1,003 matches
-
minții cîmp înlăuntrul femurului văz ager înspre coloana de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
soția adusă cu forța în text. Iar Julieta, scăpată de ferocele Shakespeare, nu i-ar fi preferat pe zdravenii, potenții frați Jderi, iubitului Romeo? Personajele se salvează de plictiseala (uneori milenară!) de a se repeta aceleași frămîntări carnale, aceleași sentimente subțiate de creatori severi și cîrciobari. Ele caută Cititorul cu disperare,acea zare atotcuprinzătoare, defularea infinită, splendidă... Dar el, Cititorul, își poate asuma această răspundere de dincolo de bine și rău...de "marfă" și "nașpa"? Bau-Bau!!!
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
primul este cel obișnuit, când trecutul are ca punct de referință propria persoană. În acest caz, detaliile vieții se adună în albia unui con care se îngustează pe măsură ce se apropie de momentul prezent. E ca vadul unui rîu care se subțiază pe măsură ce apa i se apropie de locul de vărsare, și asta grație unghiului autoreferențial. Căci cine descrie lumea din unghi propriu nu are cum să nu-i absoarbă diversitatea în pîlnia acelui unghi. Tot ce s-a întîmplat are legătură
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
tren - ultimul cocor se pierde în albastru parc aglomerat - frunzele se-așează printre cuvinte suflând în mâini - din fiecare casă se-nalță fumul tăceri de mormânt - din când în când mai cade câte o frunză dieta toamnei - umbrele castanilor se subțiază ceață adâncă - de negăsit drumul spre inima ei fumul de toamnă - de undeva, departe un greiere stins nici-un greiere - răscolind printre frunze vântul de toamnă urme adânci - în grădina văduvei bostani neculeși de azi mai singur - și-a pierdut ultima
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
deservite de niște paznici, care nu știu să le mânuiască. Femeia îl fulgeră cu o nouă observație: - Mașina hipnotică ar fi putut să-i instruiască pe toți în numai o oră. - Da. Glasul aspru nu se schimbă. Buzele subțiri se subțiară și mai tare. Generalul reluă. - Maiestate, dacă suntem gata să dăm asemenea informații soldaților obișnuiți, acesta este privilegiul dumneavoastră. Este suficient. Dați ordinul și mă voi supune. Innelda își mușcă buzele supărată. Bătrânul ăsta sever o prinsese în capcană. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins. Iată o întrebare firească! Ai reacții intelectuale normale. Se spune că un înțelept a plecat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fac să plutesc. În nopți ca acestea, în dimineți ca acestea mai curând, căci căderea se săvârșește în zori, ies din casă și încep să umblu cu pas grăbit de-a lungul canalelor. Pe cerul livid straturile de pene se subțiază, porumbeii mai urcă puțin, o lucire trandafirie vestește, deasupra acoperișurilor, că o nouă zi începe în lumea zămislită de mine. Pe Damrak se aude cel dintâi tramvai și zgomotul lui, în aerul umed, spune că viața s-a trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mișcările. Șoarecii de câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde și tari. Nu cumva pleci? Nu. Putem pleca amândoi. Nu. Lasă, mamă, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
imposibil să le accept.“ Să dea Dumnezeu să rămână așa! Dar câtă vreme un om ca Alexandru Sandu susține net că sloganul „orașul trebuie să rămână așa cum este“ reprezintă „o absurditate“, mi-e greu să cred că ni se vor subția coșmarele. Am fost spontan de acord cu Katiușa Ivanov, cum că toate acronimele gen PUZ, PUG, PUD, PUC, CUT, POT, înspăimântătoare pentru neavizați, trebuie explicate, po pu lari zate, conștientizate de „locuitorii acestui oraș, care nu știu ce li se pregătește“, cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
este pe stradă, Jean? Întrebă madam Pomponescu. - Este frig, totuși se simte o vibrație a aerului, se apropie primăvara. În curând vor ieși mugurii. - Și de nu s-ar vedea muguri, eu am în februarie-martie o anume neliniște. Sângele se subțiază, se vede, și dă nervi. . - Ce vrei, Mamy? Asta este viața, o continuă neliniște.Cu mult după ce se terminase masa propriu-zisă, Pomponescu mai ședea zâmbind către cele două femei, gata de a răspunde la întrebările lor. Mușcă o bucată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la locul lui căci, deși umbrit de pîclă, strălucea solid în centrul peisajului, iluminîndu-l și întregindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întinse, aeronava lui părea suspendată, ușor înclinată, între plafonul de stele și podeaua de nori moi care se întindea din orizont în orizont, purtînd cea mai misterios de fascinantă dintre toate culorile, de o albeață nemaiîntîlnită în lumină scăzută. Se subția și se deschidea sub el, și o clipă, mașinăria păru să se răstoarne, pentru că luna strălucitoare lumina prin deschizătură. Privea jos, la cerul reflectat în lacul circular, reflectat și mărit, pentru că scama neagră din centrul lunii era în mod clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reparații. Cu fiecare