2,088 matches
-
Învățare dependent de câmp, În general (Dowaliby, Burke & McKee, 1983) și sunt văzute de elevii deficienți de auz, În special ca fiind caracteristici de bază ale profesorilor „eficienți” (Lang, Dowaliby & Anderson, 1994; Lang, McKee & Conner, 1993). Este posibil totodată, ca sublinierea unor astfel de strategii instructiv-educative, să Încurajeze elevii În preferința acestui stil de Învățare. Mediile aprecierilor stilurilor de Învățare ale elevilor și a celor de predare ale profesorilor au fost apropiate În studiul lui Lang. Pentru ambele grupuri, mediile pentru
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
abordare a conceptelor de forță de muncă și muncă productivă. Astfel, la granița dintre evul mediu și epoca modernă (secolele XV și XVII), mercantiliștii considerau abundența populației ca fiind o condiție de bază pentru dezvoltarea economică a unui stat, cu sublinierea faptului că o populație numeroasă, în sine, nu conduce obligatoriu la creștere economică și că este necesară intervenția statului, care, printr-un sistem de legi, să oblige populația la muncă. Antoine de Montchretien, unul dintre principalii reprezentanți al doctrinei mercantiliste
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
sunt ereditare, oamenii putând fi învățați să și dezvolte o motivație puternică în această direcție. De aceea, autorul consideră că pentru direcționarea personalului către performanță este necesar să fie parcurse patru etape: perseverență în asigurarea feedback-ului asupra performanței, deoarece sublinierea succesului crește dorința de a atinge cote și mai ridicate de performanță; promovarea modelelor de performanță prin stimularea și popularizarea celor care au obținut rezultate bune; modificarea imaginii de sine a personalului prin proiectarea unei noi imagini în care să
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
pentru corp. Nu este decât un reflex, o aparență fugară. Ecoul interior are o semnificație simbolică mai profundă, de indicator, de revelator, de rezonanță psihoafectivă la un fenomen exterior. Cuvântul, situația sau evenimentul care au ecouri permit, prin repetiția lor, sublinierea importanței unui fapt pentru inconștient, care altfel ar fi fost ignorat. Ecoul este deci vocea interioară care informează, alertează, vorbește, interoghează și în cele din urmă lămurește. A intra, a ieși Simbolistica acestor acțiuni se nuanțează în funcție de situație: a intra
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
Arché e Telos: L’Antropologia di Origene e di Gregorio di Nissa, Vita e pensiero, Milano, 1981, pp. 47-48. 67. I.75.35. 68. Vezi art. meu „Feminine...”, loc. cit., pp. 82-83. 69. I.76.3-4. 70. I.77.6; sublinierea mea. 71. EvPh II.75.3; sublinierea mea. 72. I.77.18 sq. 73. J. Zandee, „Die Person der Sophia in der Vierten Schrift des Codex Jung” În Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967, pp. 205-214
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
e di Gregorio di Nissa, Vita e pensiero, Milano, 1981, pp. 47-48. 67. I.75.35. 68. Vezi art. meu „Feminine...”, loc. cit., pp. 82-83. 69. I.76.3-4. 70. I.77.6; sublinierea mea. 71. EvPh II.75.3; sublinierea mea. 72. I.77.18 sq. 73. J. Zandee, „Die Person der Sophia in der Vierten Schrift des Codex Jung” În Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967, pp. 205-214. 74. Wilhelm Bousset, Hauptprobleme der Gnosis (FRLANT
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conversion de la culture antique, Études Augustiniennes, Paris, 1972. 6. Tert. Adv. Marc. I.1.4, traducerea mea. 7. Tert. I.2. 8. Tert. I.2. 9. Tert. I.6.9. 10. Tert. V.16. 11. I.36.5, traducerea și sublinierile Îmi aparțin. 12. Hipp. X.19. 13. R.M. Grant, Gods and the One God, Westminster Press, Philadelphia, 1986, pp. 86, 113, 131, 139, 167. 14. I.25; IV.20. 15. Descartes, Méditations II.4. 16. Tert. II.26. 17. Tert
