802 matches
-
a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti tocmai mie toate detaliile mă făcea să nu mă impresionez prea mult. Astfel, se duse într-o zi cu toată familia la logodna unei prietene de a ei, și numai cu greu putu să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai buni elevi ai mei au fost legionari. Mi-a plăcut cartea Pentru Legionari.” (Corneliu Zelea-Codreanu) este un scriitor de talent. M-au apropiat de el religiozitatea sa adâncă, iubirea față de țară...; Mihail Racoviță, general, martor în procesul Căpitanului; Mircea Streinul, poet și prozator; Ion Tarnoschi, general; Petre Țuțea, filosof, economist, antropolog, prieten cu Nae Ionescu, deținut politic 13 ani, cărți-ghid de raftul 1 al bibliotecilor, ”Socrate al României” (E. Cioran) ; George Uscătescu, Dr. în Filosofie la Roma, Dr. în Drept
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul, expresionismul - „nu înseamnă pentru poporul nostru infiltrarea unei mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră plastică a fost temperat, echilibrat, lipsit de exagerări ridicule sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic stă călare: O coroană sură munților se pare, iar Carpații țepeni îngropați în nori Își vuiau prin tunet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot cerul nu ai nici o stea. De-aceea eu nu pot nimic pentru tine. Scrisoarea-ți menită eu nu pot s-o schimb, Ce e, pot preface... Ce-n stele senine Nu-i scris - eu nu pot ști. Sunt scrieri streine Gândite de Domnu-ntr-a sorilor nimb. "Dar pot să-ți arăt a pierzărilor cale Ca-n ea să n-aluneci, ca neademenit De-un înger c-ochi verzi cu trăsurile pale, Ce lumii aduce durere și jale De moarte, de care
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și rătăcit la minte strigam: unde ești mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau râu Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu; Nu știam ce-i de mine și cum pot să rămân În lume-atît de singur și-atîta de strein Și inima-mi se strânse și viața-mi stă în gât - Dar ca de-a ta iubire tot nu am plâns atât. O demone! viața-mi și sufletu-mi de vrei 80De ce mai stai pe gânduri, de ce nu mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unii stau a lene Și visează și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lene Și visează și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA QUADRAT (cca 187O ) Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă, Cine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă doare Și-ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. A.. - Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto, Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D. - Neci n-aș plânge, caro mio, De ar fi traducțiune; Rea or bună, ea nu schimbă Din valoarea mea internă. Dar Negruzzi, mio caro, El a scris o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toată, Ce rece trece căutîndu-și bunul, A ta privire e rearuncată C-un zâmbet luciu, ce-l înghiață pe-unul... Că o ființă numai [i-]atîrnată De-a ta privire - și un suflet - unul -? Ce-ți pasă ție? Cu priviri streine Ca toată lumea treci pe lângă mine. {EminescuOpIV 512} 59. E CEASUL CEL DE TAINĂ (cca 1876) E ceasul cel de taină, în care-inelul sorții Unește-al vieții capăt cu începutul morții Sub piedica aceasta bătrânii mor în pace Și se concep
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noapte mi-a perit Făr-să știu nici cum, nici unde. - Cine dară L-a găsit? 605Cine a adus alunele - astea? Logofeții spun că baba. O strigară de la poartă să s-urnească mai degrabă. Când în locu-i cine vine? - un voinic strein. El spune: - Împărate pre-nnălțate, eu vi l-am pus în alune. Iară cioara cea de mire pe trei perini șade-n puf, 610Slugi îl apără cu creanga de muscuțe și zăduf; Cum trecuse Călin pragul de sub el o pernă cade
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puse. Și pe o câmpie goală el văzu de vite-o ciurdă, După ea copil călare c-un ciomag în mână sburdă. Și părea că are șase ai și-ncă ceva mai bine. 650- Bună vreme, măi băiete. - Mulțămim, voinic streine. - Nu-mi știi spune cine șade n-aste rânduri de palat? - Doi voinici ce-au scos odată pe trei fete de-mpărat Din a smeilor prinsoare... - Ș-au luat care pe care? - Mijlociul pe cea mică și cel mare pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-s curvoi. 248 {EminescuOpVI 250} Ca să mă duc pân-la ea. Eu făcui cu degetul Ca să-și cheme drăguțul. 272 Mă luai în sus la cucă Să văd pe nana cum lucră. Zău! ea nu a lucrat bine C-un pruncaș strein ca mine! 273 Du-mă, Doamne, de aicea Cu cară, cu cocia, Măcar de-a fi țigănească Numai cât să zuruiască; Du-mă, Doamne, la Abrud Unde îmblă moara-n vânt, Unde macină argint Și fetele gura-și vând, Nevestele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă, se ivi al doilea... care tot se opri din