bătaie a aripilor, i se smulgeau penele de care avea nevoie la aterizare, și pămîntul era undeva jos, departe. Continuă să cadă cît se încumetă, apoi rămase la același nivel, războindu-se cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se întinse jos, cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ntindea acum pe oglinda apei. "Primește, primește umbra", murmurau fără-ncetare Badislavii, și deodată, sub ochii lor, strigoiul crucii începu să se mănânce, să se zbicească precum niște pete umede la soare. Bârna cea lungă, ca și stinghiuța brațelor se subțiară, se rupseră-n fărâme, sorbite una după alta de fluviu. În câteva minute Vasili, care pălise și i se ridicaseră firișoarele de păr auriu pe brațe și pulpe, rămase fără nici o urmă de umbră. Chiuind și răcnind, ceilalți îl îmbrățișară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea cu toată pompa, după cele mai simandicoase obiceiuri de mahala. Șase țigani cu alămuri cojite și strâmbe și cu o tobă mare urmau, cântând marșuri mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și bocind, în haine negre, grosolane, veneau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umplea-ncetișor forma de miez de nucă a minții, se impregna de amăreala taninului ei, îmi dizolva conștiința și, astfel înnobilat, se retrăgea iar în canaliculii amintirii. Mergeam înapoi, mergeam către interior, coboram în inima inimii mele, mă micșoram și mă subțiam în jurul coloanei mele vertebrale, lăsând în jur corpul meu de adolescent să se bălăngăne ca o haină prea largă, mă retrăgeam către formele mele anterioare, către inelele de creștere tot mai fragede pe măsura apropierii de miez, umpleam forma mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de urlet cu o anatomie de urlet, așa încît nu mai urlam eu, ci urletul mă urla pe mine, eu eram cel ce se strecurase printre coardele vocale ale urletului meu, rănindu-se-n glotă și epiglotă, prelingîndu-i-se pe limbă, subțiindu-se ca să poată trece printre buzele lui de urlet. Așa m-au găsit părinții, ghemuit pe dalele pătrate, la picioarele mulajului de ghips și țipând din toate puterile. Am continuat să strig, congestionat și cu lacrimile udîndu-mi fața și gâtul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acel viermișor cum se proptește în piciorușe să se prelingă din gogoașă, cu antene ca două ace cu gămălie și ochi negri și mați, cum, complet eclozat, se cățără-n creștetul fetei, scuturîndu-se de lichid și cu pântecul umflîndu-se și subțiindu-se alternativ, și cum această pompare despăturește încetul cu încetul o pereche de aripi mototolite, Je-ntinde tot mai mult, le netezește și le usucă, până ce peste părul lucitor al prințesei proletare, ca o diademă, își desfăcu aripile un fluture superb
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trăsături crude și stranii, ca ale cine știe cărei divinități, levita în dreapta lui Vasile, oglindindu-l în șoldul ei bombat și lustruit ca de sticlă, dar moale totuși și cald. Curba culoarului, urmată de masa de taină ce se lungea și se subția tot mai tare, încît căpitanul abia mai ajungea cu creștetul la umărul sfinților, era atât de largă încît abia se simțea. N-o percepea, de fapt, atât cu ochii, cât cu cele trei canalicule săpate în stâncile sale temporale, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curgea, niciodată, nici un singur strop de sânge, eliberații rămânând, chiar de la-nceput, între coapse cu zâmbetul trandafiriu, curat, al muierilor. Pe când scopirii de la masa cea lungă cu pâine și vin, acum curbă ca văzută printr-un ochi de pește, se subțiau spre tavan ca ațele, devenind strunele unei nemaivăzute țitere, Vasile, fostul Vasili, băiatul fără umbră, țărănușul înspăimîntat și fermecat de aripile Mariei, soldatul și-apoi căprarul neobosit la izirciț și-n cele din urmă căpitanul de pompieri încă fercheș, deși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămânea mereu senin și nemișcat, cu frânghiile mâinilor și picioarelor? Sau această aducere a picioarelor înapoi, dincolo de umeri și ceafă, până când capul apărea încadrat de cele două tălpi, și-ncremenirea în mâini, cu brațele petrecute între pulpe și corp, cu coapsele subțiate pân-la femur, himeră nu doar a corpului, ci și a minții? Această pătrundere a palmelor adânc între coaste, această pipăire a inimii prin piele, această extragere lină a ei din băiere și scoaterea ei din colivia de os (prin ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
opri preț de o clipă, insesizabilă pentru ceilalți și, fără să știe exact de ce, trasă cu degetele împreunate un cerc în aer. Apoi se concentră și, răspunzând prompt comenzilor sale mentale, câmpurile magnetice care modelau lama de metal lichid se subțiară până la nivelul a câtorva zeci de atomi. ― Sfinte Augustine, sunt ostașul tău! strigă Rim, râzând aproape în hohote. Ocupă imediat breșa, tocmai la timp pentru a tăia practic în două trupurile a doi războinici. Purtau armuri dintr-un metal bizar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]