KorAP: Find »[drukola/base=studentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...178 >

4,448 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm spune studenta. Pá-pa, páaa-pa! strigă copilul bucuros, iar celălalt, din brațele tatălui, începe și el. Oof, i-am stîrnit clatină din cap studenta. Ce-o să le mai dăm, că numai carne de porc... Fratelui meu abia pe la doi ani jumate i-au dat, și nu dintr-o dată... Le dăm încă puțin spune tatăl, îndreptîndu-se spre masă. Radu se ridică de pe saltea și vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
E ciudat tipul. Ieri a stat pînă noaptea tîrziu în șosea, ba chiar și azi, pînă a degerat. Țăranul vine de afară, aducînd un braț de lemne. Treziți din somnul abia instalat, copiii încep să plîngă, cerînd de mîncare, iar studenta și tatăl o iau de la capăt cu plimbatul și cu legănatul în brațe. În bucătărie, Sultana și Mihaela sînt ajutate de țărancă și încă de o pasageră la curățatul farfuriilor. Pe colțul ei de saltea, Letiția s-a cuibărit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
s-a umplut de aroma fripturii de pasăre. Fiecare băiat a primit cîte un picior, pe care îl ține cu amîndouă mîinile, mozolindu-l, reușind să rupă cîte o bucată de carne, căreia îi dă drumul pe gît aproape nemestecată. Studenta încearcă să le dea carne mărunțită cu vîrful cuțitului, dar copiii refuză îndîrjiți. Abia cînd oasele au rămas goale, se mai potolesc și ei, odihnindu-se puțin în brațele părinților. A fost bună cărnița, Vlăduț? întreabă studenta, luîndu-l pe genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gît aproape nemestecată. Studenta încearcă să le dea carne mărunțită cu vîrful cuțitului, dar copiii refuză îndîrjiți. Abia cînd oasele au rămas goale, se mai potolesc și ei, odihnindu-se puțin în brațele părinților. A fost bună cărnița, Vlăduț? întreabă studenta, luîndu-l pe genunchii săi pe cel din brațele tatălui. Duț arată băiatul spre fratele său. A, tu ești Dan rîde fata. Copilul dă din cap afirmativ. Te-ai săturat? Gestul afirmativ se repetă cu mai multă convingere. Atunci, spune studenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
studenta, luîndu-l pe genunchii săi pe cel din brațele tatălui. Duț arată băiatul spre fratele său. A, tu ești Dan rîde fata. Copilul dă din cap afirmativ. Te-ai săturat? Gestul afirmativ se repetă cu mai multă convingere. Atunci, spune studenta du-te la nenea de acolo și-l pupă; el a adus mîncarea. Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plînsete... Și dintr-o dată, imaginea unui bărbat înalt, frumos... Apoi, îmi amintesc de o haină mare, neagră, cu guler din pielea unui miel brumăriu. Iarna dormeam învelită cu ea. Cît despre mama... Prima amintire legată de ea e dureroasă: era studentă, și eu, care probabil c-o deranjasem de la învățat, stăteam la colț și scînceam. Dacă nu taci, te duc înapoi la copii!" îmi zicea mereu. Doina tace, atît cît să-și tragă răsuflarea. De multe ori, noaptea, eram mare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spus?!, uneori îmi doream s-o poți cuceri pe mama... La gîndul că, totuși, m-a purtat în ea fără să încerce..., precum vezi, slavă Domnului!, m-am născut normală, deci n-a încercat să scape de mine, deși, fiind studentă la Medicină..., la gîndul ăsta zic, îi doream, abstracție făcînd de tăticu', un gram de fericire. Ori, la vîrsta ei, o femeie nu poate face pasiune decît pentru cineva mai tînăr cu zece-cincisprezece ani, unul așa, ca tine... Iartă-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat; așa, să nu mor prost." În drumul lui spre salteaua unde doarme doctorul, Lazăr se oprește la spatele scaunului pe care stă studenta și veghează pe cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cei doi copii culcați pe un pat improvizat din cîteva scaune puse alături și o saltea, înveliți cu haina tatălui și cojocul actorului. Dacă obosești și vrei să te schimb... Nu, că se scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi spune tatăl copiilor, atingîndu-i umărul cu palma. Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul matematicianului și adoarme imediat. Ca să stea treaz, tatăl copiilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost luat la București. Dragostea pentru profesoară însă nu m-a slăbit o clipă. Și culmea într-o zi îmi dă telefon chiar ea, să-mi ceară un sfat. Procesul soțului se încheiase, soțul murise în închisoare iar fata ei, studentă la Medicină, nu mai era primită la cursuri. Doreau să le dau un sfat. Fata voia să termine Medicina, cu orice preț. Și nu era decît o soluție: s-o rupă cu familia, dacă nu prin renegare, ca mine, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise un timp, cursurile erau grele..., dac-o solicitam, răspundea că eu am vrut-o, din partea ei considera că la orfelinat e mai bine, mai oportun; apoi, cînd a ieșit doctoriță, trebuia să se odihnească noaptea, să fie în formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