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce se găseau pe moșiile mănăstirești. ― Fiindcă veni vorba de poslușnici, părinte, mi-am adus aminte de o poruncă a lui Grigore Ioan Calimah voievod din 10 decembrie 1761, prin care înlesnea mănăstirii Dancu să caute douăzeci de “liude (oameni) streini fără de bir în visterie ce ș-ar găsi pentru poslușania sfintii mănăstiri”,... iar vel vistiernicul “să le dea și pecetluiri pe fețile și chipurile lor să fie cunoscuți dintr-altă țară” și “acești oameni să fie numai pentru slujba mănăstirii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vine: “Io Grigorie Ghica voevoda, Bojiiu Milostiiu, g(o)sp(o)dari Zemli Moldavscoi”, care prin măsurile luate încearcă să aducă Mănăstirea din Țarină la lumină. Și spune vodă: “Sfinteli mănăstiri... ce se află stându înspre neamurile cele de feliu streine și nemilostive... de pururea sintu învăluite, luptându-se cu multe nevoi ca o corabie pre mare ce-i cuprinsă de furtună și în greutate este petrecire și a părinților călugări,... precum una din m(ă)n(ă)stiri iaste și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sfânta și dumnezeiasca mănăstir(e) ce se cheamă Gălata, de lângă scaunul Iașilor den Țar(a) Moldovei... Fiindu acea... mănăstir(e) întru mar(e) pohval(ă) și cu multă aver(e)... întâ(m)platu-s-au multe răutăți Țărăi Moldovei de multe oști streine și păgâne de au jecuit toată Țara Moldovei și o au prădat. Întâ<m>platu-s-au și aceștii sfinte mănăstir(i) de s-au prădat în multe rândur(i)... Alta de oameni răi și fără dumnezăir(e), răi călugări ce au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Odobești, cum și pogonăritul pe aceste vii să aibă a-l scuti... Așijdere să aibă a scuti o sută de vite cu cai orice dare ar ieși supra vitelor nice un ban să nu de. Și pentru douăzeci liud (i) streini fără bir... acești oameni să fie pentru slujba mănăstirii”. De asemenea, vodă nu uită de cei o sută de lei “din vama cea mare, de aice din Ieși, pre tot anul”. ― Același voievod Ioan Theodor Calimah confirmă mănăstirii Dancul la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aflau și varnițe (cuptoare unde se ardea piatra pentru var). ― Să vedem ce spune Grigore Ioan Calimah, feciorul lui Theodor Calimah, la 10 decembrie 1761. ― Apoi el confirmă cele hotărâte de tatăl său și adaugă: “Pentru dooăzeci liud(e) (oameni) strein(i) făr(ă) de bir în visterie ce ș-ar găsi pentru poslușaniia sfintii mănăstiri,... să aibă a-i aduce la dumnalui vel vis(iernic) ca să-i cerceteze și, aflându-i strein(i) făr(ă) de bir în visterie, să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
său și adaugă: “Pentru dooăzeci liud(e) (oameni) strein(i) făr(ă) de bir în visterie ce ș-ar găsi pentru poslușaniia sfintii mănăstiri,... să aibă a-i aduce la dumnalui vel vis(iernic) ca să-i cerceteze și, aflându-i strein(i) făr(ă) de bir în visterie, să le dea și pecetluituri roșii pe fețil(e) și chipurile lor să fie cunoscuț(i) din altă țar(ă) și așa să fie în pace de bir”... ― Cred că ai remarcat faptul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sute de stupi,... la vreme vădrăritului să scutească trei sute vedri vin”... o sută cincizeci de oi de goștină, douăzeci și cinci de vite: “boi, vaci, cai, iepi” de văcărit și pogonăritul pentru patru pogoane de vie. “Așijdere și pentru zăci liudi (oameni) streini... i-am iertat de tot birul”... ― Cu îngăduința sfinției tale, părinte, aș spune că mănăstirea Copou sau “bisericuța dintre vii” - Sfântul Atanasie - este ctitoria din 1638 a voievodului Vasile Lupu. ― Cu alte cuvinte, este zidită înaintea Trei Sfetitelor! ― În noiembrie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
egumenului să se ferească de anumite fapte. De fapt este un avertisment pe care nu l-am mai întâlnit în alte acte domnești. Iată-l: “Numai și egumenu aceștii mănăstiri să să ferească a nu primi sau a numi bucate streine cu chip de vicleșug pe numele mănăstirii, căci atunce nu numa că va plăti îndoit după hotărâre ponturilor, ce să va și pedepsi. Pentru care poruncim... slujbașilor ce veț(i) fi cu aceste slujbe: desetena, goștina și vădrărit(ul), cu toții
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gândurile sub auspiciile cuvintelor lui Ion Caraion, pe care le alege drept motto al volumului: pasul și grija mea pentru / alții vor scădea / se poate întâmpla orice / nu mă mai grăbesc / fiecare clipă aș vrea s-o / întârzii / mie însumi strein / devenindu-mi / lumea rămâne de-o / singură / culoare: indiferența. Poemele sale, meditative, aduc un univers care empatizează cu eul liric, a cărui tristețe îi pare copleșitoare, pentru că atunci când scriu / se umple aerul cu visuri // când plâng / cad din ramuri / pădurile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
referindu-se la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la creația sa. Iubita însăși e desemnată tot cu gesturi largi, e colombă (Colombă ești în sclipăt când dansezi / cum într-un parc glicina de zăpezi / și viscolul îți suflă împrejur / volanele de ape și velur), cu surâs strein (Surâzi strein ca luna la pătrar), iar lacrima e anahoretă. Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]