1,311 matches
-
scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare, Venise toamna..."coana mare"... Cu poala plină cu nuci și amărui migdale. Floarea Cărbune Referință Bibliografică: a venit toamna / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Floarea Cărbune
A VENIT TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375776_a_377105]
-
cu zaiafeturi discrete juriile trebuiau să împace talentul cu prostituarea talentului, vocația cu impostura. Lucrare grea, să recunoaștem. Dar posibilă. Boușcă întîrzia. I se rezervase panoul și era așteptat. Momentul delicat al jurizării. Apărea. O compoziție imensă, un Crist apocaliptic. Stupoare și derută. Cine avea curajul să intervină, să-l refuze? Îl văd cum trece orgolios tăcut pe sub ferestrele atelierelor din Armeană. Unde se duce? Spre ce loc numai de el cunoscut îl poartă pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
naționalistă, cu formațiunile de contrabandiști ai românismului bubuitor. Și dacă exponenții acestei orientări ar fi niște rudimentari, încă nu ar fi mare lucru, dar din ce în ce mai mulți artiști autentici, de înclinație dovedită, își pun talentul în serviciul unui mesianism incontinent, producînd stupoare și derută. Simpla recurgere la simboluri creștine, sumara lor citare duc, vrînd nevrînd, la impostura formelor fără fond, la gratuitate și deriziune. Nu e de blamat, se înțelege, propensiunea în sine către aceste sintaxe, e necesară însă, obligatorie chiar, condiția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gabarit depășit, pomeții, doi trandafiri arzînd. Printre vorbitori, și viceprimarul Bucureștilor, aducînd omagiul metropolitan artei ieșene și regretînd absența primarului de Iași (om al Convenției, nu?). Universitara cu bord expansiv sare arsă: este viceprimarul! (om al... știți dumneavoastră cui, da?). Stupoare. Vocea țivlită a duduii de pe Bahlui cade, în mijlocul distinsei adunări, ca o petardă fumigenă, urît mirositoare. Prin marile ferestre, jos, se vede Piața Universității. Vă mai aduceți aminte de gospodinele de pe trotuar, care, în miros de fumigene, îndemnau minerii cui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
semnat de Corneliu Baba și cocoțat de noii mandarini criptocomuniști pe fundalul stigmatizatei săli: rictusul blasfemiator care se învecinează perfect cu fața-blestem a geniului enescian. 27 septembrie Vizită de lucru în producție. Dată imediat pă post. Prima reacție-i de stupoare: cum e posibil ca, după o răsturnare ca cea din '89, să vedem iarăși scene bucățică-ruptă cu cele de care credeam că ne-am despărțit pentru totdeauna? Iată că-i posibil, ne zicem noi într-a doua reacție. Prezidenții de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
expoziții, la Paris și la Philadelphia. Ce să mai spui... Recul tîrziu la Ștefan Dimitrescu. Ieri, aducîndu-mi aminte de uitatul mormînt al marelui pictor, la Eternitatea, simt nevoia, compensator, să-i văd imediat o pînză. Intru în Muzeul de Artă. Stupoare! Mai tot spațiul galeriei de artă modernă, începînd chiar din marele hol de la intrarea în palat, e invadat de picturile supradimensionate-metastazic ale personajului care, întîmplător (întîmplător?), este ministru al Culturii. Deci, dintr-o singură mișcare de prestidigitator abuziv, dispar de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare după el și-l readuce la mal, îl readuce la viață. Totul reintră în normal. De abia de-acum înainte distratul psihiatru va avea de lucru. Simptomul, pitit pînă atunci, se arătase. Un film al cărui regizor pare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mînăstirea Durău. Știindu-l pe Călin dotat, slavă Domnului, bărbătește, dar candid în ale amorului, îl introduce într-o chilioară, la o smerită jună. Văzînd că, după o oră, dotatul Călin nu iese, Baba își lipește urechea de ușa păcatului: stupoare! Călin îi oferea smeritei detalii scrupuloase despre cum se prepară... grundul pînzei. Cel puțin bizară (să nu-i spun altfel) e orientarea programului de actualități al Radioului București. Nu există emisiune să nu fie dată legătura cu Moscova, de unde aflăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem moștenitorii deșeurilor unor cotropitori. Stupoare generală și indignarea colerică a vizatului. Totul se sparge, soareaua se dezintegrează. Coborînd scările, aproape satisfăcut, Cioran îi șoptește lui Ierunca: O făcui și pe asta. Cioara mă-sii! 22 ianuarie După detunătura din decembrie '89, am putut intra, întîmplător
