6,493 matches
-
acum În fața dumneavoastră... (câteva țistuituri la adresa preazgomotoșilor)... să vă spun Întregul adevăr... (ovații lungi, furtunoase)... În data de azi, În jurul orelor 10.48, În zona intersecției În care ne aflăm, orașul nostru a fost confruntat cu o situație fără precedent... (strigăte de „Așa e!“, „Corect!“, „Le zice bine!“)... Din cauze rămase Încă neelucidate, toate mașinile s-au oprit În același timp... (câteva tropote de nerăbdare)... Așteptăm instrucțiuni de la factorii de decizie, pe care vi le vom comunica În cel mai scurt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proeminente de cucoane, mai călcând un copil pe picior, mai Împingând un bătrânel, până când a avut suficientă forță să stingă hărmălaia din piață. La Început, toți am crezut că vreunul dintre noi reușise, În sfârșit, să-și pornească automobilul, iar strigăte entuziaste de „Ura!“, „La volane, cetățeni!“, „Mergem acasă!“ s-au auzit de pretutindeni. Apoi, pe măsură ce sunetul s-a multiplicat, venind dinspre alte și alte mașini lipsite de șoferi, crescând În intensitate prin suprapunerea unui vacarm și mai puternic, creat de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și partener de existență cotidiană. Ceva mai târziu a plecat de la Atena, pe câmpia Megaridele, la Corint, pe unde curge pârâul Casalia, la Teba. Când l-a cântat pe Acropole, la arenele Herodius Atticus a fost zdruncinat de gândul că strigătul, glasul lui ar putea să fi întâlnit, undeva în cosmos, spațiul de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
își îndeplinea rolul de servant de tun în Artileria Regală Marină. Pînă atunci își înscrisese în palmaresul filozofic două exmatriculări de la Universitatea din Cambridge: prima oară fiindcă îndrăznise, în timpul unei reprezentații teatrale, să corecteze accentul actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
mai repede. Adunarea pe platou!”. Nici nu veniseră toți când, la ora 19:00, în fața frontului, ofițerul de serviciu urla: „Alarmă!”. În tropot de cizme, trecând prin dormitor și lăsând sticlele, pornesc spre rastel. „Mai repede, mai repede!”, se aud strigătele ofițerilor. Rapid, în timp record, suntem încolonați pe platou, cu tot echipamentul. Au început să circule zvonurile. Nu e exercițiu! Apar ofițerii, inclusiv cei din concediu, se scot stații radio, echipamente, se turează motoarele tancurilor, strigăte, ordine! Ni se dau
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
mai repede!”, se aud strigătele ofițerilor. Rapid, în timp record, suntem încolonați pe platou, cu tot echipamentul. Au început să circule zvonurile. Nu e exercițiu! Apar ofițerii, inclusiv cei din concediu, se scot stații radio, echipamente, se turează motoarele tancurilor, strigăte, ordine! Ni se dau linguri! “. La Timișoara se trage, la Timișoara e măcel!”. Comandantul de pluton scapă arma din mână și începe să plângă: „Am familie, am copii, ce mă fac?!”. Spre miezul nopții se mai liniștesc lucrurile. Am fost
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
armata e armată, ordinele sunt ordine, se executau. Seara ajungem în Arad, în centru. Suntem dispuși în cordon în fața Comitetului Județean de Partid. Doamne ce de lume!! Mii, zeci de mii de oameni! „Jos Ceaușescu, jos Ceaușescu”, scanda într-un strigăt de disperare mulțimea adunată în piață. Pancartele de pe blocuri cu aceleași lozinci anti - Ceaușescu, sfârtecate de gloanțele soldaților pe care noi iam înlocuit în dispozitiv, completau imaginea hidoasă a unui regim căruia populația îi dădea lovitura de grație. Regim pe
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
mese, având drept cântec de leagăn strigatele oamenilor, puțini rămași, din piață. Brusc, pe la 8:30 ne trezim într-un vacarm infernal! Oamenii care trebuiau sa fie la muncă, s-au adunat din nou în piață. Se cutremurau clădirile de strigătul lor! De fapt s-a cutremurat, până a căzut regimul Ceaușescu! Suntem duși din nou în cordon. Doamne, ce de lume! Și cum mai striga! Îndoiala și teama neau pătruns în suflete. În fața mea, oameni, oameni de tot felul, adulți
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
