a. • Mediul social este un determinant masiv. La toate nivelurile funcționează aceeași stratificare, în ordinea crescătoare a șanselor de acces: - agricultorii, muncitorii; - micii meseriași și comercianți și angajații acestora; - cadrele medii, profesiunile liberale și cadrele superioare. Copiii cadrelor superioare au avut în 1962 șanse de două ori mai mari decât copiii muncitorilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
identificați, însă statistic numărul poate fi calculat cu precizie. Cunoscând mobilitatea totală și mobilitatea structurală (adică forțată), putem afla mobilitatea pură a tabelului, adică numărul celor care au trecut dintr-un strat în altul ca expresie a permeabilității sistemului de stratificare socială, și nu ca urmare a modificării structurii sociale. Mobilitatea pură este diferența dintre mobilitatea totală și mobilitatea structurală. În cazul tabelului de mai sus: MP = MT - MS = 227 - 199 = 28. Cu alte cuvinte, doar 28 de indivizi (adică sub
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]