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acum și să surprindem aspecte inedite ale comicului arghezian ca esență a polemicității neagresive, a strategiilor argumentative în polemica anti-iorghistă ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în egală măsură, un ton și o atitudine persiflante. Condescendența unui enunț precum " Onorate domnule profesor, spre părerea mea cea tare de rău, vă înțeleg" este infirmată de pasajul imediat următor, unde cuvântul "jidan", folosit de adversar, este pastișat prin subliniere grafică și folosit ca argument bumerang în confruntarea deschisă: În avântul dumneavoastră nemăsurat de a boteza cu numele de jidan pe oricine vă contrazice, și cu atât mai vârtos pe cei care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
memoria lectorului, prin repetiție, a asocierii dintre numele adversarului și o imagine descalificantă, deci printr-o voluntară și premeditată tautologie asociativă: A.C. Cuza=omul unei singure cărți, ca armă sigură de persuadare. În alt text, repetarea cuvântului "jidan", pastișat prin sublinierea grafică, joacă rolul argumentului bumerang, focalizând atenția pe culpa prioritară a adversarului: aceea de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără indignare, de pamfletar: "domnul C. Rădulescu-Motru scrie că "Atât statul cât și cultura sunt cuvinte răbășite"". Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită. Efectul comic e speculat, mai întâi, la nivel fonetic, prin disonanță și prin ludicul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și citarea complinită (M. Angenot). Iată una din mostrele incriminatorii, pensate de Arghezi din discursul iorghist: "... ei [chinezii, n.n., M.S.] s-au lăcătuit ca un învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
grav, nostalgic și meditativ, al lui Iorga, în cel al comicului subtil sau buf, după situație, al său. Spre exemplu, când Iorga, încercând să descrie poporul chinez într-un mod sintetic, definitoriu și expresiv, scrie: "Oameni mari și moi, tari (sublinierea lui Arghezi) și înceți, neobosiți și răbdători, aceștia sunt chinezii", Arghezi, într-o manieră inconfundabilă, prelungește spre absurd raționamentul advers, înscenând, prin enunțarea pseudoprescriptivă, o ilară modalitate de identificare a chinezului: "Întâlnești un om și vrei să știi dacă e
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a domnului Iorga: numai cele bune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversă are o funcție capitală. Fie că avem de-a face cu una de tip bumerang, prin care adversarul este învins cu propriile lui arme, iar inserția vocii sale, în text, echivalează cu o autodenunțare, fie că, în citat, există sublinieri grafice care atrag atenția asupra erorii, imposturii, relei-voințe a adversarului, fie că polemistul recurge, într-o manieră laconică, la simpla prezență a ghilimelelor descalificante (Marc Angenot) sau a particulei sic!, pentru a arăta că orice comentariu e de prisos, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu scenele care împlinesc riturile de ospitalitate cu mai multă sau puțină inspirație și perfecțiune se află cele care subliniază dimpotrivă perversiunile, ostilitatea manifestă a gazdei și fundamentala sa neospitalitate. Acestea din urmă servesc, în descrierea unei situații răsturnate, la sublinierea mai accentuată a funcționării și sensului scenei de ospitalitate. De fiecare dată când Ulise acostează pe un nou țărm, aceeași întrebare revine neîncetat: "Vai unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sânt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
455 Landolfi, op. cit., p. 61. 456 Ibid., p. 83. 457 Ibid., p. 82. 458 Ibid., p. 103. 459 Ibid., p. 92. 460 Ibid., p. 97. 461 "Acel galben ușor îndoliat, ca o baie de aur funebru" (op. cit., p. 104). 462 Sublinierea mea. 463 Landolfi, op. cit., p. 112. 464 Ibid., p. 117. 465 Ibid., p. 123. 466 Ibid., p. 127. 467 Ibid., p. 137. 468 Ibid., p. 133. 469 Ibid., p. 157. 470 Ibid., p. 125. 471 Astfel stau lucrurile cu grădina