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Țara Moților. Cea în care-i găzduit acum e călcată în plină zi de un maior rus și de ordonanța lui. Spaima scriitorului atinge culmea. "Eliberatorii" se instalează pe loc. Dar ce-o fi avînd în cele două lăzi balșoaie? Stupoare: mandoline, chitare italienești și nemțești, gramofoane și discuri. Ce muzicală a mai fost și delicata asta de armată roșie! Mascarada partidelor din opoziție, PDSR, dar mai ales PUNR, privind tratatul cu Ucraina: îndurerata lor grijă pentru teritoriile pe care le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Răsăritul ăsta fabulos, sînt absolut siderat de ignoranța de care mă tot izbesc... credeți-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de care mă tot izbesc... credeți-mă... sînt mereu tentat, n-am încotro, să compar: ce mai! românul e incomparabil mai cult, mai... și dă-i, și dă-i cu românismul. Stupoare. Mascată (la mese, mă rog, figuri subțiri), dar stupoare. Pe la patru, în pisoar, cu protagonistul serii, rupînd el tăcerea actului, jenantă: mă, aici... la noi, totul pute. Zbaang! Năzdrăvan post t.v., preluat, prin releu (echidistant) și de eterul bahluian. Emisiuni trăsnet, ca-n 7 Păcate. E-acolo o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar în seama nostalgicilor de la ferestre. 6 aprilie Cu venerabilul profesor mă văd, invarabil, vineri seara, la concertul Filarmonicii, iar a doua zi... vai, vai, vai, la stadion. Și la meciul de azi, aceeași scenetă. Îmi exprim, în mimică exagerată, stupoarea de a ne afla, din nou, în poziția asta... decăzută. Tot exagerat, și el, mi-l citează iarăși pe Terențiu: Homo sum: humani nil a me alienum puto (sînt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin). Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu atît mai puțin în... Cursul Scurt: cum să renunțe ăsta, țapul, de bunăvoie, la o nouă candidatură!!! Vipurile iliesciene n-au mai făcut subit, ca de obicei, conferință de presă, ca să... ia atitudine. Au așteptat să-și revină din stupoare. Și încă nu și-au revenit. În altă ordine de idei, naivii de serviciu au crezut că gestul președintelui ar fi doar o nobilă fentă care să îndemne și pe alții (pe Ilici?) să facă la fel. Pruncii de ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de Radu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eseu. Dacă tot e vorba de relația călău-victimă, să revăd, la Muzeul de Artă de la Palat, marea pînză a lui Caravaggio Cezar primind capul lui Pompei (deși de-o viață o am imprimată fidel pe retină). Deci, la Muzeu! Dar, stupoare! Eticheta arată că lucrarea aparține acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebrosi-lor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Băgase bani serioși în pictură, în sculptură de mici dimensiuni. Îl vizitez (fusese dorința lui, dar și plăcerea de a-i revedea minunile de pe pereți), îi urmez așadar invitația și sun la ușă (celebra lui sonerie cu tril de mierlă). Stupoare! Nici urmă de lucrări. Le vînduse pe toate. Cu cît mai dai pînza? mă iscodește într-un tîrziu, gratuit-amuzat, așa cum o făcea cît îl ținuse patima. Vivat! zic și nu-mi pot dezlipi ochii de pe dezolanții pereți goi. Dar comunismul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai crede. După ce parcurge minunat împreună cu Roxana, la două piane, concertul de Poulenc, cei doi se retrag în aplauzele noastre frenetice, urmînd ca olimpianul Valentin să revină pentru a-l interpreta pe Weber cum numai el știe să o facă. Stupoare! În manevra micii pauze, omul abilitat cu rezolvarea detaliilor scenice uitase să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu-ne un rictus în care ne e greu să-l regăsim pe seniorul senin. Din momentul acela
