10,586 matches
-
pe piele. Sărutul, pecetea legământului întru împlinirea celor scrise de demult, înțepenește pe umeri. Pasărea morții își cântă chemarea din stâlpul porții, iar inimioara are dor greu de dus. Veșnicia se chinuie să se nască, iar prin porii deschiși se strecoară ca o morfină cântec șoptit de pe Iza și umbră de cetate elenă. Vise negre și închipuiri albe. Vinul, cel care împreună cu pâinea s-a clădit în veac, face legământ tăcut sub semnul alb presărat cu sare. Electra și Oreste au
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
cheie... ceea ce însemna curaj din partea artiștilor și, pentru noi, motiv de excitare subversivă... Încifrați erau Andrieș, Timpuri Noi, Florian, Roata... Mai erau cîteva brigăzi artistice foarte curajoase, care continuau tradiția spectacolelor de revistă și, sub forma divertismentului studențesc, nestandardizat artistic, strecurau mesaje anti-sistem. Din rîndul lor aveau să se desprindă peste ani grupurile Divertis, Vouă, Vacanța Mare... E o zonă mai degrabă de cabaret... Dar a contat pentru mine ca textier implicat, așa cum au contat și cupletele scrise de Mihai Maximilian
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
îți zboară în ochii oilor , pe muchiile firului de iarbă . Ogrădeasa e mersul prin iarbă în frunte la turmă când soarele arde și vara toridă fruntea îți moaie cu gândul la oi , cu gândul la turmă , printre ele să te strecori , până la apă să le conduci , ca toate în voie să beie , așa cum doresc. Din Zgleamăn pân la Halauă Ogrădeasa sentinde cu iarba cea bună , cu iarba de soi , ce este bună azi pentru oi . Părăul , și astăzi se scurge , și
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
Poezie > Imagini > DUHUL Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Uneori sufletul mai ales dacă plouă asemeni duhului fermecat din afumata lampă a lui Aladin ca un abur plutind din adânc se strecoară și-ncepe dansul peste clapele imaginarului pian făcând să răsune-n odaie divina muzică a orișicărui clar de lună zărit vreodată undeva și numai stropii ploii cei nerăbdători îmi strică uneori magia bătând inoportun a nerăbdare-n jaluzea. Referință Bibliografică
DUHUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383648_a_384977]
-
nu-mi distruge singura șansă de a scăpa din acest loc. După multe exerciții chinuitoare, am învățat cum să le folosesc. Nu erau grele, așa că m-am descurcat. Într-o seara, după ultima razie de verificare, am reușit să mă strecor afară, pe acoperiș. Mi s-a părut minunată lumea, dar mai ales acea adiere ușoară și răcoroasă, de aer adevărat. Am admirat pentru câteva clipe tot ceea ce era în jur, apoi am decis să zbor cât mai departe! Însă nu
ZBOR FRÂNT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383655_a_384984]
-
pământului după muze trăind din ce pusese natura în cutia milei. Din când în când îmi toceam coatele urcând în rădăcini și mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând și-n frunzele unei păduri întregi. Uneori mă strecuram în păsări și-n zbor, eram fluture vânat de cîntec și culoare, câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor și mă urcam prin rădăcini spre soare. Oceanul de aer și lumină m-a cuprins precum apa unde peștii presimt furtuna
URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383657_a_384986]
-
febril mai cătau pe suprafața netedă și rece încercând să mă regăsească nedumerirea strunele își acorda și-am tras atunci cu grijă ușa-n urma mea ca să urmez traseul străzilor înguste precum odinioară când copil pe poarta casei lin mă strecuram cu sufletul la gură așteptând - cutreierând câteva zvârlituri de băț prin lume - să întâlnesc nevăzutul iar lumea-nveselită mă privea chicotindu-mi complice hei lumee luumeee vesel se pițigăiau vasilache și-n ison marioara când - între turele de călușei - ca pe
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
lupta cu morile de vânt ale timpului grăunțe de vorbe de nimeni ascultate măcinând. Și-n năvodul cu ochiurile-i largi împletite din golurile tăcerii ce tot mai strans mi se înfășoară pe trup îmi las întruchiparea de fum și strecurându-mi gândul plec în zbor printre petalele zarzărilor. Referință Bibliografică: DIN NĂVOD / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