desemnate prin formații cu prefixoidul anti- ("nu-mi este simpatic Tom Gallagher, pentru antiliberalismul său visceral" (romanialibera.ro). Contextul în care apare visceral este de cele mai multe ori explicit negativ: "de pe urma instinctului visceral de a ucide" (roportal.ro); "în speranța că strigătul visceral va acoperi glasul rațiunii celorlalți" (jurnalul.ro, 12.07.2005); "acest articol calomnios și visceral" (ziua.ro, 8.08.2007) etc. Larga utilizare a termenului, mai ales în polemicile politice, produce o tipică lărgire a sensului, o glisare către
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
brînci, uimiți de ce li se Întîmplă. Numai cei de la coada spiralei se desprinseră cu oarecare greutate din rînd și plecară care Încotro, tulburați de o emoție confuză. Alții mai sprinteni o luară Însă la fugă. Se auzi mai Întîi un strigăt scurt, subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
piuitul, se gîndește fiecare, de ce să mai stăm în cumpănă? Nu avem dreptul să facem asta, se opune vocea lui Petrică, fiecare a venit aici din proprie convingere, trebuie găsite alte soluții, zice, dar ideea îi este întreruptă de un strigăt de groază scos de un individ aflat în vîrful Baricadei care face semne disperate în direcția sălii Dalles. Au scos tancurile, constată Monte Cristo, simțind cum i se face părul măciucă. Acum să vedem cum o să vă țineți oamenii aproape
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
inutile și se bucura cu multă demnitate de avantajele unei vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua cu aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a transpirație râncedă. Uniunea Europeană e sfioasă cu călugării gunoaielor ca tine și Îi lasă să privească luna și stelele cât au chef, cu mațele ghiorăindu-le de foame. În schimb mie Îmi va da totul: Îmi va da principii și norme, strigăte de bucurie, va schimba cloaca În care mă aflu În lapte și miere, mă va preschimba din sclavul mizeriei În prințul unui ținut de vis și poate va ține cont și de tine, mortăciune sinistră. -Adică nu mă vei părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au Înălțat până la cer, le intră În nări duhoarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei. O sumă de senzații la nivelul sentimentelor. N-a priceput nici acum de ce s-au năpustit asupra ei, de ce au bătut-o și, mai ales, de ce nu a apărat-o nimeni, și strigătele ei de ajutor n-au fost auzite de nimeni.. Pentru ea răul nu există, și faptul că a trebuit să-și modifice felul În care se vede pe sine, a durut-o foarte mult. Ea are Încredere În continuare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine să urlu. Îmi vine să urlu și să mă șterg undeva cu toate sintagmele tale de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tată și soț, până În ziua când am intrat În casa bunicilor mei, recuperată printr-o minune.,, Prin ferestrele Înalte, larg deschise, cu ramele de lemn exfoliate, ca niște orhidee care primesc lumina soarelui, auzeam neîntrerupt monologul femeii jignite, presărat cu strigăte. După finalul În care el Îi cerea să Înceteze, nu mai aveam puterea să aud și Închideam fereastra. Poate se Împăcau până a doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mă, dar pari plictisită de istoria familiei mele... Întunericul dens al nopții a cuprins grădina de trandafiri sălbatici din spatele blocului. Cei doi s-au apropiat de fereastră și, prin perdelele transparente disting o bucată de cer luminată de stele. Un strigăt de ajutor aidoma chemării unei goarne, se aude de undeva din capătul străzii, după care, tăcere. O ușă se izbește cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică despre castitate, sărăcie, supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al prieteniei, mai bine zis un hohot de râs uriaș, apocaliptic, de care cimitirul răsună, ca ca de un strigăt izbăvitor, de eliberare a durerii. Douăzeci și cinci Vânzătoarea de ziare a scos capul pe micul hublou al chioșcului și Îl cercetează pe Antoniu, cu vădită curiozitate. ,,Ce ți s-a Întâmplat? Nu te-am prea văzut În ultimul timp. Ai renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-am recunoscuuut Antoniuuuu, dar să știiii, că Uniunea Europeană nu ne vreaaaa ră-uuuul,,. Claxonul puternic, strident al unei autobuz, acoperă ultimele cuvinte ale fetei. Antoniu nu le mai aude. Douăzeci și șapte Cerul de septembrie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o mână pe care reușise să și-o elibereze din lațul făcut de brațele brutei, a tras cu o mișcare rapidă spre el scaunul, după care l-a ridicat, izbindu-l În moalele capului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]