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc... nostalgic în dreptul autoportretului. Formidabil: ceea ce nu observasem acum jumătate de secol, observ acum: garoafa din dreptul inimii ritosului hidalgă e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprinsă decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american? Ei, bine, nici unul din aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia moderatoare îi și pronunță numele: Iosif Constantin Drăgan. Stupoare! Să fi derapat atît de integra teleastă spre nisipurile mișcătoare ale compromisului? Să fi acceptat ea în schimbul a ce întrevederea cu unul din monștrii (sacri?) ai acelei disponibile părți a emigrației românești dispuse a face jocul ceaușismului ascendent și a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
distrat? Și asta de pe platforma unui deșănțat protocronism, unui caraghios traco-dacism de cancelarie C.C., unui dubios mecenat al culturii multilateral dezvoltate. Să fi acceptat (pentru ce?) teleasta paranteza aceasta riscantă în serialul conceput cu atîta atentă probitate morală și profesională? Stupoare, deci. Pînă în momentul în care alegra blondă ne invită s-o însoțim în insolitul ei demers: acela de a asculta civilizați, politicoși destăinuirile unui personaj (oricum inconfundabil) despre viața-i (oricum ieșită din comun), chiar dacă această viață a fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși irelevantă, ia întrucîtva pulsul (cu un tensiometru oricum expirat) populației votante, în cel al emisiunilor de artă (rarisime) sondajul e de-a dreptul penibil. Într-o astfel de emisiune, cei de pe trotuar erau întrebați dacă au vreun tablou acasă. Stupoare! Nu numai că întrebarea părea a veni dintr-o altă limbă sau, și mai rău, sunînd probabil ca o înjurătură (încă neîntîlnită), dar cei întîmpinați astfel reușind să îngîne totuși o frază divulgau o situație generală mai mult decît precară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva etape care mi-au marcat traiectoria, de la debutul expozițional din, oho, 1961, pînă ieri. (Pentru că și ieri, deși tirul încărcat cu lucrări aștepta în curtea atelierului din Armeană, gata să pornească spre Palat, deci și ieri mai descopeream, cu stupoare, că Păsării Paradisului de fapt o pempantă damă-pasăre îi lipsea din ureche cercelul otrăvitor. I l-am pus.) Vernisajul de diseară se va consuma în Sala Voievozilor, spațiu oarecum inhibant prin prezența, sus, a medalioanelor auguste, dar detașat cu ajutorul spoturilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu reziduurile unui comunism ce se dovedise a fi mai ortodox decît al vecinilor întru dogmă. Și nu există moment mai trist-revelator pentru drama prelungită a acestei încercate categorii cum e cel al alegerilor. Cînd spiritualitatea realizează, cu (aproape) resemnată stupoare, în ce postură subalternă e nevoită să stea. Oricîtă întîietate ar avea invocarea democrației în soluționarea cvasitotală a problemelor, gustul amar al constatării că, în numele acesteia, supunerea (democratică) în fața majorității e unica soluție persistă dureros. Comunismul a urît țărănimea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum noul show nu putea fi unul oarecare, lansat, la o adică, de pe prăpăditul pod al inundațiilor, de la Mărăcineni, a așteptat să simtă pămîntul Broadwayului sub tălpi, ca de-acolo să trimită încoace torpila constituțională. Și nu una oarecare. Ci, stupoare! parlament unicameral. Să sară peremiștii în aer de indignare, nu alta. (Ei, tobă de carte în materie de istorie strămoșească, marcată, ea, istoria strămoșească, firește, de tradiționalul bicameralism.) Nu și, culmea!, pesediștii. Care (de ce oare? de ce oare?) ar fi fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]