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu știu ce lucru neînsuflețit, indiferent față de ei ca poate față de lumea întreagă, dar îmi dau seama acum că nu era decât efectul fricii, al grijilor, al tristeții reprimate. Părinții nu doresc nimic altceva decât să vă atragă către ei, în jos [sublinierea mea], către aceste timpuri de demult de la care am vrea să revenim cu un suspin de ușurare; firește că ei doresc acest lucru din dragoste, dar tocmai asta e îngrozitor. Mă opresc, capătul paginii este un avertisment, aș deveni prea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
programată ca metodă de învățare în cadrul strategiei noastre prin programarea specială a comenzii, care imprimă un sens bine determinat și autoreglator relației dintre predare-învățare. Elementul principal îl constituie “programul” în cadrul fiecărei etape de învățare, ce este marcată și întărită prin sublinierea răspunsului corect, ceea ce dă sportivului posibilitatea copilului/sportivului de a cunoaște de la început rezultatul muncii lui. Conținutul instruirii programate a fost elaborat pe baza unor modele concepute și experimentate anterior (Mihăilescu, L., Mihăilescu, N., 2006, pag.328, 345, 351), prin
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
Katsushika Hokusai și Ando Tokitaro Hiroshige, cu precizia și delicatețea liniilor ce conturează realitățile vieții cotidiene, printr-o remarcabilă esențializare a expresiei. Debussy se pronunță în sensul aprecierii arabescului, ca element definitoriu al reprezentărilor, prin excelență, decorative. El insistă asupra sublinierii funcției vitale cu care este investită curba liniei melodice în contextul declanșării stării emoționale. Astfel, elementul ornamental va fi absolvit de orice semnificație plastică, existând prin caracterul său eminamente abstract, care îi conferă posibilitatea unor multiple interpretări la nivelul mental
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau a unei subordonări în raport cu evoluția liniei melodice principale. În fapt, arabescurile decorative ale planului superior se vor distinge cu claritate prin simpla opțiune a compozitorului de a le proiecta în registrul acut al claviaturii, fără a se impune necesitatea sublinierii lor în mod deliberat. Astfel, se urmărește receptarea discursului ca un „tot” unitar, rezultând un efect sonor integral, în care demersurile interpretului trebuie să se focalizeze în direcția soluționării acelui echilibru optim dintre claritate și o anume tentă de opacitate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plan interpretativ, aspectul țesăturii de discurs asociat indicelui ridicat al nivelului de tempo (reprezentând, în acest caz, unul dintre factorii esențiali în producerea aglomerării sonore) impune aplicarea unei utilizări economice a pedalei de rezonanță, efectul său intenționând în mod exclusiv sublinierea sunetelor marcato și menținerea corespunzătoare a vocilor cu funcție de pedală armonică. De altfel, în debutul secțiunii secunde, Debussy propune aceeași modalitate de subliniere expresivă a sunetelor (marcato), adiționând o indicație suplimentară menită de a traduce mai bine intenția sa compozițională
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aglomerării sonore) impune aplicarea unei utilizări economice a pedalei de rezonanță, efectul său intenționând în mod exclusiv sublinierea sunetelor marcato și menținerea corespunzătoare a vocilor cu funcție de pedală armonică. De altfel, în debutul secțiunii secunde, Debussy propune aceeași modalitate de subliniere expresivă a sunetelor (marcato), adiționând o indicație suplimentară menită de a traduce mai bine intenția sa compozițională Toutes les notes marquées du signe sonores, sans dureté, le reste très léger mais sans sécheresse (toate sunetele marcate cu semnul sonore, fără duritate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]