meu, că pe soț nici nu-l mai poate suferi?!... Ce va zice Doinița cînd va auzi că-s destituit pe motive de imoralitate?, la care, evident, or să se adauge și altele, chiar și vila... Aș vrea să fie studentă atunci, să nu fie aici, să audă șușoteli în urma ei. "Leit Aglaia." Aglaia... Avea un an, un an și ceva cînd am văzut-o ultima oară: mică, ochi mari, numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
invidiez. Uite că n-am mai zis "noroc!" arată Lazăr spre paharele goale -, dar noi avem oricum. Chiar și fără naș rector. Avem noroc... Nu chiar cît Vrabie eu, nu chiar cît rectorul mata... Ce faci, tot așa galant cu studentele? Joacă naibii! sare în sus profesorul, tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce s-a mai întîmplat, cum s-a întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe străzi, îmbrăcată în grabă, pe o vreme urîtă, ca tot ce mi se întîmplase pînă atunci. Sarcina se mărea... Tata era în închisoare... Eu, studentă... Am găsit o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani, mulți la vremea aceea, dar ea a vrut și medalionul de la gît, un cadou de la bunica; din tot setul mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele de plăceri interzise din casa lui Marcu, studentele care îl vizitează uneori, toate fericite că găsesc în el un sprijin, cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată impiegatul cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei de la Sălcii... Vai de mine, cum îți închipui!? A rămas mai bine de jumătate, dar geamantanele sînt la Sălcii, sub dărîmături, dac-ai ști ce dezastru!... Așa-i confirmă studenta, apropiindu-se. Restaurantul s-a prăbușit cu tot cu mal, noi am ieșit în fugă, au rămas și bagaje și haine acolo... Domnul arată spre șofer a împărțit corect la fiecare, n-a vrut bani... Vezi? clatină din cap șoferul, arătîndu-și obrazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndească la ele cînd am văzut că...?! Eah, lasă face Mihai un gest prin care dă de înțeles că nu-i convins. Unde a mers mia, merge și suta spune el, depărtîndu-se, dar numai după cîțiva pași, întoarce privirea spre studentă, observă că și ea îl privește, nu-și aduce aminte de unde o știe și-și vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mers mia, merge și suta spune el, depărtîndu-se, dar numai după cîțiva pași, întoarce privirea spre studentă, observă că și ea îl privește, nu-și aduce aminte de unde o știe și-și vede de drum. Nu vă supărați îl reține studenta, ajungîndu-l. Voiam... voiam... se fîstîcește ea voiam să vă întreb de ce ați..., așa, de ce ne-ați dat carnea și vinul? întreabă ea dintr-o suflare. Păi, domnișoară, saltă Mihai brațele a neputință dacă-mi puneam întrebarea asta și căutam un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

mici camioane galbene, se agitau în jurul anusului și vaginului ei. Carol se trezise țipând. Prin urmare, Beverley o convinsese să se alăture unui grup de femei de bine, grup care se reunea în casa unei profesoare active și empatice. Acolo, studentele erau încurajate să își arate sânii, organele genitale și chiar să-și pipăie cu degetele gonadele. Toate acestea aveau ca scop să le ajute să aprecieze miracolul propriei anatomii. Carol învățase să se palpeze în căutarea nodulilor cancerigeni și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Adevăratul Striptease. Culorile estompate și formele ofilite din volumul lui Nicholson reveniră în mintea doctorului, sub forma unui filigran dantelat și familiar. Aceasta era încântarea autentică! Acasă, Naomi o invită înăuntru pe fata care venise să stea cu copilul - o studentă la limbi străine a cărei față strălucea din pricina acneei în lumina din hol. — S-a dus să dreneze chistul domnului Gaston, îi spuse. Era atât de nervoasă că nici măcar nu se deranjase să contextualizeze afirmația. — Habar n-am unde e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita. Gen. Stănculescu, între înmormântarea soției lui, sinucisă sub lozinca „Fiți blestemați!”, și jurizarea unor fundulețe de studente, ne spune cum deținea el planurile bombei atomice a lui Ceaușescu, precum și alte filme de Sergiu Nicolaescu. „Domnul” Niculescu-Mizil zice că altfel ar fi stat lucrurile în decembrie ’89 dacă în balconul de la CC s-ar fi aflat conducerea colectivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]