tot cobor într-un fel de mâl închid ușa cu grijă să nu trezesc zgomote ce mă pot ajunge tâmpla îmi este maronie sângele de-acum leneș mă picură în trupul știut încetișor prelingeri pe alături dincolo de rosturile vieții mă strecor printre zgomote cu mâinile în buzunare aș fluiera însă vântură totul în jur chiar trebuie să plec e prea des norul câmpul îi pârjolit un dor dus de nor iarba strivită-n urmă liniștea o brumă și de plec unde
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
forjat de necrezut cum s-a înălțat volbura peste noapte și-acum își flutură pe vânt jupele-i imaculate cu inocența unei noi marilyn monroe doi fluturi aurii în lumina solară se zbenguie până când pe sub copertina stației de-autobuz se strecoară unde revărsată peste bancă femeia - prea ocupată să butoneze tastele la telefon - nici să-i observe nu poate și-i ora treisprezece pe aproape copiii dau năvală cotropind trotuarele pictate în buline colorate - de gume mestecate și scuipate - și-alergă
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
visare. Nici o trăire nu îi este străină, ba dimpotrivă, sufletul său este o harpă ce cântă în toate tonurile, ducându-și sentimentele până la culmi zeiești, demne de un poet adevărat. Comparațiile folosite sunt revelatoare, dând măsura intensității iubirii: “Când îmi strecor mâna În părul tău cel mătăsos Am senzația că îmbrățișez marea... Când te cuprind în brațe Mă simt de parcă am cucerit Cel mai înalt versant al lumii... Când mă iei de mână Simt că îl ating pe Dumnezeu... (“Plutind pe
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi, pan la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n aer S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima, ușor, Torcând al rândurilor caier. Tot căutând o zi senina, Simt cum respiri în pieptul meu Și-întrezăresc un curcubeu Cu arcuirea-i de lumină. Aștept să-mi scrii de parca viața Demult
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
m-a trimis la bistrou după tata. Acolo însă nu era și când am ieșit în stradă ca să-l caut în altă parte, m-a luat puhoiul de poameni...O clipă i-am văzut șapca roșie, am încercat să mă strecor prin mulțime după el, dar era să fiu călcat în picioare...Și n-am avut de ales... Revoluționar 2 : O clipă...Adică se dă la televizor comedia asta!? Revoluționar 1 : Păi cum...!? Nu v-am spus!? Altfel nu mă trimitea
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
majoritatea picturilor inspirate de această legendă, dominante sunt scenele narative. Și decoratorii antici, și pictorii din Renaștere preferă aspectele viguroase de acțiune, desfășurarea dinamică, infuzia de spontaneitate. Artiștii contemporani modifică atmosfera și stilul, sugerând o posibilă finalitate în libertate. Ei strecoară o discretă miză politică și socială, practicând o largă democrație a interpretărilor. Uneori abordarea subiectului, cu trimiteri la actualitate, este temerară și neconvențională. Frumusețea senzuală și estetică, miracolul formelor, texturii și culorilor, uneori sfidarea convențiilor sau combinația de idealism cu
RĂPIREA EUROPEI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383823_a_385152]
-
pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de antinomia existenței ca în opera lui Nechifor Crainic: Ca trup material și muritor,înclină către pământ și lucrurile lui,iar,ca spirit nemuritor,înclină către
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
nepreche Mihai Eminescu se stingea pe un pat metalic, la vârsta de 39 de ani . Ultima dorință a geniului care scrisese ”Luceafărul” sau ” Oda în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a ”celulei” în care și-a petrecut ultimele ore din viață. I-ar fi șoptit celui care i-a făcut această favoare că ”sunt năruit”. A doua zi, pe 16 iunie, a fost constatat decesul, iar medicii
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
anilor noștri tineri, (doar ne știam de-o veșnicie!) iar privirea îmbrațișa cu iubire tot ce întâlneam în cale. Simțeam în clipele acelea cum bunătatea și bucuria îmi inundă interioarele, le simțeam ca pe o licoare dulce care s-a strecurat în arterele mele și mă colindă din creștet până-n tălpi și înapoi... Între timp am ieșit din parc și ne-am amestecat în mulțimea veselă a bulevardului. Tăcerea a fost întreruptă de întrebarea lui: - Unde propui să mergem? Am la
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Duhului, superioară cu mult stării din paradisul adamic. În mintea sfanțului rugător conștiința sfâșiata de antinomii a omului gânditor se întregește. În trupul ascetului postitor existența lumii se vindecă de rănile păcatelor. Prin inima credinciosului adevărat harul lui Dumnezeu se strecoară în lume. Cât de mult i-ar lua totuși omului preocupat să mai rămână om în această lume? Când omul descoperă pe Dumnezeu, de fapt se descoperă cu adevărat și pe șine. Omul este binecuvântat cu darul libertății. Dar el
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața porții deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat lemnele, Poetule! Sunt în căutarea muzei, reuși
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
păcate, e mai bine să nu mai fim văzuți niciodată împreună. Și târșindu-și anevoios pantofii cu șireturile abia legate la pantofii ce abia-i mai puteau cuprinde tălpile umflate, Vadim se îndreptă către ieșire. Când trupul său de uriaș se strecură pe ușa garajului, umerii i se gârboviră mai mult, ca sub povara unei greutăți. Curând, nu i se mai auziră pașii. Florin rămase un timp în picioare, privind în gol cu buzele strânse și nările fremătând precum o sălbăticiune ce
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
de felină, Florin se apropie de noptiera pe care se zăreau medicamentele. Apucă cutia lunguiață din care, văzuse că mama sa lua în fiecare seară, sau mai ales atunci când nemulțumirile o tulburau peste măsură, diazepamul prescris de medic și își strecură o folie neîncepută de pastile în buzunar. Apoi, se îndreptă spre bucătărie, unde, direct pe mușamaua care acoperea masa, zdrobi apăsând cu lama unui cuțit, pastilele. Scotocind într-un alt sertar, dădu peste un tub de vitamine gol, pe care
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
bucătărie, unde, direct pe mușamaua care acoperea masa, zdrobi apăsând cu lama unui cuțit, pastilele. Scotocind într-un alt sertar, dădu peste un tub de vitamine gol, pe care, după ce adună în el cu grijă, pulberea de diazepam și-l strecură în buzunarul pantalonilor. Și, la fel cum intrase, se retrase în vârful picioarelor părăsind apartamentul. Drumul până pe care-l parcurse până ajunse în cartierul lui Vadim i se păru foarte scurt. Ajuns în preajma blocului în care locuia acesta, se îndreptă
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
nu se aud pași pe scară sau nu se deschide vreo ușă. Întredeschise cu precauție și fără zgomot ușa ascultând cu atenție. Observă imediat că Vadim nu închisese ușa dormitorului și încremeni, dar sforăituri puternice răsunau în tot holul. Se strecură cu rapiditate pe ușa apartamentului și în vârful picioarelor se îndreptă spre bucătărie. Dacă, cine știe cum, Vadim s-ar fi trezit, urma să-i spună că revenise să-și ia trusa de scule care-i trebuia și că nu dorise să
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Grandios pășește agale pe poteci, Prin înfundături de munți, prin locuri reci, În arșița verii prin ceață și ploi, În deplină libertate, prin noroi. Pe la stâne strecoară spaima printre oi, Apucă ce-i place, sau ce-i de soi, Cu nasul în miere, cu botu-nroșit, Tratează albina... în mod iscusit. Își apără puii de omul zărit, Sigur îl atacă, de este rănit, Dar nici la hoit să
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
școală, dar nu știu ce face acolo, pe ce post lucrează... Aplecându-se asupra caietului, Simona se tot străduia să își continue lectura, dar totul părea inutil. Obsesia acelei voci era mai puternică decât capacitatea ei de a se concentra. Îngrijorarea își strecura colții în sufletul ei. - Ce s-o fi întâmplat cu băiatul ăsta? Parcă o presimțire o tot încolțea, nelăsând-o deloc în pace. Telefonul sună. - Bună! Simona? auzi tânăra în casca telefonului. - Bună! - Sunt Sorin. Uite ce e... scuză-mă
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]